Poloneză cu repetiţie

>> marți, 30 iunie 2009 –  ,

Repetiţia cu public din preziua concertului pe care Vladimir Horowitz l-a dat în 1986 la Moscova. Chopin, Marea Poloneză în La Major.

>>  Publicat de Lucia Verona la 18:50 |  7 comentarii  |  link to this post |  send email  | 
codeus  – (1 iulie 2009, 09:39)  

'Neata Lucia

Lucia Verona  – (1 iulie 2009, 10:45)  

Cody, să ai o zi frumoasă!

Lilick  – (1 iulie 2009, 12:40)  

Foarte frumos! :)

Lilick  – (1 iulie 2009, 12:40)  

Acum pot sa ascult si eu Youtuburile! :)

Lucia Verona  – (1 iulie 2009, 12:48)  

Lilick

Da, e frumos... şi e bine că poţi asculta:D

renata  – (1 iulie 2009, 19:47)  

Să înţeleg, Lucia, că asta e replica ta la refrene de tipul "a dispărut un geniu al muzicii universale ce nu se va naşte iar, nici peste sute de ani", cu referire la bietul M. J. ?
Că dacă ii zici geniu lui Michael şi-l raportezi la sute de ani de nemurire, atunci cum ii spunem lui Chopin, "un precursor al eternităţii?" şi lui Horowitz - un modest şlefuitor al noţiunii de geniu?"
Dacă asta ţi-a fost intenţia, atunci e minunată, dar cu desăvârşire inutilă.
Tribunalul Prezentului cu Juriile lui care construiesc sentinţe estetice între Presley şi Jackson, ignorându-l nu doar pe Chopin, dar şi pe Pink Floyd, nu pricep aluziile tale muzicale.
Dar dacă postarea asta e doar de dragul muzicii, atunci îţi mulţumesc mult!

Lucia Verona  – (1 iulie 2009, 19:52)  

Nu, Renata, ştiu că n-ar pricepe, am postat filmuletzul pentru muzică, desigur. Şi pentru acei puţini, dar dragi mie, care pricep.

Trimiteţi un comentariu

Abonaţi-vă la: Postare comentarii (Atom)

No, no, they do but jest, poison in jest; no offence i' the world

WS

AFACEREA CLONEGATE

AFACEREA CLONEGATE

CRIMA DE LA JUBILEU

CRIMA DE LA JUBILEU

LABIRINT OBLIGATORIU la Tritonic,ro

LABIRINT OBLIGATORIU la Tritonic,ro

Fără canguri

Fără canguri

Utile cum dulci

Archives

Disclaimer

Acest blog este scris, ca şi cărţile autoarei, cu î din i. Autoarea, care a învăţat să scrie în secolul trecut, consideră că, pe de-o parte, folosirea a două litere pentru acelaşi sunet este o risipă, iar pe de altă parte, introducerea entuziastă, dar prost elaborată, a lui â din a, ca semn de ieşire din totalitarismul lui î din i, nu ţine seama de etimologia cuvintelor, expunîndu-ne ridicolului. În acest sens, rugăm forurile în drept să explice de ce verbul ridere devine a râde.