O părere despre actualitatea politică.

Cine cu cine ţine, cine pe cine trădează, cine pe cine deranjează, cine pe cine se supără şi de ce, ce-a spus Ponta, ce n-a spus Antonescu, ce-au spus Ionescu, Popescu, dăscălimea, moftangiii...
Am vrut să scriu despre toate aceste subiecte sau măcar despre o parte dintre ele (de unele s-a ocupat Caragiale), dar cred că nu e momentul.
 Aşa că trec direct la concluzie.
 Deci, doamnelor, domnişoarelor, domnilor, iată cum se prezintă actualitatea politică românească:

Sper că aţi înţeles cine cu cine.

Vrea cineva să-l felicite pe Boc?

Eu n-am chef deloc, dar cine vrea cu tot dinadinsul găseşte aici un filmuletz pe care l-am creat anul trecut cu aceeaşi ocazie. De fapt, a fost o coincidenţă: chiar atunci îmi deschisesem un cont pe YouTube şi făceam exerciţii de sincronizare a imaginilor cu muzica. Vă previn, nu e o capodoperă. M-am gîndit să actualizez filmul, să mai adaug nişte imagini, dar, cum spuneam la început, n-am chef.

Cum spuneam, revedem acelaşi film

Da, l-aţi mai văzut. De aceea n-am să comentez prea mult. E acelaşi Boc, acelaşi film.
Şi aceiaşi spectatori.

Pisici

This is the day. 09.09.09.

Poveşti nemuritoare. Merele de aur

Nimic nou, merele de aur au fost întotdeauna la mare preţ. Hercule a trebuit să le culeagă din grădina Hesperidelor, Freia din Inelul Nibelungilor şi ţareviciul din Pasărea de foc au avut şi ei de-a face cu merele de aur, ca să nu mai spun de Prîslea cel voinic din basmul lui Ispirescu. Dar în legătură cu merele de aur mai putem vorbi şi despre Paris. Paris, cel care s-a pomenit cu un măr pe care trebuia să-l dăruiască neapărat "Celei mai frumoase". Şi i l-a dat Elenei. Dacă-l dădea altei frumoase, nu se mai întîmpla războiul troian şi Homer n-ar fi scris Iliada.
Dar pun pariu că sunteţi curioşi cum a primit o altă Elenă mere de aur de la Paris. Alt Paris.

TARTINA CU BOC. O încercare de tentativă de eseu

Asta se întîmplă numai din cauza (sau datorită) ploii. N-am avut nicio intenţie, pe parola mea de onoare, pur şi simplu s-a întîmplat, s-au adunat nişte poze (mulţumesc autorilor!) pe cînd mă gîndeam la o tartină cu unt. Mozart nu se supără.



UPDATE: Abia acum, la cîteva ceasuri după ce am postat, aflu că - vai, ce coincidenţă! - e chiar aniversarea personajului. Habar nu aveam că e fecioară...

Postarea nr. 500: La mulţi ani, copii de toate vîrstele!

Un fragment din "Spărgătorul de nuci" de Piotr Ilici Ceaikovski.



UPDATE: Blogul meu, copleşit de marele număr de felicitări cu ocazia postării nr.500, vă oferă tuturor o cupă de şampanie. Virtuală, că aşa ştie el. Blogul. În schimb, eu îi invit pe cei care m-au felicitat la o cafea concretă, reală, miercuri la Casa Scriitorilor.

După-amiaza unui contribuabil

Azi, pentru că este ultima zi în care se pot depune declaraţiile de impozitare sau cum le cheamă, am printat de pe Internet formularul, am făcut puţină aritmetică asistată de calculator, apoi puţin jogging pînă la oficiul poştal cel mai apropiat. La nici două staţii de tramvai de mine, pe strada Ruslan şi Ludmila. Mi-era teamă că, fiind ultima zi, la oficiu va fi îmbulzeală, coadă mare - nici pomeneală! Doar două persoane aşteptau în faţa mea la ghişeu, aşa că a mers foarte repede. Nu mai mult de o jumătate de oră. Remarcabil. Pentru că mi s-a întîmplat, cu altă ocazie, la acelaşi ghişeu, să nu fie nimeni înaintea mea şi să dureze peste 20 de minute. După ce-am ieşit, fericită că mi-am îndeplinit datoria de contribuabil, am aruncat o privire bloculeţului construit pe un fost spaţiu verde, despre care surse bine informate din cartier susţin că ar aparţine unei doamne blonde. E un bloc de basm, s-a înălţat în două luni cît altele într-un an! Păcat că n-am putut să fac o poză.

După-amiaza continuă. Cu Zubin Mehta.


Şi o altă după-amiază...

Pe poante

Este postarea nr. 400 şi mi s-a părut potrivit să dau cîteva secvenţe de balet.

Lacul lebedelor : Dansul lebedelor mici



Giselle cu Nureev şi Margot Fontayn: fragmente din actul II


Lacul lebedelor cu Maia Pliseţkaia: înregistrare din 1973

EBA=MISIA. CODUL LUI RAVEL

Pictată de Renoir şi Toulouse-Lautrec, pianistă talentată, elevă a lui Gabriel Fauré, Misia Sert, născută Maria Zofia Olga Zenajda Godebska, găzduia, în prima parte a secolului 20, un salon artistic frecventat de Mallarmé, Debussy, Picasso, Cocteau, Diaghilev, Stravinski, Coco Chanel, prinţesa Bibescu, Gide, Colette, Maeterlink şi foarte multe alte celebrităţi.
Unul din oaspeţii obişnuiţi ai salonului era Maurice Ravel, care i-a dedicat frumoasei amfitrioane liedul „Le cygne” (Lebăda) din ciclul Histoires naturelles pe versuri de Jules Renard şi celebrul Vals. Mai mult, în opinia profesorului David Lamaze de la Conservatorul din Rennes, Ravel ar fi fost îndrăgostit de Misia, al cărei nume l-ar fi „ascuns” în partiturile sale, prin repetarea grupului de note Mi-Si-La. Adică, în notaţia britanică, EBA. (Sigur, asta ar putea da naştere la unele confuzii, pentru că Si este B la britanici, dar H la nemţi, pentru care B înseamnă Si bemol, deci n-ar fi EBA, ci EHA, în timp ce EBA ar însemna altceva.)
Mă rog, părerea lui. Nimic nou. La urma urmei, se spune că Bach îşi „semna” lucrările cu notele B-A-C-H (Si bemol-La-Do-Si). Şi îmi amintesc că în anul 3 de conservator (ce mult a trecut de atunci!) am analizat notă cu notă, acord cu acord, Recviemul de Mozart, în căutarea „omului negru”. Nu era acolo sau nu l-am găsit eu.
Ce legătură au toate astea cu ziua de azi? Mai nimic, doar că azi dimineaţă, prima ştire pe care am citit-o pe BBC News a fost cea cu Ravel şi Misia - EBA.

Premierul e în pielea goală

Hei, nu vă speriaţi, nu premierul României. Premierul României, cum am aflat cu toţii, e pe poante.
Eu vorbesc de premierul Irlandei, care apare nud în două tablouri, introduse prin contrabandă şi expuse pe şest în două importante galerii de artă din Dublin. Uite şi poza pe care o dă BBC News

Nu este clar dacă e un gest de protest sau un act artistic, pentru că autorul nu şi-a dezvăluit identitatea.

Invitaţie la vals

Ravel. Bernstein. Ce vreţi mai mult?

Balet de sezon

Mi se pare că asta merge foarte bine azi.