Asta este o leapşă primită de la Chinezu, din Republica lui culturală unde am zis că voi cere azil politic. Ce melodii din filme îmi plac foarte mult? Ah, sunt multe, foarte multe. E drept că de vreo 15 ani n-am mai fost la cinematograf, dar au fost perioade în viaţa mea, acum 30-40 de ani, cînd "mîncam film pe pîine". Filme bune şi proaste, desigur. Pe cele mai multe le-am uitat. Dar unele dintre ele mi-au rămas în memorie. Pe altele le-am revăzut cu plăcere. Inclusiv datorită muzicii.
Iată o selecţie aproximatovă:
Dansul ungar nr.5 de Brahms, în "Dictatorul" lui Chaplin. Este - muzical şi cinematografic - o secvenţă uluitoare.
Un film în întregime cîntat - şi nu e operă! Două fragmente din "Umbrelele din Cherbourg". 1964, Jacques Demy şi Michel Legrand.
Un film sovietic din care nu mai ţin minte nimic, nici măcar titlul :), dar muzica este de neuitat: Valsul nr. 2 de Dmitri Şostakovici.
Desigur, "Odiseea spaţială 2001" a lui Stanley Kubrick, cu muzica din "Aşa grăit-a Zaratustra" de Richard Strauss.
Nu pot uita "Mary Poppins"! Aveam vreo 20 de ani cînd l-am văzut prima dată; ştiu că am ieşit de la film şi am traversat bulevardul Magheru (nu pe zebră, ci direct de la cinematograful Scala) ţopăind şi cîntînd "Supercalifragilistic" :)
Aş mai putea adăuga temele muzicale ale unor seriale tv, dar deja am încărcat prea mult pagina. Poate voi reveni!
Deocamdată, îi mulţumesc Chinezului că mi-a oferit o dimineaţă de muzică, film şi amintiri. Şi pasez leapşa, care are ca origine UTV , lui Lilick, lui George Şerban şi Renatei. Mădălina şi Matilda sunt şi ele invitate. Şi Cody, deşi la el e clar: Céline Dion :)
Se afișează postările cu eticheta film. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta film. Afișați toate postările
luni, 14 martie 2011
miercuri, 15 septembrie 2010
Vin ZILELE BUCUREŞTILOR! O invitaţie la Muzeul Literaturii Române cu UPDATE
De pe blogul Ştefaniei Coşovei am luat invitaţia la ZILELE BUCUREŞTILOR. Un bogat şi foarte interesant program vi se pregăteşte la Muzeul Literaturii Române pentru zilele de 17, 18 şi 19 septembrie.
UPDATE: S-a modificat programul: recitalul de poezie şi jazz va avea loc sîmbătă la ora 20.
UPDATE: S-a modificat programul: recitalul de poezie şi jazz va avea loc sîmbătă la ora 20.
sâmbătă, 17 aprilie 2010
Eyjafjallajoekull
De acolo vine norul. Eyjafjallajoekull.
Mă simt ca într-un film.
Un nor de cenuşă vulcanică acoperă cerul. Nici un avion nu se mai ridică de la sol. Nici o plantă nu mai creşte, pentru că norul împiedică Soarele să-şi trimită razele spre Pămînt. E întuneric şi e frig.
Spuneţi după mine: Eyjafjallajoekull.
Mă simt ca într-un film.
Un nor de cenuşă vulcanică acoperă cerul. Nici un avion nu se mai ridică de la sol. Nici o plantă nu mai creşte, pentru că norul împiedică Soarele să-şi trimită razele spre Pămînt. E întuneric şi e frig.
Spuneţi după mine: Eyjafjallajoekull.
miercuri, 2 decembrie 2009
Telenovelă în loc de campanie
Acum se aşteaptă rezultatul unei expertize. După fundalul portocaliu pare să fie favorabilă interpretului principal al filmului "Un pumn pentru un mandat". Sau aşa i se pare lui. Dar de ce plînge? Iar plînge? Plînge...
În acelaşi film, personajul, cam macho de felul lui (nu se prea potriveşte atitudinea macho cu lacrimile, dar aşa-i în filme), spuneam deci că personajul, după ce şi-a înşelat ani de zile nevasta prin toate porturile, o pune să-i dea un certificat de bună purtare. Nu, el nu e violent, e un om minunat, bun familist, un soţ model, un tată desăvîrşit. Jalnic. Penibil.
Parcă văd un film făcut într-o ţară foarte îndepărtată, cu obiceiuri stranii, necunoscute mie - atît de stranii că nici să mi le imaginez n-aş fi fost în stare.
Asta pentru că eu nu mă uit la telenovele. Deci este vina mea.
Recunosc, toată viaţa am crezut că o campanie electorală are legătură cu politica, dar acum văd că m-am înşelat. Am crezut că e vorba de alegerea unui om politic în funcţia de şef de stat. Sunt naivă, nu?
În acelaşi film, personajul, cam macho de felul lui (nu se prea potriveşte atitudinea macho cu lacrimile, dar aşa-i în filme), spuneam deci că personajul, după ce şi-a înşelat ani de zile nevasta prin toate porturile, o pune să-i dea un certificat de bună purtare. Nu, el nu e violent, e un om minunat, bun familist, un soţ model, un tată desăvîrşit. Jalnic. Penibil.
Parcă văd un film făcut într-o ţară foarte îndepărtată, cu obiceiuri stranii, necunoscute mie - atît de stranii că nici să mi le imaginez n-aş fi fost în stare.
Asta pentru că eu nu mă uit la telenovele. Deci este vina mea.
Recunosc, toată viaţa am crezut că o campanie electorală are legătură cu politica, dar acum văd că m-am înşelat. Am crezut că e vorba de alegerea unui om politic în funcţia de şef de stat. Sunt naivă, nu?
sâmbătă, 19 septembrie 2009
vineri, 11 septembrie 2009
TOATĂ LUMEA RÎDE, CÎNTĂ ŞI DANSEAZĂ
Credeţi că ziua de ieri a schimbat ceva? Vine weekendul, în cursul căruia, cum ne-am obişnuit în ultima vreme, toată lumea rîde, cîntă şi dansează. Că în weekend nu e criză. Nici campanie. Numai băieţi veseli.
Regia, Grigori Alexandrov, muzica Isaac Dunaevski.
Regia, Grigori Alexandrov, muzica Isaac Dunaevski.
miercuri, 9 septembrie 2009
marți, 8 septembrie 2009
Poveşti nemuritoare. Merele de aur
Nimic nou, merele de aur au fost întotdeauna la mare preţ. Hercule a trebuit să le culeagă din grădina Hesperidelor, Freia din Inelul Nibelungilor şi ţareviciul din Pasărea de foc au avut şi ei de-a face cu merele de aur, ca să nu mai spun de Prîslea cel voinic din basmul lui Ispirescu. Dar în legătură cu merele de aur mai putem vorbi şi despre Paris. Paris, cel care s-a pomenit cu un măr pe care trebuia să-l dăruiască neapărat "Celei mai frumoase". Şi i l-a dat Elenei. Dacă-l dădea altei frumoase, nu se mai întîmpla războiul troian şi Homer n-ar fi scris Iliada.
Dar pun pariu că sunteţi curioşi cum a primit o altă Elenă mere de aur de la Paris. Alt Paris.
Dar pun pariu că sunteţi curioşi cum a primit o altă Elenă mere de aur de la Paris. Alt Paris.
duminică, 6 septembrie 2009
TARTINA CU BOC. O încercare de tentativă de eseu
Asta se întîmplă numai din cauza (sau datorită) ploii. N-am avut nicio intenţie, pe parola mea de onoare, pur şi simplu s-a întîmplat, s-au adunat nişte poze (mulţumesc autorilor!) pe cînd mă gîndeam la o tartină cu unt. Mozart nu se supără.
UPDATE: Abia acum, la cîteva ceasuri după ce am postat, aflu că - vai, ce coincidenţă! - e chiar aniversarea personajului. Habar nu aveam că e fecioară...
UPDATE: Abia acum, la cîteva ceasuri după ce am postat, aflu că - vai, ce coincidenţă! - e chiar aniversarea personajului. Habar nu aveam că e fecioară...
miercuri, 22 iulie 2009
Eclipsa
Ah, ziceţi că am confundat eclipsele? Nu, deloc, îmi aduc perfect de bine aminte că am văzut prima dată filmul lui Antonioni la un cinematograf de pe bulevardul care atunci se chema 6 martie...
joi, 16 iulie 2009
Paşi spre Lună
Parcă aşa se chema filmul lui Gopo, nu? Un film cu actori, nu cu celebrul său omuleţ - cred că juca şi Beligan. Filmul a fost făcut în 1963, cînd cei mai mulţi dintre cititorii mei încă nu se născuseră.
Mulţi nu erau născuţi nici în 1969, cînd, fix acum 40 de ani, a decolat spre lună Apollo 11. Patru zile mai tîrziu a aselenizat în Marea Liniştii.
Mai tîrziu s-au spus tot felul de poveşti, cum că n-ar fi fost cînd a fost şi unde a fost şi că Neil Armstrong a păşit pe nisipul din Nevada sau Arizona, nu pe Lună şi alte lucruri care ţin de teoria conspiraţiei. Cine ştie care-o fi adevărul?
Dar pentru mine rămîne de neuitat noaptea aceea în care am stat la televizor şi am văzut, comentat în direct de Andrei Bacalu, primul pas al omului pe Lună.
marți, 14 iulie 2009
Diversiunea erotică
Un scandal diplomatico-sexual e numai bun pentru a întrerupe monotonia zilelor de vacanţă. Televiziunile, ziarele şi blogurile s-au aruncat asupra neferictului consul de la Chişninău, vinovat că, din neatenţie (sau lipsă de profesionalism), a devenit star porno.
M-a enervat insistenţa televiziunilor de a relua ad nauseam aceleaşi cadre, în timp ce în studiouri se dezbătea chestiunea: unde, cînd, cu cine, de ce.
Cum am mai spus, se întîmplă şi la case mai mari. Şi mai albe. Şi de cînd lumea. Dacă bărbaţii şi-ar ţine pantalonii încheiaţi, altfel s-ar scrie istoria, inclusiv istoria spionajului mondial. Nu văd ce rost au mirările şi văicărelile (vai, era însurat!, vai, la vîrsta lui...), singurul lucru interesant în acest caz ar fi să aflăm cine a comandat şi cui foloseşte penibila "dezvăluire". Un posibil răspuns găsim la Andrei Bădin.
Dar diversiunea şi-a atins scopul - a împins în plan secund cazul Ridzi, semnarea precipitată a acordului Nabucco (despre asta citiţi ce scrie Mordechai) şi lansarea candidaturii lui Crin Antonescu la preşedinţia României.
Aşteptăm diversiunea zilei de azi.
Vive la France!
M-a enervat insistenţa televiziunilor de a relua ad nauseam aceleaşi cadre, în timp ce în studiouri se dezbătea chestiunea: unde, cînd, cu cine, de ce.
Cum am mai spus, se întîmplă şi la case mai mari. Şi mai albe. Şi de cînd lumea. Dacă bărbaţii şi-ar ţine pantalonii încheiaţi, altfel s-ar scrie istoria, inclusiv istoria spionajului mondial. Nu văd ce rost au mirările şi văicărelile (vai, era însurat!, vai, la vîrsta lui...), singurul lucru interesant în acest caz ar fi să aflăm cine a comandat şi cui foloseşte penibila "dezvăluire". Un posibil răspuns găsim la Andrei Bădin.
Dar diversiunea şi-a atins scopul - a împins în plan secund cazul Ridzi, semnarea precipitată a acordului Nabucco (despre asta citiţi ce scrie Mordechai) şi lansarea candidaturii lui Crin Antonescu la preşedinţia României.
Aşteptăm diversiunea zilei de azi.
Vive la France!
sâmbătă, 6 iunie 2009
sâmbătă, 25 aprilie 2009
luni, 26 ianuarie 2009
O criză supercalifragilistică
Ei, da, criza a readus în actualitate celebrul musical Mary Poppins, susţine Harold Evans în BBC News/Magazine.
Şi asta pentru că dl. Banks, tatăl copiilor pe care-i îngrijeşte supercalifragilistica dădacă, este amploaiat la o bancă, director chiar. Suspicios din fire, îi arată uşa lui Von Hussler, care propunea băncii o schemă de făcut rapid multe milioane. Suspendat de patroni, supăraţi că au pierdut afacerea, domnul Banks este repus în drepturi şi chiar promovat cîteva luni mai tîrziu pentru clarviziunea lui. Pentru că o instituţie bancară concurentă, mai receptivă la ideile lui Von Hussler, este în scurt timp ruinată de această schemă de îmbogăţire rapidă.
Dar soluţia? Tot Mary Poppins ne ajută:
Şi asta pentru că dl. Banks, tatăl copiilor pe care-i îngrijeşte supercalifragilistica dădacă, este amploaiat la o bancă, director chiar. Suspicios din fire, îi arată uşa lui Von Hussler, care propunea băncii o schemă de făcut rapid multe milioane. Suspendat de patroni, supăraţi că au pierdut afacerea, domnul Banks este repus în drepturi şi chiar promovat cîteva luni mai tîrziu pentru clarviziunea lui. Pentru că o instituţie bancară concurentă, mai receptivă la ideile lui Von Hussler, este în scurt timp ruinată de această schemă de îmbogăţire rapidă.
Dar soluţia? Tot Mary Poppins ne ajută:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Click pe poză!
