marți, 30 iunie 2009

Poloneză cu repetiţie

Repetiţia cu public din preziua concertului pe care Vladimir Horowitz l-a dat în 1986 la Moscova. Chopin, Marea Poloneză în La Major.

De la musique avant toute chose

Şi dacă l-am citat pe Paul Verlaine, să ascultăm muzică franceză. Simfonia în re minor de César Franck.

Două momente de la Clubul Dramaturgilor

Primul a fost foarte plăcut - o doamnă drăguţă, necunoscută mie, îmbrăcată în roşu, cu o baghetă magică în mînă, mi-a spus în pauză că-mi citeşte cu plăcere blogul şi m-a întrebat cum poate deveni membră a clubului. Simplu, prin prezenţă. Nu e nevoie de formalităţi.
Al doilea moment a fost mai public - un domn, prezent şi el prima dată, a luat cuvîntul, s-a recomandat "inginer, economist şi epigramist" şi a propus - foarte serios, vă asigur - ca lecturile de texte dramatice să fie incluse în traseele turistice. Un fel de turism ecumenic-teatral.

luni, 29 iunie 2009

Gaşca şi diavolul. Lansare


Nu uitaţi, cartea lui Puşi Dinulescu, "Gaşca şi diavolul. Istoria bolnavă a domnului Manolescu" va fi lansată marţi, ora 13:30, la librăria Sadoveanu din Bucureşti.

Şi-atunci i-am scos pe toţi din blogroll...

Nu vă speriaţi, n-am scos pe nimeni, m-am jucat:))
"Şi-atunci i-am scos pe toţi din blogroll" este un titlu de roman. Autorul sunt eu, iar romanul va apărea atunci cînd va fi gata. Deocamdată sunt în faza de documentare şi pot să vă spun că va fi un roman captivant, plin de suspans, cu personaje reale şi identităţi virtuale sau invers, cu drame sfîşietoare cum numai în blogosferă poţi găsi, şi, desigur, cu un final apoteotic sau, poate, cu un simplu happy end. Mă mai gîndesc.
Romanul se va baza pe două principii, două adevăruri irefutabile: unul exprimat de Jean-Paul Sartre - "Infernul sunt ceilalţi" -, iar celălalt de Prinţul Orlofsky - "Chacun à son goût":

duminică, 28 iunie 2009

C'est la rose l'important

Lovitură de stat! Preşedintele a fost arestat

În Honduras. Preşedintele Zelaya a fost arestat de militari cu cîteva ore înainte de referendumul pentru modificarea Constituţiei, care i-ar fi permis să rămînă în funcţie şi după expirarea mandatului de 4 ani. Referendumul a fost declarat neconstituţional de Curtea Supremă. Alte informaţii găsiţi la BBC News.

Azi la Ogrezeni




sâmbătă, 27 iunie 2009

Gaşca şi diavolul


Am primit o carte pe care mă grăbesc s-o recomand prietenilor mei. Autorul este cunoscutul scriitor - prozator şi dramaturg - Puşi Dinulescu, iar titlul cărţii este "Gaşca şi diavolul. Istoria bolnavă a domnului Manolescu", apărută la editura Minerva. Este o replică polemică - plină de argumente şi umor - la "Istoria critică a literaturii române" a lui Nicolae Manolescu. Cartea lui Puşi este fabuloasă, n-o pot lăsa din mînă, deşi nu sunt de acord chiar cu tot ce spune.
Extrem de interesantă nu numai pentru cei din lumea literară, dar şi pentru cei din zona politicului :))

UPDATE: Lansarea acestei cărţi va avea loc marţi, 30 iunie, ora 13:30, la librăria Sadoveanu din Capitală (lîngă cinematograful Scala).

Zborul cărăbuşului

Nikolai Rimski-Korsakov. Orchestra Filarmonică din Berlin. Zubin Mehta

Dansul elfilor

Popper. Rostropovici.

joi, 25 iunie 2009

Bacalaureatul

Ce citim în vacanţă?

În loc de cenaclu, putem discuta în seara aceasta, după ora 21,30, despre cărţile pe care le citim în vacanţă. Dacă citim.
Ia să vedem, deci, ce cărţi vom avea în valiză, alături de periuţa de dinţi şi de costumul de baie. Cărţi "uşoare" - poliţiste, science fiction, chicklit? Romane? Poezii? Sau poate filosofie, eseu, istorie, cărţi pe care le tot amînăm din lipsă de timp? Sau poate, în nădejdea că ne vor ajuta în viaţă, cărţi din categoria "self help", din acelea pe care eu le numesc, generic "Cum să devii bogat, frumos şi deştept în zece lecţii"?
Deci, ce autori, ce titluri ne vor însoţi la munte sau la mare?

La o cafea

Crina arată exact ca Sătmăreanca. Vorbeşte la fel, se poartă la fel, e la fel de roşcată şi de simpatică. Oana în schimb... Ei, despre Oana nu vă mai spun nimic, nu e prima dată cînd ne întîlnim. Nu spun nimic nici despre Bogdan Hrib, care a venit şi el pe terasa unde am stat la o cafea. A fost şi soţul Crinei, dar nu se vede în poze.


miercuri, 24 iunie 2009

Cancan


Uite ce idee de ilustraţie mi-a venit cînd am citit postarea lui Mordechai
Cred că Toulouse-Lautrec nu s-ar supăra.
Update: Iată şi o altă variantă, mai strălucitoare, dar mai puţin autentică. O diferenţă esenţială este un mic detaliu al costumului purtat de dansatoare în varianta originală.

marți, 23 iunie 2009

Miercuri , întîlnire bloggeri-scriitori

La ora 13,30 vă aştept la Uniunea Scriitorilor. Sper ca vremea să ţină cont că avem teme importante de discutat. Adică să nu plouă, ca să putem sta în grădină. Vom "definitiva provizoriu" lista celor care vor participa la a treia întîlnire de la Ogrezeni, programată pentru 19 iulie. Dar vor fi şi alte subiecte, nu mai puţin interesante.

Lumea animalelor, mult după Brehm

  1. Presimţeam eu! Ştiam, cînd am scris „Fără canguri”, că e ceva cu aceste vieţuitoare, jumătate om-jumătate buzunar (să nu vă ducă mintea la cine ştie ce sau cine ştie cine, aici nu e vorba de politică), ceva ciudat, ceva misterios, ceva ce nu ni se spune. Şi de ce nu ni se spune? Ei, bine, azi am aflat că, acum 46000 de ani, un strămoş de-al meu - sau al unuia din voi, să nu credeţi că puteţi da vina numai pe mine - l-a ucis pe strămoşul lor, ultimul cangur uriaş al vremurilor lui, odată cu tot ce mai constituia megafauna Australiei. - leul marsupial şi o specie de rozătoare ierbivoră mare cît un hipopotam. Două mii de ani au convieţuit omul şi cangurul, dar pînă la urmă omul a învins în acest meci şi l-a vînat pînă l-a eliminat de pe teren pe uriaşul ţopăitor, înalt de peste doi metri şi cu un buzunar încăpător ca bugetul unui minister... pardon, am zis fără politică!
  2. Ce mult îmi plăcea mie George Clooney! Bărbat bine, bun actor, simpatic... Pînă am aflat că deunăzi George Clooney a angajat o spiritistă să intre în legătură cu spiritul răposatului Max, porcul negru care, timp de 18 ani, a fost animalul de casă al actorului. Ce zic eu animal, era cel mai bun prieten şi moartea lui, în 2006, l-a lăsat îndurerat şi neconsolat pe Clooney. Specialista în comunicare cu lumea de dincolo a reuşit, zice ea, să contacteze spiritul lui Max, care i-a spus că viaţa lui alături de actorul considerat cel mai sexy bărbat din lume a fost un vis ferice. Iar eu m-am trezit în plin coşmar: cum să-mi placă un bărbat - fie şi actor - al cărui cel mai bun prieten era un porc?!
  3. Pe scurt:
  • Malpraxis. Un medic din Viena a fost condamnat să plătească unui pacient terapia cu delfini în Florida.
  • Un pilot de elicopter s-a prăbuşit cu zburătoarea lui cu tot în timp ce se uita după crocodili.
  • 60 de cîini au participat la un concurs de surfing, undeva, cred că în Florida.
  • În Islanda şi Norvegia se dezvoltă o nouă industrie turistică: vizionarea balenelor. (Nu e o aluzie, vă asigur!)

luni, 22 iunie 2009

breichin' niuz!

Oficial e vară şi vorba cîntecului, oficial ne merge bine. Un mormoloc (sau mormoboc? Cum o fi mai corect?) portocaliu declara sîmbătă la o televiziune că, din punct de vedere macroeconomic, suntem cei mai tari din parcarea asta din jurul nostru.
Alte niuzuri vorbesc despre un e-mail (real sau plastografiat) care-l acuză de corupţie pe primul ministru, de un atentat din care preşedintele a scăpat cu viaţă, de un imobil care s-a prăbuşit şi despre faptul că, pe vreme de criză, oamenii mănîncă mai mult. E vorba de primul ministru al Australiei şi de preşedintele Inguşeţiei, imobilul s-a prăbuşit în Brooklyn, iar mîncăcioşii sunt, oricît de ciudat ar părea, britanicii.
Iar pe la noi, aflăm că patru din cei nouă cîştigători ai unei licitaţii de proiecte organizate de Agenţia de strategii guvernamentale sunt clujeni (numai patru?) şi că sediul de campanie al independentei EBa a fost plătit, se pare, din bani publici. Big surprise!
În fine, mai aflăm că, datorită crizei sau din cauza crizei, depinde cum privim lucrurile, se ieftinesc silicoanele, iar savanţii au ajuns la concluzia că personalitatea erotică a fiecăruia depinde de culoarea preferată, dacă nu credeţi, faceţi un test.
Apropo de culori, meteorologii anunţă cod portocaliu. Asta nu e ştire. De cinci ani avem cod portocaliu. Ştiţi ce zice testul de mai sus despre cei cărora le place portocaliul? Că rareori ajung la orgasm, dar ştiu să-l mimeze perfect.

duminică, 21 iunie 2009

Luna

Vă place? Mira-m-aş. Mie îmi place. Arnold Schoenberg, "Pierrot Lunaire"

sâmbătă, 20 iunie 2009

Domnul deputat s-a prăbuşit cu succes

Adică a fost lansarea. Lume mai multă în tîrg decît ieri - normal, e sîmbătă - dar nu pot spune că era înghesuiala din anii trecuţi. Nici la lansare n-au venit toţi cei pe care i-am invitat, e drept că n-au fost nici toţi autorii nuvelelor din volumul "Domnul deputat se prăbuşeşte". Dar vom mai avea o lansare în toamnă, la Uniunea Scriitorilor, cînd vom fi cu toţii. Vă invit de pe acum.
A vorbit Bogdan Hrib, apoi eu, apoi Mihail Gălăţanu. Apoi am dat cîteva autografe şi ne-am dus în cea mai mare viteză să bem ceva pe terasă.
Bineînţeles, fiind vorba de lansarea mea (sau şi a mea), am uitat acasă aparatul de fotografiat. :) Noroc cu bloggerii - Neliniştitu' şi GS - care au făcut poze. Neliniştitu' (care a venit cu un prieten), mi-a şi trimis pozele. Mulţumesc, Adi! Le voi posta chiar aici, în viitorul apropiat. Dintre bloggeri au mai fost MM şi Matilda. Printre cei prezenţi se aflau, în ton cu tema volumului, doi foşti deputaţi şi un fost secretar de stat. Desigur, au fost şi scriitori şi jurnalişti, între care vechea mea prietenă Monica Patriciu de la Radio România. Mi-a făcut mare plăcere că a venit colegul meu, dramaturgul Dan Mihu (care-mi citeşte blogul şi, uneori, comentează), împreună cu soţia lui Sînziana, autoare de succes a unor piese de teatru pentru copii.
Am uitat pe cineva?

Şi filmul lansării, made by GS (un film de Oscar, susţine autorul):

Muzică pentru ziua de azi /3

Béla Bartók, Concertul pentru orchestră. Ce mult e de cînd nu l-am mai ascultat!
Dirijor Pierre Boulez.

La Bookfest, domnul deputat se prăbuşeşte la ora 17 fix

Aceasta este invitaţia oficială, cu reverenţă, la lansarea antologiei de nuvele politice inedite "Domnul deputat se prăbuşeşte", coordonată de Horia Gârbea şi publicată de editura Tritonic. Deci, ne vedem sîmbătă, la ora 17, la standul Tritonic de la Bookfest.
Iată, în continuare, prefaţa scrisă de Horia Gârbea:
Zoo Story cu politicieni

Volumul de faţă a pornit ca un proiect îndrăzneţ pentru că e greu de definit conceptul de „nuvelă politică”. În realitate, textele se apropie de ceea ce se poate defini mai exact: nuvele cu politicieni, cu oameni politici, cu sub-oameni politici sau, şi mai precis, care ocupă poziţii într-o ierarhie politică. Ce menajerie splendidă! Cel care a avut ideea, prozatorul şi analistul politic Bogdan Teodorescu, a propus ca nuvelele să fie inedite şi să se refere la realitatea românească, o provocare firească pentru orice autor care trăieşte pe plaiurile mioritice şi se confruntă cu lumea politicienilor noştri, pasionat ca tot românul de fotbal şi politică naţională, în acelaşi timp destestîndu-le ciclic.
Căutînd printre prozatorii români cei mai bine cotaţi scriitori care să se ralieze proiectului nostru am strîns, destul de repede, o recoltă bogată. Au răspuns Radu Sergiu Ruba, al cărui roman despre revoluţie Demonul confesiunii şi destule articole de presă îl recomandă de la sine, Doina Ruşti, pentru care politicul văzut ca „mică istorie” a dat romane remarcate de critică şi public, fiind acum marfă de export, Mihail Gălăţanu, un ziarist pasionat de cotidian şi un poet al actualităţii, Cătălin Mihuleac, ale cărui excelente proze scurte au fost egalate de romanul antiutopic Dispariţia oraşului Iaşi unde caricaturile de politicieni sînt memorabile. La închiderea ediţiei, cum se zice, ni s-a alăturat Liviu Georgescu, cunoscut poet, ce s-a stabilit la New York, dar a păstrat amintiri pregnante despre ce-a trăit în România înainte de emigrarea sa şi lucrează şi la un roman despre opresiunea comunistă. Bogdan Teodorescu, cel mai experimentat, dintre autorii volumului, în genul thrillerului politic, dar unul bine agrementat cu parodie şi sarcasm, nu a adus doar textul său, ci şi un invitat, Petre Berteanu, la fel de bun cunoscător al jocurilor politice şi dispus să le încondeieze cu sagacitate. O surpriză plăcută o constituie prezenţa Luciei Verona, cunoscută autoare dramatică, şi care după succesul volumului său de proză Fără canguri, perseverează în genul epic. Mi-am adăgat textul cu toată modestia între cele create de această pleiadă de scriitori plini de talent şi de cunoaşterea domeniului politicului dar, nu fără importanţă, cunoscători ai politicianului român.
El, politicianul român, este în fapt eroul central al încercării noastre, fie că am vrut-o fie că s-a impus de la sine. Politica se face cu oameni, cu temperamente şi caractere (ori cu lipsa lor). Situaţiile imaginate de autorii acestui florilegiu sînt spectaculoase şi adesea crîncene. Indiferent de suspansul lor, binevenit, dau greutate textelor portretistica, tipologia personajelor şi faptele adesea insolite şi totuşi credibile ale acestora.
Chiar dacă tema este dată, ea este atît de largă, de vastă încît încă zece sau douăzeci de autori ar fi avut despre ce să scrie fără a se suprapune între ei. Este ceea ce face să mă gîndesc la o continuare a culegerii noastre de nuvele, cu extinderea numărului de semnatari. Lista rămîne aşadar deschisă. Cititorii ca şi autorii se cuvine să fie recunoscători Editurii Tritonic, gazda acestei încercări, zic eu reuşite şi să regrete că directorul ei, Bogdan Hrib, prozator cu har şi haz el însuşi, nu a avut vreme să ne ofere un text.
Dacă politica, aşa cum se zice, ar fi murdară, povestea ei poate fi indiscutabil una de speţa celor morale. Să înceapă povestea!

Horia Gârbea

vineri, 19 iunie 2009

Cum se zice "Indicii anatomice" în chinezeşte? Update cu poze

Numai ca să aflu asta - altfel, ce motiv aş avea? :)) - mă duc diseară la ora 19 la Bookfest, unde Chinezu prezintă cartea Oanei, apărută la editura Tritonic.
UPDATE: N-am aflat cum se zice în chineză "Indicii anatomice", dar în afară de asta lansarea a fost perfectă. Lume multă la stand, deşi tîrgul nu mi s-a părut prea populat. Poate din cauza căldurii. Sau din cauza crizei. Au vorbit Bogdan Hrib, Oana, Chinezu, George Arion... Dar cred că despre asta şi despre ce-a mai urmat va scrie doamna directoare Oana. Eu am făcut nişte poze. Astea:

Nu sunt de acord cu Palatul Şuţu? Ba da! (update)



Spuneam de dimineaţă că nu sunt de acord cu Şuţu din două motive:
1. Din cîte îmi amintesc eu, corect este "coţofenei", nu "coţofanei". (Desigur, limba evoluează şi s-ar putea să nu am dreptate)Update: Şuţu a corectat coţofana, deci retrag obiecţia!
2. Aş prefera ca suszisa coţofană să nu plece singură, ci împreună cu aceia care au numit-o. Şi cît mai repede.
Altminteri, campania lui Şuţu mi se pare foarte oportună, o susţin şi vă invit să faceţi la fel.

Maestre, muzica!


Aţi ascultat uvertura operei "Coţofana hoaţă" de Gioachino Rossini, cu Claudio Abbado şi Wiener Philharmoniker.

joi, 18 iunie 2009

Ce citeşti?

Miron Costin:
„Căci nu e alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbava, decât cetitul cărţilor”


Cenaclul online e în vacanţă, dar unii dintre noi nu, aşa că m-am gîndit să discutăm în seara aceasta despre cărţi. Ce citim? De ce citim? De ce ne place un autor mai mult decît alţii, o carte mai mult decît alta? De ce citim poezie sau de ce nu citim? De ce ...?
Multe întrebări ne putem pune despre carte, despre citit. Aproape ca la o leapşă:)
Ne vom întîlni la ora obişnuită, 21,30. Vă aştept!

Vom discuta chiar aici.
Iar mai tîrziu vom trece în chat, la cafea şi fursecuri.

marți, 16 iunie 2009

Tamada, Bookfest şi alte întîlniri între bloggeri şi scriitori

Dacă vreţi neapărat, citiţi pe Tamada.ro ce-am mai scris despre Festivalul Lili.
Despre BookFest şi lansările incluse am mai scris şi voi reveni.
Miercuri e Consiliu la Uniune, deci întîlnirea bloggeri-scriitori se amînă pentru joi la 13,30.
Iar joi seara nu va fi cenaclu, luăm vacanţă, dar ne putem întîlni, la aceeaşi oră sau mai tîrziu, în chat, să discutăm despre literatură şi despre orice mai avem chef.

luni, 15 iunie 2009

OUG 61 ... cu premeditare

Celebra OUG 61, prin care guvernul bocilor necuvîntători vrea să cenzureze Parlamentul, transformîndu-l în cîrpă de şters pe jos şi încălcînd cu voioşia-i caracteristică separaţia puterilor în stat, nu a apărut din senin, nu a fost o decizie dictată de vreun imperativ al momentului. Ea a fost premeditată, iar sursa o găsim chiar în Programul de guvernare, votat de Parlament în decembrie 2008.
Nu e cazul acum să vă repeziţi să citiţi Programul de guvernare. L-am citit eu, cel puţin parţial, la vremea respectivă. Şi iată ce scriam la 29 decembrie 2008: Vrea guvernul să ne scoată din UE?

Acum e clar că nu e vina dactilografei.

Am googlit-o!

Nu am nimic împotriva tinichigiilor şi ospătarilor şi nu-i iubesc pe filosofi din cale-afară, iar salata de păpădie mi se pare neinteresantă, dar încep să mă simt ca în 1971, cînd Ceauşescu a venit din faimoasa vizită în China impresionat de "revoluţia culturală" şi a vrut să facă la fel.
Dacă nu-l opreşte cineva pe Băsescu, o googlim cu toţii.

Update: citiţi şi la Ciutacu şi la Mordechai.

Domnul deputat se prăbuşeşte


Care deputat? Unul din ei.
Aşa se cheamă antologia de nuvele politice care apare la editura Tritonic. O antologie coordonată de Horia Gârbea. Am şi eu o nuvelă în antologia asta, o povestire de fapt, cu titlul "Cvartet".
Iar lansarea nu va fi vineri, cum v-am anunţat, ci sîmbătă, cum au anunţat ei, tritonicii. La ora 17, la BookFest. Ne vedem acolo. Sigur, ne vedem acolo şi vineri, cînd îşi lansează Oana romanul poliţist "Indicii anatomice". Şi, în general, presimt că ne vedem de mai multe ori, în perioada 17-21 iunie. Multe cărţi, mulţi scriitori, multe lansări.

duminică, 14 iunie 2009

Premiile Lili 2

Şi a fost ziua a doua. A doua întîlnire offline din cadrul Festivalului de literatură Premiile Lili. În liniştea întreruptă doar de cîte un bondar sau, de la distanţă, de un cocoş ce-şi dregea glasul, au citit din poemele lor tinerii Emilia Bucur şi Octavian Perpelea.
Apoi a fost momentul-surpriză. Olga Delia Mateescu ne-a amintit că nu e "numai" actriţă şi scriitoare, ci şi profesoară la UNATC şi a făcut cu noi o oră de vorbire scenică - un fel de atelier sau mai pe româneşte workshop. Ne-am dat seama cît de neatenţi suntem cînd rostim cuvintele - şi cît de important este ca ele să fie corect pronunţate. Nu numai pentru actori, ci şi pentru cei din P.R., pentru avocaţi, politicieni, ca să nu mai vorbim de cadrele didactice.
Exemplele au fost luate din cartea de vorbire a Olgăi, în curs de apariţie. Iar "studenţii" au fost, în mare majoritate, bloggeri. Trebuie să recunoaşteţi că e nostim!
Dar să-i prezint pe ceilalţi participanţi: Anda Dumitrescu, critic dramatic, Renata Friedenberg, fizician şi bloggerii MeMe, Lilick, Mădălina Ionescu, George Şerban, Adrian Voicu (care ne-a citit şi el cîteva pagini de proză). Şi, desigur, a fost cu noi Eszti, administratorul general al Festivalului Lili.
Avem şi poze:

Monica se întoarce

Monica Lewinsky, the one and only, a reapărut în public. Ei, şi? Nimic. Treaba ei. Dar se pare că fosta stagiară de la Casa Albă încă aprinde imaginaţia adolescenţilor. Mă refer la un adolescent copy-paste de la ziare.com care semnează un articol luat din Daily Mail. Altă explicaţie nu pot să dau faptului că, în timp ce din original, aflăm că Monica Lewinsky, după scandalul care i-a adus notorietatea, a plecat la Londra, unde a absolvit The London School of Echonomics, în varianta românească ni se spune că "a făcut o şcoală de Economie".

vineri, 12 iunie 2009

Lecturi obligatorii

Ce voi recomanda aici nu trebuie să înlocuiască alte lecturi. Citiţi tot ce vă face plăcere, citiţi poezie, romane poliţiste, SF - tot ce aveţi chef. Şi eu voi face la fel.
Dar cînd
  • se dau ordonanţe prin care guvernul poate abroga legi,
  • acordul cu FMI devine o operaţiune tip "Bani pentru partid" (de fapt, pentru realegerea lui Băsescu),
  • dreapta extremă, xenofobă cîştigă teren în toată Europa,
  • criza devine pretext şi mijloc de îmbogăţire pentru unii, în timp ce numărul celor marginalizaţi continuă să crească,
Mi se pare de domeniul evidenţei că trebuie să citim sau să recitim cărţile din lista de mai jos:

Jonathan Swift (opere complete)
Franz Kafka (opere complete)
Bertolt Brecht (opere complete, dar mai ales "Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită")
Eugene Ionesco (opere complete, dar în primul rînd "Rinocerii")
George Orwell (opere complete)
I.L.Caragiale (opere complete)
William Golding ("Împăratul muştelor")

Dacă aveţi de propus şi alţi autori, alte cărţi, le putem adăuga pe listă. Pînă mai e timp.

Update: lista continuă cu următoarele titluri, în urma propunerilor venite de la comentatori:
Cernâşevski - ¨Ce-i de făcut¨, Lenin - ¨Un pas înainte, doi paşi înapoi¨ şi, pentru copii, varianta romaneasca Ilf&Petrov, adică Băsescu&Daniel Morar - ¨Uite flota, nu e flota¨, editie princeps. (propuse de George Şerban)
Brave New World de Aldous Huxley şi Fahrenheit 451 a lui Ray Bradbury, propuse de Casandra.
Dan Mihu propune şi el Huxley (Minunata lume nouă + Insula) si Ray Bradbury (Fahrenheit 451), dar adaugă şi Gabriel Garcia Marquez ("Toamna patriarhului")

Lista rămâne deschisă, desigur. Dar cred că ar fi bine să le citim/recitim măcar pe acestea.


joi, 11 iunie 2009

Cenaclu online 9

Bună seara şi bun venit la cenaclul online, ediţia nr.9. Poate ultima din actualul sezon. Pentru că e vară, căldură mare, vacanţe, concedii...
Desigur, aşa cum am mai spus, asta nu ne va împiedica să ne întîlnim aici sau în chat, să discutăm una-alta, despre literatură sau despre orice altceva. Şi, sigur, dacă apare vreun text foarte bun, ne vom aduna să-l discutăm.
Dar deocamdată, să trecem la tema serii de azi - de la ora 21,30 vom dezbate textele Renatei Carageani, postate pe blogul Premiile Lili.
După aceea, trecem în chat să mai tăifăsuim, cu cafele şi fursecuri, ca de obicei.

Cum te poţi rata ca scriitor?


Vă învaţă criticul Alex Ştefănescu în cea mai recentă carte a lui, "Cum te poţi rata ca scriitor. Câteva metode sigure şi 250 de cărţi proaste", apărută la Humanitas şi lansată azi la Biblioteca Naţională. Am fost la lansare, am sfidat canicula şi traficul din Bucureşti şi bine am făcut. De mult n-am mai rîs atîta! A fost, cum spunea Alex Ştefănescu, "cel mai bun recital de poezie proastă", în interpretarea lui Ion Caramitru. Excepţional!
După cum au precizat criticul Gabriel Dimisianu şi autorul însuşi, Alex Ştefănescu are două cărţi importante (sigur că are mai multe, dar acum e vorba doar de două din ele): una din care nimeni n-ar vrea să lipsească (Istoria literaturii) şi alta în care nimeni nu vrea să fie inclus (cea care tocmai s-a lansat). Alex are un talent deosebit în a-şi face duşmani :)). Dar şi prieteni, care au venit la lansare şi pe care i-a tratat cu cireşe din grădina lui.
"Nu am nici o plăcere să pun pe cineva la zid. Şi nici n-o fac. Ii stimez pe toţi aceia care scriu, fie si tâmpenii, pentru faptul în sine că scriu. Că aspiră la ceva mai înalt decât viaţa prozaică de fiecare zi. Campania pe care o duc nu este îndreptată împotriva lor, ci împotriva cărţilor lor. Mi-aş dori chiar ca ei să mi se asocieze, detaşându-se de ceea ce au scris si trecând de aceeaşi parte a baricadei cu mine, dintr-un devotament sincer faţă de literatură.
În sfârşit, mai există un motiv care m-a făcut sa pierd atâta timp cu citirea unor scrieri ratate, un motiv care nu mai ţine de simţul răspunderii, ci de o plăcere a spectacolului. Cărţile pe care le-am parcurs constituie un carnaval al prostiei omeneşti, al prostiei care stă ascunsă în fiecare om, prost sau inteligent, şi asteaptă sa se manifeste cu exuberanţă. Îmi place, recunosc, să privesc acest spectacol, imprevizibil, pitoresc, şi să râd orgiastic. Toata viaţa mi-a plăcut să râd, nu de cineva, ci cu cineva de ceva. Sa râd, de data aceasta, cu cititorii şi, cu puţin noroc, chiar cu autorii în cauză, de tot felul de combinaţii de cuvinte care seamănă cu literatura, dar nu sunt literatură.", spune Alex Ştefănescu.
Voi posta în zilele următoare cîteva din "metodele" folosite de autori pentru a scrie cărţi proaste.

Vă invit la lansare!

Doamnelor, domnilor, stimaţi bloggeri, pe data de 19 iunie, ora 17, la Tîrgul de carte BookFest va fi lansat un volum de nuvele politice publicat de editura Tritonic. Am şi eu o nuvelă în volum. Vă invit, deci, cu reverenţă, că aşa-i frumos, să veniţi la lansare.
Am să revin cu detalii cînd am să le ştiu.

miercuri, 10 iunie 2009

Şedinţa de azi. Proces verbal

Întîlnirea bloggeri-scriitori a avut loc. Au participat membri ai Comitetului Premiilor Lili - bloggeri, scriitori, rude şi prieteni. Au mai fost de faţă, la diferite mese din grădină, alte personalităţi ale vieţii literare, culturale şi politice, consumatori, japonezi. S-au luat decizii importante, cum ar fi aceea de a acorda mai mult timp şi spaţiu teatrului. De asemenea, am definitivat provizoriu (n-am greşit:))) lista participanţilor şi am rezolvat, în linii mari, problema transportului spre Ogrezeni. S-a adoptat prin consens noua noastră deviză, prinsă din zbor de undeva: "Scrieţi, scrieţi, noi auzim!".

Conştiinţa Unui Liberal de Stânga: Generaţia EBA

Conştiinţa Unui Liberal de Stânga: Generaţia EBA

Premiile Lili - faza pe bloguri 9

Pentru cenaclul de joi, iată, pe blogul Premiile Lili, textele unei tinere prozatoare şi bloggeriţe - Renata Carageani. Citiţi-i şi blogul, dacă vreţi.
Va fi ultima "şedinţă" a cenaclului înainte de vacanţă. Asta nu înseamnă că nu ne putem întîlni aici sau pe chat, oricînd doriţi, să discutăm despre literatură sau orice altceva. Iar dacă vom primi cumva un text excepţional, nimic nu ne va împiedica să deschidem, în mod excepţional, cenaclul, pentru a-l discuta.

marți, 9 iunie 2009

De la Anvers la Bruxelles

Îmi face plăcere să găzduiesc aici textul Mădălinei Ionescu.

A fost odată un bilet Anvers – Bruxelles, cu valabilitate de douăzeci de ani, pentru doi călători, evadaţi din Belgia Orientului unde nimic nu e luat în serios.....

Ciocolata chinezească cu peşti mici şi roşii pe ambalaj şi bananele coapte în prosop, între rufe, nu fac parte din amintirile Ei. Ea a gustat chocolat de Leonida de când a făcut ochi şi gură. Nu-i ducea dorul, numai Tatei i-l ducea.

Nu apuca să ronţăie pachetele de bunătăţi de prin porturile lumii, nu termina delicatesele din Anvers-ul tatei, că alt pachet cu surprize găsea drumul spre frigiderul familiei.

Când a citit pentru intrarea la facultatea cu bilă, tot la locul ei şi după absolvirea Ei, a văzut că locul unde se adună Tata cu Ea se numeşte Belgia Orientului. A văzut că am luat din Grand Place cea Constituţie, de atunci mereu alta. Cartea aia pe care Tata a pus totul şi a câştigat.

Plictiseala din Belgia Orientului nu i-a trecut decât după ce, cu Fetele, a descoperit Belgia-Belgie. Originalul, fată, nu fake-ul de pe Dorobanţi.

Pentru că trebuia să aibă o meserie curată şi bănoasă, fără dureri de cap şi cu multe slugi, aşa cum a văzut la Tata că e bine să ai, a căutat în ejobsul Belgiei-Belgie. Aşa a descoperit un fel de multinaţională, dar mai mişto, fără bilanţ şi sancţiuni la sfârşit de lună, o multinaţională cu multe hârtii, multe birouri, multe fete îmbrăcate în ospătăriţe care te salută, îţi ţin uşa, îţi traduc, îţi aduc cafeaua şi dosarele rezolvate şi te plimbă şi prin oraş, între birourile multinaţionalei.

I-a spus Tatei c-acolo-ar vrea Ea să trăiască şi-apoi zis şi făcut.

Oraşului cu multinaţionala îi spune Bruxelles, iar o filială cu o gaşcă mai mare e pe unde prin Franţa sau Germania, fată, ceva cu burg.

Tata i-a făcut rost de bilet, el ar fi vrut numai dus, pe viaţă, fără întors aici, la porţile Orientului unde munca e grea, unde te ştiu oamenii după nume şi buze şi or să vină vremurile cînd o să te hărţuiască unul şi altul din patru în patru ani că eşti şi vei fi fata lu Tata.

Biletul Lui, e-adevărat, a fost dus-întors, dar escala de la Bucureşti a fost scopul şi i-a luat 20 de ani până să pună din nou în mişcare, în sensul câştigător, Orient Express-ul familiei Lui, cu două gări, ca două capete de lume, ca gurile unui tunel din care nu au dreptul să iasă decât Ai Lui.

Şedinţă (extra)ordinară

De fapt, extraordinar de importantă, asta voiam să spun. Mîine, adică miercuri, la ora 13,30 la Casa Scriitorilor. Membrii fondatori şi bloggerii susţinători ai Premiilor Lili vor lua în discuţie cîteva probleme legate de buna desfăşurare a celui de-al doilea eveniment al Festivalului Lili, programat duminică 14 iunie la Ogrezeni. Întîlnirea este deschisă, şi alţi bloggeri sunt invitaţi să participe.

UPDATE: După cum puteţi vedea mai jos, am eliminat comentariul unui anonim. Era scris pe un ton perfect civilizat, voia doar să ştie ceva despre Casa Scriitorilor. L-am eliminat însă - deşi cu regret - pentru că am stabilit această regulă şi nu vreau să încurajez alte persoane care vor să comenteze anonim.
Deci, dragi anonimi şi anonime, găsiţi-vă un pseudonim, nişte iniţiale, orice, nu mă deranjează că postaţi sub acoperire, nu vreau să vă identific cu nume, adresă şi CNP. Dar un anonim riscă să fie confundat cu alt anonim şi vreau să evit acest lucru.

Cu ocazia bicentenarului

Felix Mendelssohn-Bartholdy (1809-1847) Simfonia a patra, "Italiana", dirijată de Leonard Bernstein.

De la Anvers la Bruxelles

Sub acest titlu va apărea într-una din zilele următoare un text al Mădălinei. După cum ştiţi, Mădălina şi-a abandonat - nu ştim dacă definitiv sau provizoriu - blogul. De aceea m-am oferit să-i găzduiesc articolul. Nu ştiu despre ce este vorba :), note de călătorie sau altceva, dar sunt convinsă că vom citi cu plăcere.

O pagină din "Labirint obligatoriu"

Am tot pomenit de "Labirint obligatoriu" zilele trecute şi mi-am adus aminte de acest mic fragment, pe care-l puteţi citi pe Tamada.ro.

luni, 8 iunie 2009

Cred că n-am încotro, va trebui să candidez!

Prima idee după alegerile de ieri a fost să fug pe o insulă. Apoi m-am gîndit: de ce să plec eu? mai bine să plece ei! Dar cum?
Cred că va trebui să reiau vechiul meu proiect de a candida la preşedinţie. Am revăzut postările pe acest subiect şi aş vrea să vă rog să le citiţi şi voi - sau să le recitiţi -, cu comentarii cu tot, apoi aştept de la voi sugestii, idei de campanie, propuneri pentru ministere, tot ce mai credeţi că e nevoie.

http://luciaverona.blogspot.com/2009/04/sa-candidez-ideea-imi-place-tot-mai.html
http://luciaverona.blogspot.com/2009/04/sa-candidez-ideea-imi-place-tot-mai_25.html
http://luciaverona.blogspot.com/2009/04/sa-candidez-ideea-imi-place-tot-mai_27.html

Primul gînd constructiv după alegerile de ieri

Ideea a apărut noaptea trecută, în chat-ul găzduit de Lilick, iar dimineaţa l-am citit pe Mordechai.
Ca urmare, am decis să întreprind ceva şi am procedat la o scurtă căutare şi găsire.
Deci, pentru cei dornici să fugă pe o insulă pustie, iată un link util. Să ştiţi că un atol de corali în Polinezia Franceză costă mai puţin decît un apartament în Bucureşti.

duminică, 7 iunie 2009

Viaţa la ţară


Am dat o fugă pînă la Ogrezeni, Bucureştiul era destul de adormit cînd am plecat (ora 11), la fel şi cînd am revenit, pe la patru după-amiază. În schimb autostrada Bucureşti-Piteşti era mai aglomerată ca în alte duminici, foarte mulţi şoferi nervoşi, grăbiţi. Unde se grăbeau? La vot, nu? :))

La Ogrezeni era linişte, satul părea gol, doar pe malul Argeşului se adunase lumea la plajă (acolo trebuia amenajată secţia de votare). S-au copt cireşele, dar erau prea sus în pom şi nouă ne era prea lene. Cît am stat în sat, vreo trei ore, am auzit: un cocoş (de două ori cîte 20 de secunde), un camion cu lemne (numai claxonul, melodios, 5 secunde), claxonul maşinii mele (nemelodios, de două ori 2 secunde) şi, desigur, vocile noastre. Atît.
Am votat la întoarcere, la şcoala din str. Garibaldi, singură cu comisia electorală.

Căldură mare.

Ultima zi înainte de duminică

Sunt deprimată. Iar ajung la concluzia că totul e zadarnic. Da, ştiu, există nişte oameni care au nevoie de mine şi asta mă face să rezist. Deocamdată.
Nu, nu vă speriaţi (sau nu vă bucuraţi!), n-am să-mi şterg blogul. Ce rost ar avea? La ce mi-ar ajuta? Oricum, starea mea nu este cauzată de blog. Sau de bloguri. Am mai trecut prin aşa ceva şi înainte de inventarea blogului, ba chiar şi înainte de inventarea calculatorului.
Am învăţat, de mulţi ani, că nevroza este o boală şi primul pas spre vindecare este s-o recunoşti. Asta te ajută să pui lucrurile în ordine, să le vezi proporţiile exacte - apoi iei o doză de ciocolată (neagră, obligatoriu neagră) şi gata. Trece. Pînă data viitoare.
Acum însă ciocolata nu mă ajută. Nu ştiu ce ajută. Poate votul. M-am speriat cînd am văzut acel exit-poll din Olanda, cu dreapta extremă pe locul doi. Într-o ţară tradiţional tolerantă, liniştită, bogată. Ce va fi la noi? Ce va aduce votul de mîine, după o campanie în care au trecut în prim plan aspectele marginale, frivole, folclorice, în care au zăngănit epoleţii societăţii civile şi s-a dansat independent pe ritm de manele, iar temele europene şi politica în general au fost absente? Este şi vina noastră, dar poate este şi vina Europei, care a abandonat politica în favoarea economiei. Poate că temele europene ar trebui să fie altele, mai aproape de noi. Aş vrea să cred că votul nostru de mîine ajută.
*
Dar, ca să închei într-o notă mai puţin pesimistă, vă provoc să ghiciţi cine a spus această frază - un adevăr pe care-l ştim, dar care ne uimeşte de fiecare dată.
„Oglinda e cea mai mare minciună. Ne vedem aşa cum vrem, nu cum suntem cu adevărat.”
Update: o găsiţi aici. La vîrsta ei, mi se pare cu totul remarcabil.

sâmbătă, 6 iunie 2009

Vă place Brahms? /2

După Francoise Sagan. 1961. Cu Ingrid Bergman, Yves Montand, Anthony Perkins

Vă place Brahms?

Şi mie :)
Aici, concertul nr.1 pentru pian şi orchestră, cu Rubinstein.



Şi Variaţiunile pe o temă de Paganini, cu Emil Ghilels

Nocturnă 4

Simfonia I de Gustav Mahler. Cu Rafael Kubelik.



vineri, 5 iunie 2009

Alegeri europene: "Ei, aveţi puţintică răbdare!... Nu cunosc prefect eu! Eu n-am prefect! Eu am prietin!"


Aşa că o votez pe Corina Creţu, pentru că aşa sunt eu, de stînga. Şi pentru că o cunosc de aproape 20 de ani. Am fost şi colege de redacţie un timp. I-am dat şi premiul "Fără canguri" pentru Cel mai bun politician dintre bloggeri. Pe merit. Am scris şi despre cartea ei, "România europeană". Pe aceeaşi listă cu Corina mai sunt oameni pe care-i cunosc, tot de 20 de ani: Adrian Severin, Ioan Mircea Paşcu, Victor Boştinaru. Oameni pe care mă bucur să-i votez.

Dacă aş fi de dreapta, aş vota-o pe Renate Weber. O cunosc de... Cred că de vreo 40 de ani. Era copil. Sora ei mi-a fost colegă la conservator, suntem şi azi prietene. N-am mai văzut-o de cîţiva ani pe Renate, dar ştiu ce face. Şi face bine. Pe Norica Nicolai o cunosc mai puţin, dar îmi place, o consider un om politic serios. Iar pe Adina Vălean n-o cunosc personal, dar am aflat numai lucruri bune despre ea de pe bloguri sau de la televizor.

Aceştia sunt oamenii care merită votaţi duminică, după părerea mea. Oameni pentru care Parlamentul European nu înseamnă un loc călduţ şi bine plătit, ci locul unde se munceşte pentru viitorul Europei. Adică pentru noi.

M-am uitat şi pe celelalte liste. N-am găsit candidaţi pe care să-i pot recomanda. Pe unii pentru că nu-i cunosc. Pe alţii pentru că-i cunosc.

Nocturnă 3

De vară. Vivaldi

joi, 4 iunie 2009

Cenaclu online 8

Discuţiile din seara aceasta vor avea loc aici - fără moderare, ca de obicei. Cred că aţi citit poeziile lui Ştefan Ciobanu şi proza Mălinei Aniţoaei. Textele sunt postate pe blogul Premiile Lili.
După partea "oficială" putem continua discuţiile aici sau în chat, cum doriţi, cu cafea, fursecuri şi ce s-o mai găsi.

Alegeri europene /3 EBa - 16%?

Au început alegerile europene, în Marea Britanie se votează deja, aşa-i la ei, se votează joia. Tot azi se votează şi în Olanda. Majoritatea ţărilor votează însă duminică 7 iunie.
Am găsit pe France 24 o sumedenie de informaţii simpatice despre aceste alegeri, sub titlul LISTE MICI, AMBIŢII MARI.

În Suedia, Partidul Piraţilor, care militează pentru "gratuitatea schimbului de opere culturale pe Internet" are şansa de a lua 8 la sută din voturi, devenind al treilea partid din ţară.
În Lituania, "Partidul celebrităţilor", creat de realizatorul variantei locale a jocului "Vrei să fii miliardar?" şi-a dovedit deja forţa la legislativele din toamna trecută, luînd 15,1 %.
În Bavaria (Germania), Partidul Alegătorilor Liberi este condus de deputata Gabriele Pauli, cunoscută nu numai pentru că a pozat înveşmîntată în latex, ci mai ales pentru că în 2007 a propus căsătoria cu durată determinată. Şapte ani, cu drept de prelungire a contractului.
În Olanda, găsim Partidul animalelor, care se doreşte "o voce a animalelor", victime ale barbariei umane.
În Franţa, în Ile-de-France, adică în zona pariziană, candidează şi lista "Cannabis sans frontières", care militează pentru legalizarea consumului de droguri.
România este şi ea prezentă în această colecţie de ciudăţenii, prin EBa, "prima fiică" a Romaniei, creditată, susţine articolul de pe France 24, cu 16%.

16%? E vreun sondaj de care nouă nu ni s-a spus?

UPDATE: iată şi proiecţia făcută de Predict.09.eu:

Foarte scurtă istorie

1989 - manifestaţia şi masacrul din Piaţa Tienanmen - aşa cum apare la Roxana Iordache.
2009 - o companie chineză cumpără de la General Motors marca Hummer citiţi mai pe larg la Mordechai.

miercuri, 3 iunie 2009

Despre "Blog'n roll"

În postarea mea de după lansarea cărţii lui Adrian Năstase "Blog'n roll" spuneam că voi mai scrie despre acest volum. Iată că revin acum, cu un link către o pagină a revistei "Săptămîna financiară" şi anume rubrica mea "Citeşte!". Sper că vă daţi seama, din titlul rubricii, că am scris de bine :)) Citiţi!

Premiile Lili - faza pe bloguri 8

Am postat pe blogul Premiile Lili textele pe care le vom "diseca" la ediţia de mîine a cenaclului online. Autorii sunt prozatoarea Mălina Aniţoaei şi poetul Ştefan Ciobanu.
Citiţi, textele, uitaţi-vă şi pe blogurile lor, iar mîine seară discutăm. Cred că vom reveni la formatul obişnuit, cu comentarii pe blog, pentru că e mai simplu pentru mine (extragerea arhivei din chat e un proces care ia prea mult timp). Dar după partea "oficială", vom putea intra în chat pentru fursecuri şi cafea.

marți, 2 iunie 2009

Invitaţie la cafea

Am zis că-i invit la cafea pe cei care m-au felicitat cu ocazia prilejului de 500 de postări. Mîine, adică miercuri, pe la ora 13,30, cred că ar fi momentul potrivit.
Deci, vă invit (cu reverenţă, mi-am pus şi crinolina pentru ocazie :))) şi vă aştept la Casa Scriitorilor.

Pentru EBa, toate vorbele sunt grele

Apariţia Elenei Băsescu în emisiunea lui Victor Ciutacu face în continuare valuri. E de înţeles.
Ciutacu este un ziarist de un tip mai special, neobişnuit la noi. Are tăria opiniunilor sale, ba chiar îşi asumă un anumit partizanat, dar reuşeşte să rămînă obiectiv. Are prieteni politicieni, dar nu ezită să-i critice dur cînd e cazul, spre deosebire de mulţi gazetari care se pretind imparţiali sau „deontologi”, dar la o adică încep să găsească imediat scuze şi justificări pentru preferaţii lor.
Cînd s-a anunţat emisiunea cu EBa, nu m-am aşteptat ca Victor Ciutacu sa pozeze în Torquemada - e plină sticla de inchizitori de ambe sexe şi sunt cei mai previzibili - deci mai uşor de păcălit. Nici nu m-am aşteptat ca Elena Băsescu să fie altfel decît este: o fetiţă răsfăţată care vrea să se joace de-a politica, fără să-şi dea seama că este doar un pion într-un joc mai mare. Sau poate îşi dă seama. Nici măcar nu are importanţă.
Elena Băsescu s-a simţit bine în emisiune şi şi-a recitat cu tupeu şi cu dicţia ei binecunoscută textele bine învăţate (se vede că are un staff eficient). Dar s-a simţit chiar prea bine, prea confortabil. A fost ca în poezioara care începe aşa: "Will you walk into my parlour?" said the Spider to the Fly. Atitudinea (că tot îi place micii independente acest cuvînt) blîndă, vag amuzată a lui Ciutacu a anesteziat-o şi a făcut-o să emită, fără să-şi dea seama, o veritabilă colecţie de „perle”. Pe unele le-a văzut toată lumea, cum ar fi momentul „marijuana” şi cele legate de intelectuali, de Luxten sau de relaţia dintre tatăl ei şi PD-L. Altele s-au observat mai puţin. De exemplu, cînd a fost vorba de banii de campanie, E.B. a evitat chestiunea, spunînd că de asta se ocupă mandatarul financiar. Dragă Elena, atenţie, şi Adrian Năstase avea un mandatar financiar în 2004, iar acum are pe cap un proces pentru pixurile şi brichetele din campanie!
Dar perla perlelor, o adevărată bijuterie a coroanei, a fost alta. Citez din transcrierea emisiunii:
Elena Băsescu: Îţi dai seama, o Băsescu, născută Băsescu, ajunsă Hrebenciuc...
O Băsescu. O Montmorency. O Cantacuzino. O Bourbon. O Habsburg. O Băsescu.

E clar, da?

luni, 1 iunie 2009

Postarea nr. 500: La mulţi ani, copii de toate vîrstele!

Un fragment din "Spărgătorul de nuci" de Piotr Ilici Ceaikovski.



UPDATE: Blogul meu, copleşit de marele număr de felicitări cu ocazia postării nr.500, vă oferă tuturor o cupă de şampanie. Virtuală, că aşa ştie el. Blogul. În schimb, eu îi invit pe cei care m-au felicitat la o cafea concretă, reală, miercuri la Casa Scriitorilor.

Titlu (auto)cenzurat: M-a enervat un nesimţit în campanie

Şi ce frumos începuse ziua! Mi-am scris articolul pentru Tamada, am citit bloguri, cînd să mă apuc de lucru a sunat telefonul. O înregistrare din partea unui nesimţit de la pedele, pe nume Alexandru Nazare, de care nu am auzit în viaţa mea, candidat la europarlamentare. Evident că am trîntit receptorul, dar telefonul a rămas blocat mai bine de zece minute.
Cred că am să încep să strîng semnături pentru eliminarea culorii portocalii din viaţa politică şi chiar din spectrul solar.

UPDATE: Mai multe persoane binevoitoare mi-au recomandat să înlocuiesc cuvîntul "bou" din titlul iniţial şi din text. Cică nu aş putea proba că persoana respectivă e bou. Mi s-a propus varianta "prost", pe care am refuzat-o. Ce ştiu eu cum măsoară ăştia I.Q.-ul? Aşa că am schimbat cu "nesimţit". E mai uşor de dovedit.
Strîngerea de semnături continuă.

Click pe poză!