Pictată de Renoir şi Toulouse-Lautrec, pianistă talentată, elevă a lui Gabriel Fauré, Misia Sert, născută Maria Zofia Olga Zenajda Godebska, găzduia, în prima parte a secolului 20, un salon artistic frecventat de Mallarmé, Debussy, Picasso, Cocteau, Diaghilev, Stravinski, Coco Chanel, prinţesa Bibescu, Gide, Colette, Maeterlink şi foarte multe alte celebrităţi.
Unul din oaspeţii obişnuiţi ai salonului era Maurice Ravel, care i-a dedicat frumoasei amfitrioane liedul „Le cygne” (Lebăda) din ciclul Histoires naturelles pe versuri de Jules Renard şi celebrul Vals. Mai mult, în opinia profesorului David Lamaze de la Conservatorul din Rennes, Ravel ar fi fost îndrăgostit de Misia, al cărei nume l-ar fi „ascuns” în partiturile sale, prin repetarea grupului de note Mi-Si-La. Adică, în notaţia britanică, EBA. (Sigur, asta ar putea da naştere la unele confuzii, pentru că Si este B la britanici, dar H la nemţi, pentru care B înseamnă Si bemol, deci n-ar fi EBA, ci EHA, în timp ce EBA ar însemna altceva.)
Mă rog, părerea lui. Nimic nou. La urma urmei, se spune că Bach îşi „semna” lucrările cu notele B-A-C-H (Si bemol-La-Do-Si). Şi îmi amintesc că în anul 3 de conservator (ce mult a trecut de atunci!) am analizat notă cu notă, acord cu acord, Recviemul de Mozart, în căutarea „omului negru”. Nu era acolo sau nu l-am găsit eu.
Ce legătură au toate astea cu ziua de azi? Mai nimic, doar că azi dimineaţă, prima ştire pe care am citit-o pe BBC News a fost cea cu Ravel şi Misia - EBA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu