miercuri, 29 aprilie 2009

Cenaclul de miercuri seara

La ora 21,30. Aici. Poezii de SkyRain şi Alexandra-Emilia Bucur. Le găsiţi pe blogul Premiile Lili. Moderator: Ştefania Coşovei.
Voi fi şi eu pe aici, să nu vă imaginaţi că lipsesc :)
Ca de obicei, pe durata cenaclului blogul va fi nemoderat. Dar, pentru a preveni posibile situaţii neplăcute, îi rog pe cei care poartă frumosul nume Anonim să se abţină. Clar?

Şi articolul meu de ieri...

Ieri a fost o zi de marţi care semăna a miercuri sau joi, atîtea treburi am avut, aşa că am uitat complet să vă atrag atenţia asupra articolului meu de pe Tamada.ro, despre cenaclul nostru online.

Micul manual de campanie electorală

Ah, trebuie neapărat să citiţi articolul de azi din Tamada.ro al Corneliei Maria Savu, "Linguşiri electorale" despre cartea "Micul manual de campanie electorală" de Quintus Tullius Cicero, publicat de Editura Art.
Quintus era frăţiorul lui Marcus Tullius Cicero, celebrul orator şi om politic roman. Dar mai bine citiţi ce spune Cornelia despre carte, că spune bine!

marți, 28 aprilie 2009

Anunţ pentru bucureşteni

Azi am avut ocazia să merg pe jos prin Bucureştiul iubit. Puţin, nu vă imaginaţi că am fost din Băneasa pînă în Berceni. Nu, doar pe Kiseleff şi apoi pînă la piaţa 1 Mai. Destul însă ca să dau peste acest afiş. Daţi click şi citiţi!

Anticipate!

Nu alegeri, anunţuri. Pentru că azi am foarte multe treburi şi drumuri şi nu ştiu cînd mai ajung să postez.
Mîine e miercuri, deci zi de întîlniri între bloggeri şi scriitori. La ora 13,30, la Casa Scriitorilor, în restaurant/grădină, iar seara, de la 21,30, online, la cenaclul de miercuri seara.

Premiile Lili - faza pe bloguri 3

Am postat pe blogul Premiile Lili două grupaje de poezie despre care vom discuta la cenaclul de miercuri seara, la ora 21,30. Autorii sunt Alexandra-Emilia Bucur şi SkyRain.

luni, 27 aprilie 2009

Să candidez? Ideea îmi place tot mai mult... (3)

Ştiu că trebuia să postez o declaraţie de presă, dar azi am avut tot felul de treburi complet neprezidenţiale. Mai degrabă literare şi jurnalistice. Şi casnice. Iar în restul timpului, recunosc, am dormit. Şi preşedinţii dorm, nu-i aşa? Dar vă asigur că şi în somn am vegheat la respectarea Constituţiei!

În aceste zile m-am gîndit intens la program, şi am ajuns la concluzia că, în cazul alegerii mele, datorită viziunii mele novatoare privind conducerea ţării va fi nevoie de o masă mult mai mare şi de multe scaune în plus în sala de la palatul Victoria unde se ţin şedinţele de guvern. Şi în sala de consiliu de la Cotroceni, fireşte. Am mulţi prieteni, să-mi trăiască şi nu vreau să nedreptăţesc pe nimeni. Numai în domeniul culturii cîte ministere ar trebui create! Ministerul Poeziei, Ministerul Muzicii Simfonice, Ministerul Rock-ului, Ministerul Gramaticii, ca să numesc doar cîteva. Şi, desigur, viaţa ne va arăta de ce ministere ar mai fi nevoie pentru ca ţara noastră să nu fie numai demografic a şaptea din Europa. Dar problema mesei de guvern şi a scaunelor este de maximă importanţă şi cum nu va fi timp pentru achiziţionarea prin licitaţie publică, eu propun să fie aleasă calea încredinţării directe. Nu se poate ca printre bloggeri să nu fie cineva care are în familie sau cunoaşte vreun producător de mobilă!
Aş mai putea spune multe despre program şi despre campanie, dar, după ce am văzut recentele sondaje, cred că pot să-mi permit să mă relaxez un pic, să mă ocup de proiectele mele literare. Dar nu abandonez ideea candidaturii mele independente, vă asigur!
Vreau să vă mulţumesc din nou pentru încrederea pe care mi-o acordaţi şi pentru entuziasmul cu care aţi primit ideile mele - spuneam eu că trebuie să trec limba de lemn în CV :))- şi vă promit că n-am să vă dezamăgesc.

P.S. V-am spus că azi, printre alte îndeletniciri, am dormit. Şi am visat. L-am visat - n-o să vă vină să credeţi - pe Traian Băsescu. Plîngea. Şi plîngea...

Blogger Force 1 a aterizat


Cu o oră întîrziere, dar am aterizat cu bine în frumoasa noastră capitală. Uite şi o poză. E drept că poza e făcută ziua, iar eu am sosit aproape de miezul nopţii, dar astea sunt condiţiile, e criză, după cum bine ştim. Declaraţia de presă urmează. Dimineaţa.

duminică, 26 aprilie 2009

Sosesc diseară

Nicio legătură cu piesa lui Tudor Muşatescu.
Deci, voi sosi diseară în Bucureşti. Pentru asta, trebuie întîi să plec de aici. Ca să plec, trebuie să-mi fac bagajele, ceea ce, credeţi-mă, nu este uşor. Desigur, nu voi neglija problemele prezidenţiale şi guvernamentale, dar am să răspund la comentariile voastre mai puţin prompt decît v-aţi obişnuit. Oricum, pînă la 16,30 (17,30, ora Bucureştiului), cînd trebuie să plec spre aeroport, mă mai găsiţi.

sâmbătă, 25 aprilie 2009

Să candidez? Ideea îmi place tot mai mult... (2)

Constat că prietenii mei mă susţin şi, în cvasiunanimitate, aprobă ideea candidaturii mele la preşedinţie. De aceea m-am gîndit să vă spun cîteva idei care (în eventualitatea că mă voi decide să candidez) vor sta la baza programului meu în campania electorală şi chiar după.
În primul rînd, cîteva „idei de-a gata” din politica internaţională, pe care va trebui să le adaptez la specificul şi tradiţiile locale.
Ca un omagiu lui Coluche, care a candidat la preşedinţia Franţei, voi prelua un punct din programul lui, şi anume acela care prevedea prelungirea bulevardului Saint Michel în ambele sensuri, pînă la mare. Cred că bulevardul Magheru s-ar preta. Sau Ştefan cel Mare.
Ar mai fi şi Lio, o cîntăreaţă care nu ştiu să fi făcut politică, dar are idei foarte sănătoase şi sunt convinsă că veţi fi de acord. Ea propunea să fie abolită munca şi în loc de muncă să se facă dragoste. În condiţiile crizei de azi, cu şomajul în creştere, mi se pare o idee salutară.
Desigur, trebuie să vedem dacă o asemenea lege poate fi adoptată fără modificarea Constituţiei, dar eu cred că vom reuşi s-o implementăm. Vom cere, desigur, avizul Curţii Constituţionale, care oricum nu mai e la fel de activă ca anul trecut.
Deocamdată atît, pentru că nu vreau ca adversarii să-mi fure ideile şi să le folosească în programele lor, dar şi pentru că aştept propuneri din partea voastră.

În ceea ce priveşte politica de cadre, ca să folosesc această expresie nostalgică, vă asigur cu toată seriozitatea că nu voi apela la mapa profesională. În niciun caz.
Mă cunoaşteţi deja, ştiţi că sunt o persoană cu principii. Vă promit că voi rămîne fidelă principiilor mele şi îmi voi promova prietenii, în mod subiectiv şi pentru că aşa vrea muşchii mei, în toate posturile de răspundere. Recunosc că m-am inspirat puţin din politica unui mic om de stat contemporan, care a spus că nu poate lucra cu oameni care nu au încrederea lui. Aşa este, aplauze! Aşa voi face şi eu. Am încredere în prietenii mei, deci îi voi numi unde vreau eu.
Desigur, va trebui schimbată legea de organizare a Guvernului. Sunt prea puţine ministere şi eu am mulţi prieteni. Sugerez deci splitarea ministerelor în mai multe ministere mici şi drăguţe. De asemenea, vor exista ministere noi, create pentru a răspunde nevoilor societăţii noastre. Din acelaşi motiv vor dispărea unele ministere, ca de exemplu Ministerul Muncii (devenit caduc odată cu abolirea muncii), care va fi înlocuit cu două ministere nou create. Vom avea şi un minister mamut, Ministerul Medicinei Interne, creat prin comasarea Ministerului de Interne cu Ministerul Sănătăţii. Ministerul Turismului va fi împărţit în cinci ministere: Ministerul turismului intern, Ministerul turismului extern, Ministerul turismului ecumenic şi Ministerul turismului de wellness. Al cincilea va fi Ministerul Relaţiilor Sexuale. Ministerul Finanţelor va avea un departament nou creat, Departamentul orgiilor financiare. Poate e cazul să devină minister separat. Ne vom mai gîndi. Ministerul Agriculturii se va împărţi şi el în mai multe ministere, dintre care menţionez Ministerul Vinurilor şi Berii şi Ministerul coniacului de prună. În aceeaşi logică se va împărţi şi Ministerul Justiţiei. DNA va deveni Ministerul Şantajului.
După caz, vor putea fi create noi ministere. Ştiţi doar, am mulţi prieteni.
A, şi să fie clar. Precizez, pentru eventualitatea că nu aţi înţeles: Guvernul va fi format exclusiv din bloggeri. Şi bloggeriţe, evident. Tot din blogosferă vor fi selectaţi şi consilierii prezidenţiali.
Aştept propunerile voastre. În măsura în care îmi voi clarifica ideile (am băut un Gewürztraminer excelent!), voi reveni cu noi detalii.
UPDATE: Ideile s-au clarificat. Noaptea e un sfetnic bun, nu-i aşa? Am avut mai multe runde de negocieri şi, după cum puteţi citi în comentarii, se cunosc deja viitorii titulari ai unor ministere importante şi chiar primul ministru. A devenit însă evidentă necesitatea de a crea alte noi ministere, ceea ce nu vom întîrzia să facem.

Vizitaţi-o pe Ştefania!

Prieteni, aruncaţi o privire pe blogul Ştefaniei Coşovei, găsiţi acolo un test... E frumos, frumos...

Să candidez? Ideea îmi place tot mai mult...

Am aruncat o vorbă cînd cu siviul (pardon, cu CV-ul) şi am primit cîteva încurajări. Interesant! Va trebui să mă gîndesc bine dacă să mă arunc în lupta electorală sau să rămîn în turnul meu de fildeş. Turnul de fildeş mă atrage mai mult, dar o candidatură independentă la prezidenţiale ar fi o experienţă pe care aş putea s-o folosesc într-o carte. Hm! Spuneţi şi voi, grea dilemă!
Le mulţumesc celor care mi-au acordat încrederea lor şi promit să nu-i dezamăgesc.
V-a plăcut fraza asta? Uite că am şi învăţat limba de lemn, pot s-o trec în CV.
Apropo de CV, v-am rămas datoare cu explicaţii privind studiile mele.
Deci, în afară de Conservatorul din Bucureşti, pe care l-am absolvit cu mulţi ani în urmă, am mai trecut pe la următoarele înalte şcoale:
- Conservatorul din Viena (Wiener Hochschule fur Musik)- am studiat meniul de la cantina-restaurant a Conservatorului, cred că pe Johannesgasse. Se mînca foarte bine şi ieftin.
- Oxford, New College (de fapt, cel mai vechi, de pe la 1200)- am studiat arhitectura şi istoria. Ca turist, o jumătate de zi.
- Universitatea din Padova (cea mai veche din Europa)- La fel ca la Oxford, doar că am acordat două zile studiului. Cafeaua de la cafeneaua Pedrocchi este excelentă.
- Jussieu, Sorbonne 6, Paris - Am fost pe-acolo, chiar m-am înscris la un curs.
- Universitatea Bucureşti, (Litere, Geologie) La Litere am fost o dată, înainte de 1989, să-i dau unui profesor o revistă Esprit trimisă de un scriitor de la Paris. Iar la Geologie, ceva mai recent, prin anii 90, cînd prietena mea Antoneta şi-a susţinut teza de doctorat. Magna cum laudae.
- Facultatea de Medicină din Bucureşti. Da, am fost, pe vremea cînd eram studentă. Am vrut să văd cum arată sala unde se fac autopsiile. Morga, adică. Am văzut.

Gata, asta e tot ce am de completat la CV. Sigur, dacă mă decid să candidez, va trebui să mai povestesc despre mine. Dacă mă decid.
Ei, şi acum, ajutaţi-mă, vă rog, să iau hotărîrea. Să candidez sau nu?

Bolero

Maurice Ravel. Ivan Maximov.

vineri, 24 aprilie 2009

Îmi completez siviul

A, pardon, se scrie CV. De la Curriculum Vitae. Şi atunci de ce i se zice sivi? Complicat. KISS :)
Deci, ziceam că-mi completez CV-ul. Trebuie, adică e "A Must". Am văzut că diverse persoane care candidează şi-au trecut în CV facultăţi de prestigiu pe care le-ar fi absolvit. EBa, Duda... Mda, Principele Duda. Aşa zice pe HotNews. E drept, cînd presa a început să se intereseze pe la înaltele şcoli, CV-urile au fost aduse mai aproape de adevăr. Dar eu am reţinut că în viaţă e bine să ai un CV cît mai bogat în realizări academice, aşa că vreau să adaug cîteva informaţii pe care pînă acum le-am omis din CV, privind universităţile mele, pardon, studiile mele la:
- Conservatorul din Viena (Wiener Hochschule fur Musik)
- Oxford, New College (de fapt, cel mai vechi, de pe la 1200)
- Universitatea din Padova (cea mai veche din Europa)
- Jussieu, Sorbonne 6, Paris
- Universitatea Bucureşti, (Litere, Geologie)
- Facultatea de Medicină din Bucureşti

Cred că n-am uitat nimic. V-am impresionat, nu? Excelent, chiar ăsta era scopul. Mi-ar fi plăcut să adaug şi Harvard pe listă, se poartă, dar nu pot să mint, n-am fost acolo, n-am trecut încă Atlanticul.
La cererea geneală pot pune şi poze, de asemenea pot preciza obiectul, durata şi nivelul studiilor.
Nu-mi fac griji, nimeni nu va controla, pentru că eu nu candidez la euroalegeri. Nici la alegerile prezidenţiale. Deocamdată. Dar dacă-mi vine ideea?

joi, 23 aprilie 2009

"Der schwer gefaßte Entschluß" / Hotărîrea cu greu luată

Ca să citez un clasic: cine ştie, cunoaşte.

Anonimi, anonime!

Gata, copii. Joaca s-a terminat :)
Din motive tehnice, nu pot împiedica anonimii să trimită comentarii. Dar numai eu decid ce este publicat pe acest blog şi ce nu. De asta s-a inventat moderarea.

Deci vă anunţ oficial că de azi niciun anonim nu va mai fi publicat pe acest blog. Nu oblig pe nimeni să-şi spună numele real, nu vă cer autobiografia completă, CNP-ul şi analizele la zi. Mulţi dintre prietenii mei din blogosferă au pseudonime. Aşa au ales ei, pentru blogurile lor. Asta e OK. Alţii nu reuşesc să se logheze decît anonim, dar îşi semnează comentariile. Şi asta e OK.
Dar nu văd de ce ar trebui să suport pe blogul meu înjurături anonime. Chiar acum, am la moderare trei sau patru bileţele anonime. Într-unul din ele, autorul spune că nu înţelege cu ce m-a jignit. Păi dacă nu-şi dă seama ce scrie, chiar nu are ce căuta aici.

miercuri, 22 aprilie 2009

Cenaclu online 2

Cum se zice la diverse reuniuni, bună seara, dragi invitate şi invitaţi. Şi neinvitaţi, că toată lumea e liberă să comenteze, cu condiţia să fi citit textele pe care le comentăm. Data trecută n-am avut nevoie de reguli, presupun că nici acum nu va fi nevoie.
Vom discuta textele pe rînd şi, vă rog frumos, nu în comparaţie. Judecăm fiecare text după propriile lui merite sau nemerite.
Cele două texte sunt:
1. Declaraţia de dependenţă de Honoria Diaconescu
2. Al Treilea Epitet - I Love You with All I Am de Cristi Giambaşu

Începem la ora fixată, 22.00, sper să fiţi cît mai mulţi şi mai în formă. Dacă autorii sunt prezenţi online, ar fi frumos să se prezinte de la început.

Bloggeri şi bloggeriţe, vă cer ajutorul

Cum v-am mai povestit, mătuşa mea are 93 de ani şi 4 luni, să-mi trăiască, şi locuieşte singură într-un orăşel din Germania. E bine, e pe picioare, îi merge mintea (mai uită, dar asta e firesc la vîrsta ei). De ani de zile caut pe cineva de încredere să stea cu ea, dar n-am reuşit. Iar acum devine urgent. Pentru că începe să aibă dificultăţi de comunicare mai mari decît înainte. Este surdă, a fost surdă toată viaţa, dar cu aparatul auditiv poate vorbi şi la telefon. Problema este că nu întotdeauna înţelege ce i se spune, mai ales în germană, pe care n-o ştie perfect. Şi, desigur, îi place să fie independentă şi nu vrea pe nimeni :)
Poate cineva dintre voi cunoaşte o femeie care ar putea să vină să aibă grijă de mătuşa mea. Ar trebui să ştie limba germană, desigur şi româna sau/şi maghiara.

Poza am făcut-o azi dimineaţă. Nu arată rău, pentru vîrsta ei, nu?

Eu sper că dintre voi toţi, nu se poate să nu găsească cineva persoana potrivită. Dar vă mulţumesc de pe acum tuturor.

Ce-ar fi să vă spionez?

Despre spam am mai scris şi mă tem că voi mai scrie, căci subiectul pare inepuizabil. Nu, n-am mai primit reclame pentru Viagra, nici oferte de fete frumoase pe încercate, probabil spămuitorii s-au lămurit că nu e cazul, deci au trecut la alte produse. În afară de Raiffeisen, care n-a înţeles aluzia din articolul meu precedent.
După ce, de vreo săptămînă, am tot primit e-mailuri care mă anunţau că sunt fericita cîştigătoare a unor enorme sume de bani - de la 50000 la 2500000 de dolari, ceea ce, pe criza asta, n-ar fi rău deloc, azi am găsit în inbox următoarea ofertă:

Vrei sa afli daca partenerul de viata te inseala ?
Vrei sa-ti supraveghezi mai bine angajatii ?
Vrei sa stii ce face copilul tau in orice moment ?
Alege ASTAZI produsul care ti se potriveste !


Pix cu camera video incorporata

Cea mai mica camera din lume .
Pix cu inregistrare Audio + Video 40 ore .
Solutia Ideala pentru inregistrarea sedintelor sau discutiilor

136 €*

COMANDA ACUM!

ARM SPY SOFT Ascultare Telefon Mobil

Cea mai inteligenta solutie de spionare, ascultare, interceptare a telefonului mobil. Ideal pentru Spionarea sotului ,sotiei , angajatilor, copilului , partenerului de afaceri .

1256 €*
COMANDA ACUM!

Oferta continuă cu un soft pentru spionarea calculatorului, care-ţi permite să vezi tot: parole email , discutii pe mess , documente accesate. Ieftin. Numai 55 € fără TVA.

Problema este că eu nu am nici soţ/soţie, nici angajaţi, nici copii, nici parteneri de afaceri. Pe cine să spionez cu pixul sau cu telefonul, ca să nu mai vorbim de calculator? De asta mă gîndesc, ce-ar fi să vă spionez pe voi?
Inutil să vă spun cît de atentă voi fi de-acum încolo de cîte ori voi primi cadou un pix.

Primăvara renană

Am spus primăvara renană, nu Noua Gazetă Renană :)

Şi puţină muzică...


Şi încă două poze:


marți, 21 aprilie 2009

Cenaclul de miercuri seara

Mîine seară, toată lumea e invitată la cenaclu. La ora 22, ca să pot şi eu ajunge :), din cauza fusului orar!
Vom discuta despre cele două proze pe care le-am postat pe blogul Premiile Lili şi sper să le citiţi cu toţii pînă mîine seara.
Ştefania Coşovei şi cu mine vom modera discuţiile, care vor fi, sper, la fel de animate şi interesante ca data trecută.

Eine kleine Nachtmusik

Pentru că ne place!

luni, 20 aprilie 2009

Herzliche Grüße

Adică salutări de la băi, cum se zicea pe vremuri. Am ajuns, totul e în ordine, netul funcţionează, e ca şi cum n-aş fi plecat din Bucureşti. Bine zicea cine zicea că pămîntul este plat. Thomas L. Friedman. Şi Kipling. Rudyard Kipling. Am mai scris despre asta, dar presimt că trebuie să mai scriu: dacă n-aţi citit, citiţi "Satul care a hotărît prin vot că pămîntul este plat". În engleză o aveţi aici. Mai vorbim.

Nu pot să vă spun

Nu pot să vă spun ce lene îmi este să-mi fac bagajul şi să plec. Mi-e somn, poate vremea e de vină - întotdeauna este bine să ai pe cine sau pe ce da vina şi vremea este un ţap ispăşitor perfect - mi-e somn, abia pot să ţin ochii deschişi, mi-e teamă să nu adorm în taxi în drum spre aeroport. Cafea? Da, mulţumesc, am să mai beau una, apoi încă una, apoi una în avion...

Şi asta, că se potriveşte.

duminică, 19 aprilie 2009

Festivalul Lili - texte în dezbatere/2

Am postat două proze pe blogul Premiile Lili pentru următoarea ediţie a cenaclului nostru online şi, desigur, în vederea selecţiei pentru lecturile din vară. Şi pentru premii, dacă va fi cazul.
Citiţi, deci, cele două texte, unul semnat de Honoria Diaconescu, celălalt de Cristi Giambaşu. Nu pot să vă spun de pe-acum cînd va fi discuţia, dar vă voi anunţa din timp.

Aşteptăm în continuare texte pe adresa premiile.lili@gmail.com. Fac acum o precizare, pentru că am primit întrebări pe tema asta: laureaţii premiilor Fără canguri la secţiunile de literatură - Sebastian Corn, Daniel Octavian şi Vlad Stroescu sunt invitaţi din oficiu să citească din scrierile lor în cadrul Festivalului Lili, fără a fi nevoiţi să treacă prin faza de preselecţie. La fel şi Oana Stoica-Mujea. (Am discutat în cenaclu despre piesa Oanei pentru că este prima ei încercare dramatică, la proză nu e nevoie, o ştim bine :) )

sâmbătă, 18 aprilie 2009

Muzică...

...pentru că e primăvară...

La ce e bună Viagra


Citiţi şi voi la BBC News ce utilizare a dat celebrei pastile albastre medicul unei echipe de fotbal din Bolivia.
I-a "dopat" cu Viagra pe jucătorii echipei sale din Santa Cruz pentru a contracara, prin oxigenarea sîngelui, efectul advers al altitudinii, într-un meci disputat în La Paz (3500 m altitudine, faţă de Santa Cruz - 400 m). Fotbaliştii habar nu aveau ce "medicament" li s-a dat, pentru că pastilele, zdrobite, erau amestecate cu suc de fructe. Trebuie menţionat că Viagra nu este pe lista substanţelor interzise sportivilor.
Nu este foarte clar din articol cine a cîştigat meciul. Nici nu se spune dacă tratamentul a avut efecte secundare.

vineri, 17 aprilie 2009

Să-mi încerc norocul cu Bill Clinton?

Doamna Hillary Clinton, Secretarul de Stat al SUA, are probleme financiare. În urma campaniei de anul trecut, cînd a concurat cu Barack Obama pentru nominalizarea de către Partidul Democrat pentru alegerile prezidenţiale, a rămas cu datorii în valoare de 2,3 milioane de dolari.
Soluţia găsită de fosta Primă Doamnă pentru a face rost de bani a fost o loterie, la care premiul cel mare este însuşi soţul ei. Genial! Dai 5 dolari, cumperi un bilet de loterie şi ai şansa de a petrece o zi întreagă la New York cu Bill Clinton. Programul întîlnirii cuprinde participarea la "cîteva manifestări interesante", după cum spune BBC News, citînd comunicatul de presă trimis de James Carville, fostul manager de campanie al lui Hillary. Recunosc, sunt foarte curioasă ce se înţelege prin "several interesting events".
Parcă aş lua un bilet de loterie. Să-mi încerc norocul cu Bill Clinton.
Numai cinci dolari? Ieftin ca braga! 5 dolari, la cursul zilei, înseamnă 16.1391 RON. O nimica toată. Cam cît un pachet din cafeaua Lavazza pe care o beau eu. Adică aş putea să petrec o zi întreagă cu Bill Clinton la preţul unui pachet de cafea. Trebuie să mă gîndesc bine. O dată în viaţă am parte de un asemenea chilipir. Da, dar cafea beau în fiecare zi... Grea alegere! Ba nu, e clar. Aleg cafeaua. E mai sigură. De cinci dolari beau cafea aproape două săptămîni. Pe cînd un bilet de loterie mi-ar da doar o şansă de 1 la 460000 să mă întîlnesc cu fostul preşedinte. Deci nu, doamnă Clinton, vă admir, dar nu contaţi pe mine!
Dar ideea cu loteria o recomand politicienilor români, mai ales candidaţilor la preşedinţie, e o metodă interesantă de a obţine bani pentru campania electorală. Cine ar putea fi pe post de premiu? Nu mă întrebaţi pe mine, de asta există consultanţi politici, să răspundă ei.

P.S. Nu ni se spune dacă dl. Clinton mai fumează havane.

O vizită-surpriză pe blogul meu!

joi, 16 aprilie 2009

În atenţia domnului preşedinte Băsescu: mă simt ca acum 20 de ani!

Cum aş putea să mă simt altfel, cînd citesc, în legătură cu vizita în Liban a şefului statului, următoarea frază: "Din delegaţia oficială mai fac parte Maria Basescu si Gheorghe Pogea, ministrul de Finanţe, care a semnat în numele statului român un acord privind promovarea si protejarea reciprocă a investiţiilor."
Fraza apare identic pe Ziare.com şi pe HotNews. Ziare.com indică şi sursa: NewsIn, la care eu nu am acces, că ştirile-s pe bani. HotNews citează tot NewsIn, dar şi Administraţia Prezidenţială, unde însă nu am găsit decît declaraţia de presă a preşedintelui. Oare de unde provine "informaţia"?
Corect ar fi fost "Preşedintele a fost însoţit de doamna Maria Băsescu. Din delegaţia oficială... etc. etc."
Vă rog să mă înţelegeţi foarte bine: nu am nimic împotriva doamnei Maria Băsescu.
Împotriva domnului Traian Băsescu am, dar nu în acest caz.
Se obişnuieşte ca, în vizitele oficiale, şefii de stat să meargă împreună cu soţiile. Nu văd nimic rău în asta. Şi, în toate ţările, protocolul prevede un program special pentru "prima doamnă".
Dar a o înşirui, într-un comunicat de presă, pe soţia preşedintelui României printre membrii delegaţiei oficiale este o gafă. Pentru că toţi cei născuţi înainte de 1989 - şi care îşi amintesc acele vremuri - vor vedea instantaneu în faţa ochilor un uriaş semn al egalităţii între Elena Ceauşescu şi Maria Băsescu, între Ceauşescu şi Băsescu. Şi se vor aştepta, cu explicabilă nelinişte, să devină martori la ascensiunea politică şi, de ce nu, academică, a doamnei Maria Băsescu.
Eu cred, în modul cel mai sincer, că nu ne pîndeşte acest pericol. Doamna Maria Băsescu este o doamnă.
Cred că este doar o neglijenţă, o neatenţie în exprimare. Persoana care a scris comunicatul cu pricina a comis, cum spuneam, o gafă.

Că doar n-o fi făcut-o dinadins!

Surpriza

Haydn, simfonia 94. La ce altceva puteam să mă gîndesc?

miercuri, 15 aprilie 2009

Cenaclu online

Vom încerca în seara asta să discutăm despre un text - o piesă de teatru - ca într-un cenaclu obişnuit, doar că în loc să vorbim, comentăm pe blog.
Vreau să vă spun, în loc de introducere, că "Lady Helena", piesa Oanei Stoica-Mujea, a fost pentru mine o imensă surpriză. Ceea ce e normal, pentru că e vorba de Oana :)

Un comentator anonim scria, pe blogul Premiile Lili, că piesa ar fi "anacronică". Nu ştiu ce a vrut să spună. Voi?
Desigur, avînd ca loc al acţiunii malul Styxului şi pe Pallas Atena şi pe Charon luntraşul printre personaje, am putea fi tentaţi să revizităm mitologia. Oare ne-ar fi de folos?

Cine începe?

Premiile Lili - faza pe bloguri - prima dezbatere

Postez şi aici textul Oanei, ca să fie mai uşor de discutat. În acelaşi scop voi schimba, temporar, formularul pentru comentarii. Ne întîlnim la ora 21,30. Oana, eşti pregătită?



Oana Stoica-Mujea

Lady Helena


Personaje:

Helena – luptătoare, ajunsă pe marginea râului Styx
Atena – zeiţa înţelepciunii (până când îşi va dezvălui identitatea rămâne fără nume, acoperită de o mantie sărăcăcioasă, stă tot timpul cu spatele la Helena)
Charon – luntraşul lui Hades (nu apare fizic, dar din când în când i se aude glasul)




SCENA

Acţiunea se desfăşoară pe malul râului Styx. Un pod de aramă trece peste scenă, oprindu-se acolo unde începe râul.

ACTUL 1 (Monolog)

Helena, singură pe malul râului, îşi plânge soarta


HELENA
(Ţinând în mână spada)

O, Zeus, mârşav te-ai arătat cu a mea soartă. Cum m-ai lăsat să mor fără un ban în mână, şi astă creatură să-mi ceară bunul cel mai depreţ pentru a trece râul.
Nu, nu, nu şi nu. Niciodată nu voi lăsa din mână singura-mi alinare. Cea ce m-a apărat, aşa cum eu am respectat-o.
O, Zeus, cât de bine ştii cum am luptat noi amândouă. Spada în mâna-mi s-a mulat ca o mănuşă, ca o alinare. De-ar şti Charon prin câte am trecut. O, Zeus, ce crud, ce nemilos...
(Se adresează spadei)
Îţi aminteşti, bună sfătuitoare, cum ne-am împreunat? Eu om, tu un metal, ce fără suflet te credeau cei mulţi. Şi iată, împreună stăm şi aşteptăm să trecem în lumea celor morţi. În iadul însingurării. Dar nu, nu te voi da, de-ar fi să aştept aici o veşnicie. Căci împreună noi om sta. Aşa cum alţii au stat în somnul de pe urmă.
Ţi-aduci aminte tu cum a început revolta în ţara mea îndepărată? Cum toţi bărbaţii au fugit când ciclopii au dat năvală, la comanda lui Ares cel vijelios? Şi eu, ce am făcut atuncea? Femeie măritată în pântec cu un prunc. Căci nu puteam lăsa ca totul să fie călcat în picioare. Dar ei, mişeii, bărbaţii, cum au fugit, unii cu plozi cu tot şi s-au ascuns în temple sau în munţi. Iar tu, măreaţă spadă, stăteai pierdută în mocirlă. Parcă-ţi plângeai de milă sau furie să fi fost. O, da, erai înfuriată căci n-aveai să mai simţi sângele cald şi umed pe lama-ţi lucitoare.
Şi-atunci te-am ridicat şi te-am privit ca pe-o zeiţă. Şi am ştiut pe dat. Spre celelalte m-am întors şi am strigat: „Iată-ne salvatoarea!”. Şi tu, o, mândră spadă, şi tu parcă ai răspuns. Ai străluci în lumină, ca o zeiţă la apus.
Şi toate celelalte mi s-au alăturat, şi ce-au făcut atunci, şi ele s-au n’armat. Şi am plecat la luptă. Si câţi ciclopi am mai ucis, noi două şi cu ele. Nici nu i-am numărat.
Iar el, acum, mişelul de Charon, te cere pentru a mă trece dincolo de rău? La ce? Pentru a mă duce în iadul înfierbântat, pentru a pedepsi dragostea-mi pentru oameni, luându-te de lângă mine. Şi mi-a şi zis mişelul: „De stai aici, vei tot muri, şi vei muri până ce mă vei ruga să mi-o dai mie şi să treci. Că tu întotdeauna vei simţi prima durere a morţii, şi cât vei rezista?”
Oh, Zeus, cât te mai ocărăsc. Blestemul meu să cadă pe capul tău zeiesc. Durerea mea să cadă pe cei ce îi iubeşti, şi astfel cel mai drag din pruncii tăi cei mulţi, să-ţi fie cerut în ceas de cumpănă.
Să nu mai plâng, să nu mai plâng. Mai bine să mă liniştesc. Dar ce e asta? Parcă aud un vuiet. Oare să am companie? Dar ce îmi pasă mie, căci celalalt va pleca. S-o fi îndurat de el vreun muritor de rând, să-i lase un bănuţ. Sau nu? O, Zeus, ce aspră-mi e pedeapsa pentru că am salvat pământul de sute de cotropitori.
Sau oare-i altceva? Să fie oare pruncul ce l-am lăsat pe mâna argatului cel trădător?
Dar iată, se aude un vuiet, tot mai aproape...
(Cortina cade)

ACTUL I. SCENA II

Se ridică cortina. Helena stă lângă pod cu spada în mână. În faţa ei, stând cu spatele, e o femeie.

ATENA
Ce frig e aici. Şi te gândeşti că mai încolo, iadu-i fierbinte.

HELENA
O, dacă-i şti, domniţă, dragă, şi ce dogoare. Ea vine odată cu Charon şi tot aşa dispare.

ATENA
L-aştepţi demult?

HELENA
Eu nu-l aştept deloc. Că n-am nici bani ca să-i plătesc şi nici ceea ce mi-a cerut nu-i dau. Mai bine mor de mii de ori, de miliarde, decât de scumpa-mi spadă să mă despart. Căci numai ea m-a însoţit în moarte. Aşa precum Oreste pe Iphigeneia trebuia să însoţească.

ATENA
Şi-ai să rămâi aci? Să mori de-atâtea ori, să simţi mereu durerea şi nepăsarea?

HELENA
Prefer să fie astfel. Da, prefer. Prefer ca să rămân, să-i văd pe toţi venind şi-apoi, ca nişte demoni, plecând spre iad. Dar ce-ai făcut femeie de ’ăst drum ţi-a fost deschis.

ATENA
De-mi spui povestea ta, ţi-oi spune poate şi eu. Cu toate că păcatul m-atârnă atât de greu.

HELENA
O, zei cei făr’ de minte. Ce am făcut eu? Mi-am apărt tot neamul, întregul lor avut, lasându-mă pe mine. Punându-mă de-a curmezişul, cu astă spadă în mână. Chiar după ce-am adus pe lume un prunc, m-am ridicat şi am pornit să-i pedepsesc pe cei, ce cu ura în dinţi, venit-au să ne prade. Căci singure am rămas, femei şi unii prunci. Şi-atuncea, toţi aflând, au şi pornit spre noi. Să prăduie, să fure şi să batjocorească. Dar spada mea, sărmana, s-a ridicat. Şi a ucis fără scăpare pe orişicine i-a stat în cale. Mult sânge mi-a curs pe mâini şi pe lama spadei, dar doar m-am apărat.

ATENA
Şi pruncul, unde îţi e?

HELENA
O, pruncul, oh... Pe capul lui aprig blestem căzu-ta, ca şi pe-al meu. Şi într-o noapte liniştită, pe când dormeam în şură, Artemis mi s-a arătat râzând ca o nebună. Şi mi-a strigat neisprăvita: „Ăst prunc de l-ai născut Helena, te va ucide într-o zi, aşa cum tu ucisa-i ciclopii unor zei”. M-am mâniat atunci, dar n-am avut puterea să-l ucid, aşa că i l-am dat unui argat de-al meu ce nu avea copii. O, ştiu, ce nebunie am făcut. Aşa cum Agamemnon a crezut că de Oreste a scăpat şi de blestem, şi iată că s-a împlit, aşa am făcut şi eu. Doar că blestemul nu s-a împlit, căci pruncul mi-e prea mic, iar eu nu mai trăiesc în lumea pământească, cu flori, cu pomi şi aer. Cu cerul boltuit şi luna cea măreaţă. Acuma sunt aici, plângându-mi soarta neagră ce m-a aventurat spre iadul cel fierbinte.
Ascultă? Nu auzi? Un clipocit în apă. Se întoarce oare Charon?

GLASUL LUI CHARON
Te-ai răzgândit Helena? Sau vrei din nou să simţi fiorii cei mai reci ai morţii?

HELENA
Mişel cu chip de demon, eu spada nu îţi dau.

GLASUL LUI CHARON
Atuncea pe nimeni n-am să mai trec pe apele fierbinţi. Şi toţi ce vor veni să ştie a cui e vina.

HELENA
Aşa, mişelule, să fugi din calea mea. Chiar de eşti mort, de spada mea ţi-ar prinde jugulara, ţi-ar desprinde-o. Demon din iad. Ascultă, bună doamnă, se depărtează. O, Zeus, ce-am făcut? Acum vei fi pierită aşa ca şi ca mine. Vei aştepta pe mal şi vei muri mereu, iar mai târziu, mă vei urî.

ATENA
Dar ce e de făcut? Tu nu cedezi. Nici el, că-i demon. Un demon de temut.

HELENA
Aşa-i, şi ce să fac? Să-i dau singurul meu bun? Ce-ai face în locul meu?

ATENA
De mi-ar fi prunc, aş proceda la fel ca tine. Dar este doar o lamă ce multe suflete a luat şi le-a trimis în iad.

HELENA
O, bună doamnă, tu nu înţelegi. Această lamă, cum îi vorbeşti, nu m-a trădat în veci.

ATENA
Şi totuşi eşti aici.

HELENA
Dar nu de spadă am murit. Ci otrăvită am fost de chiar argatul meu, cel ce i-am dat copilul.

ATENA
Aşa...

HELENA
Oh, Zeus, recunosc. Mi-am prăduit duşmanii, şi mi-am întins averi. Dar eu nu le ţineam, să-mi umplu maţul sau să mă amuz, ci le dădeam femeilor amărâte pentru a-şi creşte pruncii şi-aş lua, cum se cuvine, bărbat de omenie. Bărbaţii ne-au fugit, domniţa mea cea dragă, atunci când vestea ciclopilor cotropitori ne-a ajuns la urechi. Şi nu s-au mai întors, storşi de ruşine. Şi noi, noi cum să facem, singure pe pământ. Cum să ne apărăm şi cum să şi muncim pentru a putea mânca? Şi astfel eu am strâns averi peste averi, şi când i-am dat pruncul argatului meu, i-am dăruit şi-un colier pentru a-l creşte, dar nu s-a mulţumit.
Mişelul el, m-a otrăvit. Şi-otrava şi-a făcut efectul atunci când mă plimbam singură prin grădini. Acolo am murit fără să alfe nimeni. Şi multe zile or trece până ce-mi vor găsi leşul putrezit.
Dar nu de asta-mi plâng mizera soartă. Mai mult o plâng pe-a lor. Femeile cele ce au rămas în viaţă, nici una nu-i ca mine, cine le va apăra? Nu au conducător şi teama se va împleti în sufletele lor. Ori vor fugi, ori vor muri. Dar sunt prea mândre ca să fugă. Şi pentru a se simţi martire până la capăt îşi vor da viaţa, dar mai nainte vor fi batjocorite. O, Zeus, ce nedrept eşti, şi tu la fel, blestemat de Charon. Mai bine aş pica în ghearele lui Cerber, în colţii fioroşi... Ce soartă, ce ruşine...

ATENA
Prea crudă moartea ta. Argatul merită pedepsit.

HELENA
Dar nimeni nu va şti vreodată că el m-a omorît.

ATENA
Şi dacă-ţi spun că ştiu cum să te întorci în viaţă?

HELENA
Dar cum se poate aşa ceva? Cine s-a mai întors din moarte?

ATENA
Hercule.

HELENA
Hercule-i semizeu şi tată îi Zeus...

ATENA
Dar Zeus nu se poate opune morţii.

HELENA
Domniţă dragă, nu-mi da speranţă dacă nu ştii ce-mi spui.

ATENA
Doar să mă-asculţi şi întocmai tu să faci.

HELENA
Ţi-o jur.

ATENA
Dar înainte de-aţi spune cum să te întorci trebuie să îmi promiţi ceva.

HELENA
Orice.

ATENA
Să-ţi pedepseşti argatul cum se cuvine, dar să nu-l omori. Apoi, pruncul să-ţi iei la sânu-ţi, că de-l vei creşte tu, blestemul nu se va înfăptui. Ba mai mult, chiar argatul cel viclean va pieri cum ţie ţi-a fost spus.
Pe urmă, alături de cele ce le conduci, să-i duci ofrandă Atenei, că numai ea ţi-o da puterea de a trece peste războaie zeci. Şi tot ea, atunci când vei muri, aşa cum se cuvine, la râul Lethe te va aştepta (Râul uitării). Şi astfel, râul Lethe de vei trece, vei fi în fericire. Şi apoi, câte fecioare ai, Atenei să le închini. Şi să le îmbraci în straie bărbăteşti, să le pui spada în mână şi să le înveţi să lupte. Şi astfel voi să vă numiţi Amazoane. Şi legea va fi astfel, bărbaţii n-au ce căuta printre femei. Alegi doar trei pe an, bărbaţi de bună seamă şi trei femei fecioare, pentru înmulţire. Şi fii, de-s băieţi, io-ţi creşte până-s mari, pe urmă alte drumuri vor avea ei. Dar de sunt fete, le ţineţi lângă voi, veţi creşte a voastră oaste de femei.

HELENA
Eşti sigură domniţă?

ATENA
(Se întoarce spre Helena şi îşi dă jos zdreanţa)
Acum mă recunoşti?

HELENA
(Cade în genunchi)
Mărită Înţelepciune, voi face precum spui.

ATENA
Ridică-te Helena, ridică-te te rog! Să-mi fii supusă mie şi numai mie, atâta îţi cer. Şi-acum ascultă bine, căci trebuie să plec. Un suflet se repede spre mal în jos.
Povestea lui Ahile, o ştii, tu, muritoareo?

HELENA
O ştiu, zeiţa mea. Chiar Thetis mama sa în Stix mi l-a scăldat ţinându-l de-un călcâi. Trupul nu i-a mai fost străpuns de-atunci, dar cel călcâi, în urmă, moartea i-a adus.

ATENA
Aşa e, draga mea. Iată ce faci tu. Te îmbăi în astă apă cu spada ta cu tot. Chaorn când va simţi, spre tine se va repezi, dar va fi prea târziu. Şi când va înţelege că eşti una cu râul, chiar el îţi va deschide şi în veci nu te va mai aştepta.

HELENA

Se poate aşa ceva?

ATENA
Oare nu-mi crezi?

HELENA
Îţi cred, zeiţa mea. Şi-acum mă voi grăbi să fac precum mi-ai zis.

ATENA
Atunci te las Helena, dar am să te şi-aştept, aşa cum ţi-am promis pe malul râului Lethe. Pentru mine va trece doar o clipă. Dar pentru tine un veac, şi poate chiar mai bine. De astăzi tu îmi eşti aşa ca o copilă. Şi de mă vei asculta, şi eu te voi urma şi îţi voi aduce bine. Te du, copila mea. Te du la a ta viaţă. Şi luptă pentru mine.

HELENA
(Dându-şi jos hainele şi trecând podul)
Mă duc zeiţa mea.

ATENA
(Ieşind din scenă)
Atunci rămâi cu bine.

Cortina cade.

O întrebare

Dacă România nu, Rusia nu, atunci cine? Marea Neagră?

Spune-mi pe ce parte a patului dormi, ca să-ţi spun cu cine votezi

Calculatorul meu este doldora de fişiere vechi, cu tot felul de istorioare, ştiri, poze, pozne, ghiduşii, năstruşnicii şi alte ciudăţenii, păstrate pentru zile negre. Ieri, pentru că ziua părea destul de neagră, m-am apucat să scotocesc printre vechituri. Căutam ceva şi, evident, am găsit altceva. Cunoaşteţi fenomenul, nu?
Am găsit o ştire veche de vreo 10 ani, deci atît de veche încît pot s-o dau drept nouă. Cică un sondaj făcut de Mars Venus/AOL Poll arată că femeile preferă partea stîngă a patului şi a spectrului politic, în timp ce bărbaţii îşi manifestă preferinţa pentru dreapta în ambele situaţii.
Vi se pare că nu e chiar aşa ? Mă rog, am comprimat eu un pic textul. Sondajul era numai despre pat, iar autorul ştirii punea rezultatele în legătură cu statisticile de la alegerile din anul respectiv. Nu e clar însă cum au votat - dacă au votat - persoanele care au declarat că le este indiferent pe ce parte a patului dorm, ca şi cele care dorm singure.
Cum este din nou vremea sondajelor, am să pun şi eu unul pe blog, să vedem cum dorm şi cum votează bloggerii de ambe sexe. Vi se pare un sondaj neserios? Prea frivol? Vă garantez că puteţi avea încredere, cel puţin tot atîta cîtă aveţi în institutele specializate pe care le cunoaştem.

Dacă acest sondaj (îl găsiţi în stînga jos, sub blogroll) va avea succes, voi continua cu un altul, despre relaţia dintre sforăit şi sforării.

Oameni şi bloguri 7

Am uitat ieri, vai, să postez obişnuitul promo pentru articolul de pe Tamada.ro. Repar acum această eroare impardonabilă :)
Este, într-un fel, o addenda, o completare a articolului despre premiul Warwick. Spuneam acolo, fără să insist, că din juriul care acordă, o dată la doi ani, importantul premiu în valoare de 50000 de lire sterline, face parte şi un blogger, pe nume Stephen Mitchelmore. Este, de fapt, un cunoscut critic literar care scrie şi pentru reviste tradiţionale ca, de pildă, The Times Literary Supplement, dar preferă new media pentru aici că îşi poate exprima mai liber părerile. Are un blog, la http://this-space.blogspot.com/, unde scrie despre cărţi şi despre autorii lor, dar este prezent şi pe MySpace, Facebook şi chiar pe Twitter. L-am întîlnit şi în „Sala de lectură” a Bibliotecii de filosofie Athenaeum...

Mai departe, cum spuneam, citiţi pe Tamada.ro, apoi mai stăm de vorbă.

A murit Maurice Druon

Ar fi împlinit peste cîteva zile 91 de ani.
Ce mult mi-a plăcut în adolescenţă cartea lui "Regii blestemaţi"! Cred că atunci am citit prima dată despre cavalerii templieri...
A scris, împreună cu unchiul lui, scriitorul Joseph Kessel, faimosul cîntec al partizanilor francezi.
A fost deputat, ministru al culturii, secretar perpetuu al Academiei Franceze.
A scris proză, teatru, eseuri.
A luat premiul Goncourt pentru "Marile familii".
Din seria romanelor sale mitologice, aş vrea să citesc "Memoriile lui Zeus" : “Moi, Zeus, roi des dieux, dieu des rois, je vais vous conter mon histoire…"

marți, 14 aprilie 2009

Piraţii


Pentru cei interesaţi de piraţi şi istoria lor mai veche şi mai nouă (Bogdan Hrib, sper că citeşti asta!), am găsit un articol foarte interesant în revista Foreign Policy: "The Pirate Economy" de J. Peter Pham, despre piraţii din Somalia. Piraţii secolului 21.
Subtitlul articolului ne pune în temă cu oarece brutalitate: "De ce marina militară americană nu poate cîştiga această bătălie". De ce?

Încă un comunicat de mare importanţă pentru unii

Mîine este miercuri, deci la prînz are loc tradiţionala întîlnire între scriitori şi bloggeri de la Casa Scriitorilor. La ora 13. Aproximativ.

Tot mîine, dar seara... să zicem că începînd de la 21,30, se va desfăşura prima discuţie-cenaclu, prima dezbatere despre un text trimis pentru Festivalul Lili. Nu ştiu dacă este prima încercare de cenaclu online, nu asta contează, important este să veniţi cît mai mulţi. Şi să citiţi textul în discuţie, ca să ştiţi despre ce vorbiţi :D
Este vorba despre "Lady Helena", prima încercare dramatică a prietenei noastre Oana Stoica-Mujea. Este o piesă scurtă, deci nu va fi foarte greu s-o citiţi. O găsiţi pe blogul Premiile Lili.
Discuţia se va întîmpla aici, iar eu voi fi (surprise, surprise!) pe post de moderator. Oana, pregăteşte-te!

Politica la zi


Recunoaşteţi pe cineva în poza asta?

Am succesuri globale :)

Azi trebuie să mă laud - am primit vizite din Japonia, Coreea de Sud, China, Hong Kong, Vietnam, Pakistan... Oare ce-am scris că s-au repezit aşa, deodată?
Şi din Suedia am un vizitator... dar nu, nu poate fi asta... Sau poate da? Aţi auzit ceva?

Am reintrodus moderarea

Blogspotul e foarte simpatic, dar creează probleme comentatorilor şi cum eu vreau să fiu o bună amfitrioană, am modificat setările. De acum şi cei care nu au ID de Google pot comenta în voie, fără să fie nevoiţi să-şi facă autobiografia pentru a posta. =))
Am reintrodus moderarea numai pentru a evita vreo situaţie neplăcută.
Vă aştept cu drag.

luni, 13 aprilie 2009

Plăcere şi nervi

Este o plăcere să scriu despre acest subiect care are ca obiect(!) plăcerea. Nişte savanţi din mai multe ţări printre care şi un trust multinaţional care produce diverse creme de uz intern şi extern, cu filială şi în România, după ce au cercetat ani de zile cauzele durerii şi cum se transmite ea de la sursă la creier (de aia există nervi, nu?), acum că au aflat totul despre durere, au trecut în extrema cealaltă şi vor să afle totul despre plăcere. Ah, ce plăcere! Acum vă rog frumos să nu vă imaginaţi că e vorba de plăcerile la care vă gîndiţi voi, nu, aici e vorba de ştiinţă. Savanţii de care ziceam au descoperit la nivelul pielii nişte fibre nervoase care trimit la creier semnale de plăcere. Este indicată şi viteza optimă pentru ca mîngîierea (de ea e vorba!) să fie plăcută creierului nostru: 4-5 cm /secundă. Nici mai mult, nici mai puţin. Asta ştiinţă! Dar, atenţie, respectivele terminaţii nervoase există doar pe pielea păroasă (mă scuzaţi, aşa scrie BBC News, aşa am tradus), deci nu se găsesc în palmă, neprevăzută de natură cu păr. E bine de ştiut.
Articolul cu pricina mai spune şi alte lucruri despre rolul benefic al mîngîierilor, dar eu mă opresc, pentru că mi-am adus aminte o replică ionesciană: "Luaţi un cerc, mîngîiaţi-l, va deveni vicios!".

Finanţare aprobată pentru achiziţia de nave

Vă întrebaţi dacă nu cumva am înnebunit? Vi se pare că un asemenea titlu nu are ce căuta pe blogul meu? Am o veste bună şi una proastă: n-am înnebunit, iar titlul este cum nu se poate mai potrivit. Acum vedeţi şi voi care-i aici vestea bună şi care e cea proastă, nu vreau să vă influenţez.
Primesc, ca tot omul, spam fără număr. Scrisori nigeriene, premii de milioane de dolari, oferte de Viagra, femei-frumoase-si-libere-care-abia-asteapta-sa-faca-fericit-un-barbat, medicamente fără reţetă - le ştiţi. Azi dimineaţă am găsit însă în inbox un e-mail cu titlul "Finantare aprobata pentru achizitia de nave". Cum o fi ajuns la mine? De ce şi-o fi închipuind cineva despre mine că aş putea fi interesată de achiziţia de nave, bărci, luntri, vapoare, şalupe, flote? Declar că nu. Nu sunt interesată. Poate alţii. Dacă au de unde.

Premiile Lili - faza pe bloguri

După cum am ameninţat că vom face, am postat pe blogul Premiile Liliprimul text din cele primite pentru concurs, destul de numeroase, spre bucuria noastră.

Primul text este o piesă de Oana Stoica-Mujea, cu titlul Lady Helena. Pe Oana o cunoaşteţi ca prozator, iată că acum vrea să se prezinte şi ca dramaturg, cu această piesă scurtă. Citiţi-o, apoi, într-una din zilele următoare, vom discuta despre ea pe acest blog. Voi anunţa din timp data şi ora "cenaclului".

duminică, 12 aprilie 2009

vineri, 10 aprilie 2009

În atenţia guvernului: taxa pe striptease

Guvernanţilor, care se întreabă ce impozite şi taxe ar mai putea implementa după impozitarea capilară şi controversatul impozit forfetar, le sugerăm modelul suedez.
În Suedia, după cum puteţi citi pe BBC News, autorităţile au constatat că sute de femei se fac vinovate de evaziune fiscală. Ele fac striptease pe Internet, asta ar fi OK, nimeni nu se supără (striptease-ul prin webcam e legal în Suedia, doar prostituţia este ilegală), banii îi primesc electronic şi nu plătesc impozit! Pierderea fiscului a fost estimată la 40 de milioane de coroane suedeze pe an, adică 3658552,43 euro.
Dar acum autorităţile au devenit vigilente şi le vor taxa pe donşoarele. După ce le vor găsi, fireşte.
Domnu' Pogea, domnu' Boc, e o idee, nu-i aşa? Dar aveţi grijă cum îi selectaţi pe cei de la video-supraveghere, nu cumva să uite de ce se uită la ce se uită!

Poftă bună!

Această postare este cu dedicaţie pentru Adi Hădean, căruia i-am promis demult reţeta şi pentruConstantin Gheorghe, care vorbea nostalgic zilele trecute despre ştevie.
Paste cu spanac şi urdă

Sau asta ar trebui să fie dacă aş respecta reţeta. Dar pentru că în curtea casei din Ogrezeni creşte ştevia de mai mare dragul, din proprie iniţiativă, fără niciun efort, am decis că n-are niciun rost să cumpăr spanac. Reţeta am citit-o cu mulţi ani în urmă, într-o revistă culinară italiană, dar o interpretez creator (vă place exprimarea, nu?) de fiecare dată. Vă spun şi cum.

Am spălat bine-bine ştevia, am opărit-o şi am scurs-o, apoi am tocat-o mărunt. Am pus un pumn de stafide la înmuiat în apă călduţă. Am tocat doi căţei de usturoi şi o ceapă mică.Am pus la călit ceapa şi usturoiul în puţin ulei de măsline extra-virgin.
Cînd ceapa a devenit sticloasă am adăugat stafidele tocate şi un pumn de nuci zdrobite (reţeta originală e cu pinoli, dar cum se găsesc mai greu şi costă cam mult, îi înlocuiesc cu ce am - alune, migdale, nuci) şi am lăsat să se prăjească uşor, fără să se ardă.

Am adăugat ştevia tocată şi am amestecat puţin cu lingura de lemn, apoi am pus puţină sare şi am lăsat să fiarbă sub capac vreo 10 minute la foc foarte mic. Am pus la fiert pastele (de data asta au fost penne rigate colorate, primite din Italia, dar sunt bune orice paste scurte - penne, farfalle, macheroncini, iar o dată am făcut chiar cu tortellini).

Într-un bol, am frecat 100 g brînză de burduf cu sare şi piper puse fără zgîrcenie. (Reţeta originală era cu ricotta, iar eu am folosit, de-a lungul timpului, ce aveam prin casă, urdă, caş de oaie zdrobit cu furculiţa, chiar şi brînză de vaci. Dar varianta cu brînză de burduf e una din cele mai bune!). Am subţiat pasta de brînză cu un polonic din apa în care au fiert pastele.

Am scurs pastele, le-am amestecat întîi cu ştevia, apoi cu brînza. Gata!

Nici măcar n-a fost nevoie de presărat parmezan pe deasupra. Întrebaţi-o pe Mădălina cum a fost! Şi daţi click pe poză, să vedeţi toate fazele creaţiei :D

paste cu spanac si urda

Obama. Prezervative Obama

O fi 1 aprilie again? Nu pot să cred ce citesc pe HotNews! :))

"Nu în sufragerie, ci în dormitor se practică adevăratele jocuri politice", susţine firma Practice Safe Policy, care anul trecut, în timpul campaniei electorale, a lansat, cu imparţialitate, prezervative Obama şi McCain.

Iată o idee pentru campania prezidenţială de la noi!

Să rîdem, că avem cu ce !

De azi avem emoticoane. Mulţumesc Dramoletei =D> , datorită căreia cititorii mei pot să rîdă în voie :D
Iată, pentru cei care bloghează pe blogspot.com, un link unde aflaţi cum pot fi "instalate" aceste noi semne de punctuaţie, devenite atît de necesare :P

http://mltan100.blogspot.com/2008/02/use-emoticon-on-blogger-blog.html

Preşedintele face greva foamei!

Preşedintele Boliviei, nu cine credeţi voi. Sau nu credeţi.

Preşedintele bolivian Evo Morales a declarat greva foamei la palatul prezidenţial, împreuna cu cîţiva lideri sindicali.
Ei protestează faţă de o întîrziere legislativă în Congres, care ar putea ameninţa desfăşurarea alegerilor generale în luna decembrie, ne informează Ziare.com.

joi, 9 aprilie 2009

Am probleme tehnice

A căzut serverul sau cine ştie ce s-a întîmplat că nu merge Digicomul, noroc că mai am o conexiune dial-up rămasă din vremuri imemoriale, dar nici asta nu merge prea grozav.
Deci, dacă nu răspund la comentarii sau nu comentez pe la voi, să ştiţi că nu e vina mea :)
UPDATE: S-A REPARAT!Sper să nu se strice iar.

Am şi eu un dud la poartă

Care face dude...
Dar prefer răchita care face micşunele.

miercuri, 8 aprilie 2009

Comunicat de mare importanţă pentru unii

Trebuie să vă anunţ în primul rînd că întîlnirea de azi între bloggeri şi scriitori a avut loc, au fost şi bloggeri, au fost şi scriitori, doar masa a fost alta. S-a deschis grădina!
Despre atmosfera caldă, tovărăşească, pardon, prietenească nu vă povestesc. Cine a mai fost, ştie. Şi cine ştie, cunoaşte.
Cum anticipam încă de aseară, au fost luate o serie de decizii foarte importante pentru prezentul şi viitorul Festivalului de literatură Lili:
1. Un parteneriat cu site-ul RegizorCautPiesă.ro, deocamdată sub forma unui schimb de linkuri şi bannere. Plus un îndemn către toţi cei interesaţi (dramaturgi, regizori, actori) să intre pe acest site, unde au ce găsi. Este o minunată bază de date cu toate piesele care s-au scris vreodată pe acest pămînt (mă refer la Terra). Sau aproape toate.
2. Ca răspuns la întrebările insistente ale bloggerilor privind definirea tinereţii şi a limitelor ei, am decis în unanimitate că la Festivalul Lili pot participa tineri de toate vîrstele. Aici ar trebui să vină citatul acela cu valoarea şi numărul anilor, dar îl ştiţi voi.
3.Pentru că printre lucrările primite deja pe adresa premiile.lili@gmail.com se află un roman, două volume de poezie şi alte scrieri de mari dimensiuni, ne vedem obligaţi să limităm elanul tinerilor autori. În consecinţă, vă rugăm să trimiteţi texte potrivite pentru o lectură publică - maximum 10 pagini de proză, teatru sau eseu sau maximum 10 poezii.
4. S-a mai decis că vom posta textele pe blogul Premiile Lili, iar discuţiile vor avea loc pe blogul meu.
Gata.
Aşteptăm texte!

Blog, ca sa fiu trendy: O soluţie. Poate singura

Blog, ca sa fiu trendy: O soluţie. Poate singura

marți, 7 aprilie 2009

Bloggeri şi scriitori, o nouă ediţie

Mîine, pentru că e miercuri, pe la ora 13 vom fi la Casa Scriitorilor, în restaurant, pentru obişnuita întîlnire scriitori-bloggeri.

Feedback 2

Evocam, într-un articol mai vechi, nevoia de feedback a tinerilor autori care îşi publică scrierile pe blog, mai mult sau mai puţin anonim. Desigur, parte din aceste texte sunt naive, copilăreşti, expresie a entuziasmului mai degrabă decît a talentului. Dar am descoperit, nu de puţine ori, scrieri care depăşesc nivelul de simple „încercări literare”, autori care par să aibă ceva de spus.
Vorbeam în acel articol despre nevoia de critică, de o privire obiectivă, pentru că, de obicei, tinerii - şi e firesc să fie aşa - au un cerc de admiratori care le aplaudă fără rezerve creaţiile. Uneori se întîmplă să fie şi înjuraţi, preferabil anonim, probabil de cei care le invidiază talentul sau succesul. Între aplauze şi înjurături, tînărul scriitor...
Mai departe citiţi, ca în fiecare marţi, pe Tamada.ro. Iar despre festivalul şi premiile Lili vom mai tot vorbi.

Evoluţia revoluţiilor

În 1989, telespectatorii din întreaga lume au putut să vadă revoluţia română în direct.
Azi, la Chişinău, revoluţia e pe twitter.

Alergii de primăvară

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu de la o vreme am o stare foarte ciudată. Cred că e o boală. Psihică. Am senzaţia că trăiesc într-o lume schizoidă - pe de-o parte întîmplări adevărate, normale, adică războaie, summit-uri, falimente, crize, accidente, catastrofe, alegeri, atentate, şomaj, recesiune, iar pe de altă parte un lung serial de desene animate pe care-l văd la televizor pe toate canalele: unul dintre personaje, al cărui nume începe cu B, este arestat ca să mascheze potlogăriile altui personaj al cărui nume începe tot cu litera B, în timp ce un al treilea personaj, al cărui nume - aţi ghicit, bravo! - începe tot cu B, se ridică pe vîrfuri ca să-l vadă şi pe el cineva.
M-am săturat. M-am săturat de filmul ăsta, mi-e greaţă, mi-e rău, dar televizorul meu parcă ar fi defect, nu are alte filme, îmi aduce aminte de bătrînul televizor de dinainte de 1989, care era şi el defect, nu mergea decît două ore pe zi.
Am fost şi la medic. Mi-a făcut analize, i-am descris simptomele - greaţă, dureri de cap, mîncărimi, oboseală permanentă, lehamite - şi în cele din urmă mi-a spus că sufăr de o formă foarte gravă de alergie, pe care a constatat-o în ultima vreme la majoritatea pacienţilor: alergie la litera B. Este o alergie deosebit de agresivă, rezistentă la medicamentele obişnuite, la cele homeopatice, la ceaiurile medicinale şi la leacurile băbeşti. Nici un tratament în străinătate nu ajută, pentru că la întoarcere boala revine chiar mai în forţă. Singurul remediu, mi-a spus medicul, este înlăturarea cauzei.

luni, 6 aprilie 2009

Bună ziua, dragi ascultători

Azi a intrat în vigoare controversata directivă a Uniunii Europene care obligă furnizorii de internet şi firmele de telefonie mobilă să stocheze informaţiile privind e-mailurile, apelurile telefonice şi navigarea pe internet. Directiva privind telefonia fixă e deja în vigoare.
La noi, celebra lege a "timpanului", pe care les notres comme les coniferes au adoptat-o într-o viteză demnă de o cauză mai bună, a fost deja uitată, cu atîtea evenimente importante în prime time. Dar datele se adună, se adună... În schimb Suedia, aflu de la BBC News, a ales să ignore pur şi simplu directiva europeană. Dar nouă, nu-i aşa, nu ne place modelul suedez.

Deci, rămîne cum am discutat.

O descoperire ştiinţifică de mare importanţă pentru omenire

După cum am aflat de la BBC News şi dacă nu mă credeţi citiţi ca să vă convingeţi, cercetătorii americani au descoperit mecanismul prin care scărpinatul opreşte mîncărimea.
Ştiind însă că toate marile descoperiri şi invenţii au avut la început aplicaţii militare, ne-am putea pune întrebarea dacă nu s-o fi gîndit cineva să folosească praful de scărpinat ca armă biologică.

Invitaţie la vals / 2

Berlioz, Simfonia fantastică, partea a doua - Un bal.

sâmbătă, 4 aprilie 2009

Se caută scriitori

Găsitorului bună recompensă :)

Hai să încep epic.
Astăzi, trei scriitori români contemporani, membri fondatori ai „Premiilor Lili”, însoţiţi de administratorul general al organizaţiei, au efectuat o vizită de lucru la Centrul Cultural Ogrezeni, pentru a constata stadiul pregătirilor şi a lua măsurile necesare în vederea marelui Festival literar Lili, care se va desfăşura din mai pînă în septembrie.
Au fost luate următoarele decizii importante:
- Festivalul va fi inaugurat, probabil, la sfîrşitul lunii aprilie sau începutul lunii mai, în Bucureşti.
- Prima lectură publică din festival va avea loc la Ogrezeni, în ziua de 24 mai, ora 11,30.
- în afară de premiile anunţate deja, mai oferim, graţie colegului nostru Dan Mircea Cipariu, membru fondator, nefumător, 10 exemplare din „Scriitori pe Calea Regală” (album + CD).
- data viitoare nu mai bem cola.

De asemenea, a fost adoptată prin consens şi o decizie extrem de importantă, cu consecinţe, sperăm, benefice pentru literatura română:
Aceia dintre voi care scriu proză, poezie, teatru, eseu şi vor să participe la Festivalul Lili sunt invitaţi să trimită texte, însoţite de un scurt cv, pe adresa premiile.lili@gmail.com
.
Textele, după ce vor fi citite de unul sau mai mulţi dintre membrii fondatori, vor fi postate pe blogul Premiile Lili şi supuse dezbaterii publice. Aşteptăm comentariile bloggerilor. Desigur, membrii fondatori îşi vor exprima şi ei părerile.
Va fi, deci, un adevărat cenaclu online. Autorii celor mai bune scrieri vor fi invitaţi să citească în cadrul Festivalului Lili.
Oricine poate participa (cu excepţia scriitorilor consacraţi).

Aşteptăm textele!


În imagine, doi membri fondatori ai Premiilor Lili: Ştefania Coşovei şi Denis Dinulescu, în faţa Centrului Cultural Ogrezeni.

Dinamo-Rapid, înainte de meci

Nu mă omor după fotbal, nu sunt microbistă (sigur, mă bucur cînd aud vreo veste bună despre UTA, dar asta se cheamă patriotism local), nu mă uit la meciuri, dar nu poţi să fii vecin cu un stadion fără să simţi acest lucru, mai ales cînd meciul e "cu miză". Ăsta este. Deci, tot ce pot face este să închid bine geamurile (termopanele chiar izolează fonic, m-am convins)şi să-mi văd de treabă.
Cu o oră înaintea meciului am făcut cîteva poze, din care nu se vede mare lucru. Le postez totuşi, pentru atmosferă.

SE APROPIE ANOTIMPUL DROPIILOR

Volumul Ştefaniei Coşovei "Anotimpul dropiilor" trebuie să apară foarte curînd, aşa că m-am gîndit să vă mai dau cîteva fragmente din nuvela "Codul lui Iova". Un prim fragment l-am publicat cu vreo lună în urmă.
2

Telefonul sună salvator. E Daniel, un scriitoraş de provincie cu oarecare talent pe care îl cunoscuse la unul din plicticoasele colocvii literare pe care le frecventase într-o anumită perioadă a vieţii sale în căutarea unei stări de spirit... iar pe Daniel şi-l amintea pentru că....
- Ce faci, doamnă, n-am mai vorbit de mult...
- Nu fac nimic, Daniel, citesc o revistă foarte veche... mai veche decât mine... Despre „luminozitatea luminii”... şi nu reuşesc să înţeleg mesajul... substratul... e un eseu de pe la 1912... Altceva… Mă despart de Robert!
- Cum, Mona, terapeutul? Dar eraţi foarte apropiaţi... nu spuneai tu că...
- Danieeeeel?! Simt ironie în vocea ta?
- Nu, femeie, nici o ironie, dar zici că te-a scăpat de răul de înălţime...
- Da! Şi de răul de înălţime şi de complexele sexuale!
Cu toate că era şi el pasionat de opera lui Iova, Daniel, în lungile, interminabilele
alocuţiuni susţinute în faţa Monei, nu reuşise să o sensibilizeze pe aceasta. De fapt, nu reuşise să-şi ducă „terapia” decât la vreun minuscul suspin de „seninătate spirituală” a aceleia... fără alte consecinţe notabile. De aceea se hotărî să atace problema abrupt:
- De fapt eu te-am sunat ca să îţi fac o propunere pe care nu o poţi refuza... testul suprem... eliberarea ta!
- Poftim? Vezi ce spui!!!
- Mona! Eu, împreună cu prietenii mei, am pus mâna pe un manuscris semnat Gheorghe Iova... Codul lui Iova!

3

În timp ce principiile fundamentale ale textualistului preferat al Monei, (poate
singurul), se propagau cu greutate în mass-media din pricina obtuzităţii ce însoţeşte orice sfârşit de deceniu – şi trecuseră vreo trei astfel de sfârşituri – un grup de entuziaşti reuşise să pună mâna pe un ciudat manuscris care circula în samizdat. Foile îngălbenite de vreme, arse de scrumul ţigărilor ieftine conţineau formule matematice, schiţe, desene de ansamblu ori de detaliu ale unui ciudat vehicul zburător... un aparat capabil să învingă forţa gravitaţiei, dar şi obtuzitatea celor ce nu credeau într-un atare proiect! Întruniţi la o berărie de cartier, Daniel şi prietenii săi puteau fi văzuţi până noaptea târziu aplecaţi asupra paginilor acoperite cu un scris mărunt, meschin dar îngrijit, încercând să descifreze secretul prototipului alcătuit din hârtie, pânză de sac, ceară de albine, pap, frânghii, sfori, aţe. Erau la un pas de a găsi taina îmbinării celor vreo cincizeci-şaizeci de şuruburi, şaibe, arcuri şi roţi dinţate, cremaliere şi semeringuri care se terminau – ca o operă piramidală – cu o imensă elice. După calculele lui Gheorghe, maşinăria ar fi trebuit să se ridice la cer!
Cocoşaţi peste planşele maestrului, tinerii aspiranţi la glorie fremătau de nerăbdare, dar erau şi încolţiţi de o teamă ascunsă. Dacă lucrarea lor se va dovedi un eşec? Dacă riscau să compromită ideile vizionarului? Mai ales că grila lor de lectură era oarecum diferită... în contradicţie, uneori, cu acele formule încurcate, presărate la tot pasul cu maxime şi citate din autori antici ori renascentişti pe care ei nu îi cunoşteau prea bine. Pentru că lucrarea lui Gheorghe nu avea note bio-bibliografice, avea doar trimiteri... şi acelea destul de vagi.
Până la urmă, după o beţie cruntă, se hotărâră: vor pune ban pe ban şi mână de la mână şi, într-un efort centauresc, vor realiza aparatul de zbor pe speze proprii; adică din hârtie, pânză, şuruburi şi roţi dinţate!

Bach. Ca să ne facem puţină ordine în cap

Aici fiecare notă e la locul ei. Ascultaţi!

vineri, 3 aprilie 2009

Celor care înţeleg, celor care se întreabă

Şi crezi că se-ntreabă vreunii
cum scrii cu adevărat tu
care nu-ţi vezi scrisul?

Radu Sergiu Ruba - poet, prozator, eseist, traducător, realizator de emisiuni de radio - este preşedintele Asociaţiei Nevăzătorilor din România. Pentru că, da, colegul nostru Radu Sergiu Ruba nu vede. Dar iată ce scrie, şi vă dau doar un fragment dintr-un apel trimis prin e-mail, pe care-l puteţi citi integral pe blogul Ştefaniei Coşovei:
Într-o ţară în care mulţi se vaietă, se văicăresc, se plâng, se jeluiesc, într-o patrie unde aşa-zişii formatori de opinie se lamentează că românii nu sunt în stare să se solidarizeze în jurul unui proiect de anvergură, trăiesc nişte români, orbi ce-i drept, care nu se vaietă,ci sar în ajutorul celor mai greu loviţi de soartă decât ei. Nevăzătorii au donat până acum, din puţinul lor, peste 225 de mii de euro pentru construirea la Bucureşti a unui Centru de Reabilitare destinat celor ce-şi pierd vederea în maladii şi-n accidente.
Dacă eşti o persoană cu probleme vizuale, suntem siguri că vei sprijini acest proiect în continuare.
Dacă eşti o persoană integră fizic, suntem convinşi că vei avea integritatea morală de a da şi tu o mână de ajutor.
Între 2 aprilie şi 17 mai, donează 2 euro trimiţând un SMS la acelaşi număr, 879, în reţelele Vodafone, Orange şi Cosmote.
Apelează în Romtelecom la nr. 0900 900 292 pentru a dona 2 euro, la 0900 900 295 pentru 5 euro şi la 0900 900 290 pentru 10 euro.

Eu am şi trimis un SMS. Poate faceţi şi voi acest gest. Simplu. Un SMS, un telefon. Mulţumesc.

La soare te poţi uita...

Dar la poza asta ba! :)

Ocupaţi să privim aventurile fraţilor Fratelli şi ale surorilor Sisters, ale magnaţilor şi încarceraţilor, demisionarilor şi europarlamentarilor, am uitat cu toţii că avem un guvern. Care guvern are un prim-ministru. Îi mulţumesc lui Garcia Muerte că mi-a reamintit. Poza este de la retusuri.blogspot.com.

Să-l ajutăm pe Ştefănuţ!



Am aflat despre Ştefănuţ de la Chinezu, apoi am citit şi blogul lui Ştefănuţ. El are trei ani şi ar vrea să împlineacă mai mulţi. Este bolnav de talasemie majoră şi are nevoie de sprijinul nostru. Să-l ajutăm!

Demisii peste demisii

După demisia lui Piţurcă, alte demisii vin să ne bulverseze. După cum puteţi citi aici, călăii oficiali din statul Washington, patru la număr, şi-au dat demisia, pentru a nu fi nevoiţi să-şi dezvăluie identitatea. N-au nimic împotrivă să execute un condamnat, dar numai anonim.

breiching niuz! Şi-a dat demisia!

Piţurcă.
Ei, şi?

joi, 2 aprilie 2009

Decreţeii sunt de vină!

Citiţi şi voi aici!
Pe scurt, conform unei psiholoage din Italia, jafurile, crimele şi violurile comise de români în Italia se explică prin faptul că aceştia s-au născut în perioada decretului care interzicea avorturile, deci sunt copii nedoriţi, ceea ce duce la violenţă. Deci, toţi cei născuţi între 1967 şi 1989 sunt criminali potenţiali.

Aţi înţeles? Voi, care, în majoritate, aparţineţi generaţiei de decreţei, sunteţi nişte persoane îngrozitor de periculoase, predispuse la violenţă - voi, colegii mei bloggeri, voi, cititorii mei, voi, pe care vă credeam prieteni, nu sunteţi decît nişte borfaşi, violatori, ucigaşi potenţiali.

Şi eu care n-am ştiut! V-am citit, am comentat pe blogurile voastre, v-am primit cu drag pe acest blog, v-am dat premii, cu unii din voi am fost la restaurant, fără să bănuiesc ce zace în voi, fără să-mi treacă prin cap la ce pericole mă expun!

Şi acum, că am aflat, ce ne facem? Trebuie să-mi fie frică de voi? Hai, spuneţi!


Update: Acum mi-am dat seama că asta este postarea cu numărul 322.

Prin perdeaua de fum Becali

Toată lumea ştie că Jiji a fost reţinut. Şi de ce. Aşa că n-are rost să vă povestesc, se ocupă tocşourile. Mai bine citiţi la Mordechai cine ar mai trebui arestat. Apoi mai vorbim.

La cantatrice chauve

2009 este anul centenarului Eugène Ionesco.
Tocmai în acest an, fiica scriitorului, Marie-France Ionesco, interzice reprezentarea în limba română a pieselor tatălui ei.

Absurd? A spus cineva absurd?

Paleologice

"Eu am un permanent sentiment de alienare. Nu pricep lumea politică românească".

Nici eu.
Dar el e ministru.

miercuri, 1 aprilie 2009

O farsă de 1 aprilie

Ieri, preşedintele ţării i-a strigat distinsului jurnalist Andrei Bădin: "Băi, caraghiosule!"
Astăzi, fratele preşedintelui a intervenit telefonic în emisiunea Sinteza Zilei şi, pentru că nu i-a convenit ce spunea domnul Mugur Ciuvică, preşedintele Grupului de Investigaţii Politice (GIP), l-a ameninţat cu un loc de veci.

Nu vi se pare că e o farsă de 1 aprilie? Un 1 aprilie care durează de ani de zile şi în care noi suntem mereu cei păcăliţi.

Mai rîde cineva?

Pe surse. Adevăratul motiv al demisiei lui Băsescu

Sursa este tot reporterul nostru special, care, cu ajutorul aparaturii de ultimă generaţie din dotare, a reuşit să asculte şi chiar să înregistreze monologul interior al actualului locatar de la Cotroceni, "Deci Adi Năstase nu mai candidează... Ce-o fi cu el? Doar nu-i e frică de mine, hă, hă! Nu-i e, dacă nu-l sperie pe el DNA-ul, n-o să-l sperii eu... Oricum, de termopane nu mai discutăm, subiectul e închis. În general, nu mai vreau să aud de afaceri imobiliare... Dar dacă... Da, o fi aflat el că e groasă rău cu criza asta şi nu vrea să se bage... Mă lasă pe mine... Nasol moment... Da' ce, scrie pe mine fraier? Mai bine să-mi iau jucăriile şi să plec frumuşel pe mare... mai un port, mai o... Şi-i las pe Boc şi pe Geoană să se contracandideze! Caraghioşii!"
Desigur, acest monologl interior este în realitate mult mai lung, cu pauze, cu onomatopee, cu diverse zgomote specifice şi cu unele expresii care ar putea ofensa sensibilitatea cititorilor noştri, de aceea am editat textul în vederea publicării.
Înregistrarea va fi păstrată şase luni, conform legii.

Gata! V-am păcălit destul cu schimbarea de look

După ce aţi trecut prin perioada mov, apoi prin faza neagră, după ce aţi protestat şi aţi sugerat alte culori, trebuie să mărturisesc, aici şi acum, că eu nu-mi schimb nici look-ul nici năravul decît cel mult temporar, în ocazii speciale, cum ar fi 1 aprilie.

Breiching niuz! S-a aflat de ce demisionează Băsescu!

Redacţia noastră se află în posesia unei incredibile şi unice confesiuni. Iat-o, aşa cum a auzit-o reporterul nostru special:
- Are dreptate Alina Mungiu-Pippidi, a oftat tatăl fiicelor sale. Nepotismul în politică e ca apa în whisky. Dar cine sunt eu, să stau în calea fericirii copilului meu? Mai bine îmi dau demisia în cinci minute, decît să devin un obstacol în cariera ei politică. Mă retrag, deci, cu demnitate, pentru a face loc unei noi generaţii de oameni politici, care n-au fost nici comunişti, nici securişti. Vă mai spun un singur lucru, înainte de a mă întoarce pe mare: susţin candidatura Elenei ca independent la alegerile pentru Parlamentul European. Votez EBa. Votaţi EBa! Nica, vezi cum numeri voturile!

Lumea devine mai bună

În această dimineaţă am citit pe BBC News mai multe ştiri îmbucurătoare şi mă grăbesc să vi le prezint:
  • Cîţiva senatori americani - democraţi şi republicani - au introdus un proiect de lege care va permite cetăţenilor americani să călătorească fără restricţii în Cuba.
  • La Haga, în cadrul unei conferinţe consacrate situaţiei din Afganistan, reprezentantul SUA Richard Holbrooke şi cel al Iranului, Mohammad Mehdi Akhoondzadeh, au avut o întîlnire cordială. Scretarul de stat al SUA, doamna Hillary Clinton, a declarat că prezenţa Iranului la reuniune este "un semn promiţător".
  • SUA va candida la un loc în Consiliul ONU pentru Drepturile Omului de la Geneva, boicotat de administraţia Bush.
  • Cancelarul german, doamna Angela Merkel, a anunţat un ajutor de stat pentru Opel.
  • Liderii celor mai dezvoltate ţări din lume se întîlnesc la Londra. Se aşteaptă ca summitul G20 să aducă un plan definitiv de stimulare a economiei mondiale, chiar dacă Franţa ameninţă să se retragă de la reuniune dacă nu sunt adoptate reglementări mai drastice în secorul financiar-bancar.
  • Preşedintele SUA, Barack Obama, a sosit deja la Londra. Este prima sa călătorie importantă în străinătate de la preluarea funcţiei.
Dacă pe Pămînt totul pare să meargă bine, în schimb în spaţiul cosmic s-a declanşat un război rece între ruşi şi americani. Subiectul disputei îl constituie folosirea toaletelor de pe staţia spaţială interplanetară.

Breiching niuz! A fost anunţată demisia lui Băsescu

Am aflat pe surse că în această seară Traian Băsescu îşi va prezenta demisia în direct şi la oră de vîrf (înainte de meci). Citiţi toată ştirea la Roxana Iordache.

Un pic de mov

Mi-am zis că nu strică o schimbare de look, o cosmetizare, o coafură, un breton, un fard de pleoape, aşa că am început cu blogul. Sigur că după schimbarea de look va urma şi cea de substanţă, de conţinut carevasăzică.
De azi înainte mă fac femeie serioasă, nu mai scriu glumiţe, nu mai postez poze indecente cu premieri în pielea goală sau texte aluzive cu... nu, gata, de acum încolo am să scriu numai texte lungi, complexe, analize literare, politice, economice şi medicale, veţi putea găsi aici numai fenomenologie, hermeneutică, astrofizică, astrochimie, astrologie, filologie, semiotică, macrobiotică, macroeconomie, macrame, macrouri, zen, angeloterapie, hirudoterapie, bîrfoterapie.
În acelaşi timp, trebuie să vă anunţ că am să-i scot din blogroll pe toţi cei care îndrăznesc, pe acest blog sau pe propriile lor bloguri, să rîdă, să zîmbească, să chicotească, să hohotească, pe toţi cei care folosesc cuvinte în patru şi cinci litere care încep cu p şi, desigur, pe cei care-şi permit să se exprime critic despre conducerea ţării sau să facă mişto de preşedinte şi familia lui, de guvern şi de marele nostru prim-ministru, de partidele conducătoare.
Adică vă scot din blogroll pe toţi, ca să fie clar. Şi am să pun pe alţii mai buni, mai serioşi, mai decenţi.
Voi începe o viaţă nouă.
UPDATE: Mi-a ajuns viaţa în mov, trec la negru, care se zice că e mai şic.

Click pe poză!