Blog'n roll. Despre lansare

Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi
Bloggeri, ziariști, feisbuchiști, scriitori cu sau fără blog, prieteni, familie, bloggeri, colegi de liceu, colegi de partid, televiziuni, bloggeri...

„Blog'n roll”, de Adrian Năstase. Volumele 2 și 3.

Bucurie, ca întotdeauna cînd apare o carte nouă.. 

Emoții. 

Zîmbete. 

Și tristețe.
Zîmbete.
Aşteptare.
Optimism.
Sau, cum spune Adrian Năstase într-unul din volumele apărute ieri, "...efortul de a da un sens comun încercărilor noastre individuale."

Blog'n roll se întoarce... la puterea a doua şi a treia!

La 23 mai 2009, la Muzeul Hărţilor din strada Londra nr. 39, cel mai bun blogger dintre politicieni, Adrian Năstase, lansa volumul "blog'n roll", o selecţie din postările de pe blogul autorului, cele mai multe din zona politicului, de la reacţii prompte la anumite evenimente la analize profunde ale unor fenomene,  dar şi postări despre cărţi, filme, tablouri. Era, din cîte ştiu, o premieră: un blog devenit carte. Despre carte şi despre lansare puteţi citi aici şi aici şi pe multe alte bloguri.
De atunci au trecut vreo patru ani şi s-au întîmplat multe. Dar, indiferent de împrejurări, oriunde s-ar afla, Adrian Năstase continuă să scrie pe blog. Este un mediu de exprimare care i se potriveşte perfect. Iar postările lui nu au ecou doar în blogosferă, ci sunt adesea preluate de presa scrisă şi/sau audiovizuală. Şi iată că acum, pe baza postărilor din aceşti patru ani, "blog'n roll" continuă cu volumele doi şi trei.
Lansarea va avea loc sîmbătă, 9 februarie 2013, la ora 11, tot la Muzeul Hărţilor, tot în strada Londra nr. 39. Sunt invitaţi, fireşte, toţi bloggerii.

Aveţi în imagine coperta primului volum "blog'n roll", următoarele le voi posta tot aici, chiar azi.
Iată-le:
 

Ce îţi doreşti de la viitorul tău deputat sau senator? Leapşă de la Lilick

În primul rînd, vreau să-i mulţumesc lui Lilick că m-a făcut să scriu. Am cam stat deoparte în ultima vreme, e prea mult zgomot în jur, toată lumea ţipă, e o isterie generală. Desigur, explicabilă, chiar justificată. Am reuşit să-mi păstrez, deocamdată, calmul. Altfel riscam să mă cert cu prea mulţi dintre prietenii mei. Deci, citind doar cîte ceva pe fb, mai mult în treacăt, cu televizorul doar pe AXN şi nici asta prea mult, am reuşit să mă păstrez la o oarecare distanţă de "lumea dezlănţuită". Depresia, în schimb, nu o pot ţine departe de mine. Şi nu pot să tac prea mult timp. Face rău la fengşui.
Aşa că postarea lui Lilick a picat la ţanc. Nu sunt eu de acord cu tot ce scrie acolo, mai ales că eu sunt de stînga şi sută la sută republicană, chiar dacă nu de la Ploieşti. Dar prietenia înseamnă şi să poţi să nu fii de acord cu unele lucruri. Fundamental are însă dreptate: trebuie să ne gîndim bine ce deputaţi şi senatori alegem în toamnă.
Ce vreau eu de la viitorul parlamentar din colegiul meu? Foarte simplu: presupunînd că USL va decide ca în colegiul meu să candideze un mebru al PSD, doresc ca acesta să fie de stînga, adică să facă parte din PSD nu pentru că are un prieten în partid, ci pentru că îl atrage doctrina Partidului Social Democrat. (De altfel, adeziunea la o doctrină mi se pare singura justificare a oricui pentru a adera la oricare partid. Evident, vorbesc de partidele serioase, cu doctrină clară, ca PSD şi PNL.)
Aş mai dori să fie o persoană care citeşte, care ştie ce se întîmplă în lume şi de ce, o persoană onestă şi bine alfabetizată. Şi pentru care contează mai mult principiile decît banii. (Sigur, în condiţiile votului uninominal, banii contează foarte mult. Prea mult.) Un om care nu se lasă şantajat şi, indiferent de sex, are cojones.

Dar, mai ales, doresc să nu mă trădeze ca senatorul pe care l-am votat în 2008. Mai pe larg despre asta, într-o postare mai veche:  "Pierdut senator, îl declar...".

Iar leapşa merge mai departe...

Dacă aş fi în locul preşedintelui Crin Antonescu...

12 septembrie a devenit 21 august (după o mică haltă la 31 august). Probabil expiră chiria la garaj sau aşa ceva. Brusc, e urgent. Problema listelor electorale e mai confuză ca oricînd. Şi erata la fel. De cvorum, ce să mai vorbim.
În acest timp, procurorii fac ore suplimentare, anchetîndu-i pe cei care şi-au exercitat dreptul constituţional de a vota, iar CSM ar vrea şi anchetarea.unor parlamentari pentru declaraţii politice. Menţionez, pentru uzul celor care folosesc Constituţia doar ca tapet, că articolul 72, alineatul 1, spune clar:

Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

Este singura imunitate pe care o au parlamentarii. Dreptul de a se exprima.

Dar să trecem la cestiune şi am să vă rog să fiţi foarte atenţi.
Eu am încredere în statul de drept, am încredere în instituţiile democratice, am încredere în justiţie. Sunt convinsă că toţi judecătorii şi procurorii, ca şi judecătorii Curţii Constituţionale, sunt obiectivi şi nepărtinitori, indiferent cine i-ar fi numit. Doar în acest scop au primit inamovibilitatea, nu-i aşa? Ca să nu fie coruptibili, să nu fie influenţabili, să nu fie şantajabili, pe scurt, să nu joace cum le cîntă altcineva. Deci, cum spuneam, eu sunt sigură că aşa şi sunt. Nu iau decizii bazate pe prietenie, pe reciprocitate, pe avantaje materiale, pe simpatii politice, erotice sau de altă natură.
Dar oameni suntem... Oameni sunt şi ei/ele, pînă la proba contrară. Şi oamenii mai greşesc, mai păcătuiesc cu vorba sau cu... În fine, înţelegeţi. Am citit pe Facebook că la DNA ar exista nişte dosare de corupţie şi filme erotice cu personaje din zona justiţiei. Evident, eu nu cred una ca asta. Cum să mă autosesizez de la un comentariu de pe Facebook?
Dar dacă, totuşi... Cum ziceam, oameni sunt şi ei...
Şi uite-aşa mi-am amintit din nou de Arthur Wellesley, primul duce de Wellington, care, fiind şantajat, a spus replica devenită celebră:

Publish and be damned!

În traducere, ca să înţeleagă toată lumea, "Publică şi du-te dracului!".
Ceea ce e greu, trebuie portocale maaaari şi nu e sezonul.
De aceea, în locul preşedintelui interimar Crin Antonescu, aş da o amnistie în alb. Pentru cei/cele care, ca judecători, procurori, judecători ai Curţii Constituţionale, se ştiu cu o musculiţă cît de mică pe căciulă şi bănuiesc/ştiu că undeva, la DNA sau în altă parte, cineva colecţionează muşte. O amnistie pentru orice fapte, oricît de grave (şi pentru posibilele consecinţe ale acestora), care ar împiedica respectivele persoane inamovibile să decidă aşa cum le dictează conştiinţa, obiectiv şi nepărtinitor.
Ah, ce mi-aş dori să apară un Wellington în România! Sau mai mulţi.

Mai este timp. O săptămînă fix.
Dacă nu se schimbă din nou termenul.

Ce mai spune Dante

Dante Alighieri, poetul, nu strada cu aceeaşi nume.

Vidi e conobbi l'ombra di colui 

che per viltade fece il gran rifiuto. 

Adică, în traducerea mea aproximativă:

Am văzut şi-am recunoscut umbra celui 

care din laşitate a spus un mare nu. 

Citatul e din "Infernul", ceea ce mi se pare normal. Iar ilustraţia este o gravură de Gustave Doré.

Sigur că DA

Sigur că DA.
Pentru mine, altă opţiune nu există.
Duminică, 29 iulie 2012, vom merge la referendum să-l demitem. Să-l demitem nu pentru că ne e antipatic, nu pentru că e grobian, nu pentru că ne enervează, nu pentru că hăhăie, nu pentru că plînge, ci pentru că a încălcat Constituţia. 
Ia să vedem cum.
Articolul I al Constituţiei zice, la alineatul 3:

România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.

Deci,

• Statul democratic l-a făcut varză, 
• Statul social l-a făcut praf 
• şi nici statul de drept nu se simte prea bine.

Mai e nevoie de explicaţii? Să vedem cum sunt respectate şi garantate valorile supreme? Să iau la rînd, alineat cu alineat, toate cele 156 de articole ale Constituţiei?

Ajunge.
DA.

"Votul obligatoriu, adoptat de Senat. Vezi ce rişti dacă nu mergi la urne"

"Votul obligatoriu, adoptat de Senat. Vezi ce rişti dacă nu mergi la urne", titra RTV.NET în aprilie, după aprobarea tacită a unei propuneri legislative făcute de doi deputaţi, unul de la UNPR, celălalt, independent. Din articol aflăm cîte ceva despre conţinutul legii şi despre obiecţiile guvernului Ungureanu, încă nedebarcat la momentul respectiv.

Nu sunt de acord cu votul obligatoriu, dar cînd marinelu' suspendat, speriat că va pierde, îşi pune echipajul să boicoteze referendumul, mă gîndesc că n-ar strica o mică ordonanţă de urgenţă, cu un text inspirat din legea belgiană sau cea din Luxemburg (ca să luăm un exemplu vest-european, deci incontestabil democratic).

Dacă îmi amintesc eu bine, CCR cerea "asigurarea cvorumului". Votul obligatoriu tocmai asta ar face. Ştiu, nu ar fi corect, nu ar fi democratic, ar însemna schimbarea regulilor în timpul jocului. Dar chemarea la boicot nu schimbă regula jocului? Adică participăm sau nu, în funcţie de ce? De rezultatul previzibil? Sau de cantitatea de "sînge în instalaţie"? Uneori e nevoie şi de o mică transfuzie.

Cinstitul Iago

Poate cineva să-mi spună cine a folosit prima dată sintagma "cinstitul Băsescu"? Am lipsit din ţară două săptămîni şi, chiar dacă am urmărit pe net actualitatea românească, n-am prins chiar tot.
Oricum, cel sau cea care i-a spus aşa merită felicitări. "Honest Iago", aşa-i spunea Othello stegarului său, considerat unul dintre cei mai mari ticăloşi din dramaturgia lui Shakespeare. Nu vă povestesc "Othello", bănuiesc că ştiţi piesa, dar dacă  vreţi mai multe detalii despre Iago citiţi aici.  Un lucru e clar: nu poţi spune despre cineva "cinstitul Iago" altfel decît cu sarcasm.
Dar "cinstitul Băsescu"?

Despre cvorum și referendum, în atenția USL.

În materie de Comisia de la Veneția, cei mai mulți români sunt tufă. Iată însă că unii știu cîte ceva, ba chiar ceva mai mult. Vechiul meu prieten Bordelezu, poate vi-l amintiți de astă-iarnă, a comentat la postarea precedentă și mă gîndesc că ar fi interesant să afle cît mai multă lume despre ce este vorba. Inclusiv cei de la USL sau mai ales ei. Dacă nu au aflat încă. 

Of, of, offf… referendumul…Ce-i de făcut? (Asta-i de la Lenin citire, ca să nu mă acuze cineva de plagiat.) Cu referendumul şi cu standardele europene, bineînţeles. Părerea mea, vorba domnului Văcăroiu, Dumnezeu să-i deie sănătate, mai jos. I. Antonescu, cel de azi, preşedintele interimar, trebuie să aştepte redactarea deciziei CCR, după care, de urgenţă, să retrimită parlamentului proiectul de lege PL-x nr. 264/2012.II. Parlamentul – alo, USL-ul nu mai are jurişti dacă nu mai e Adrian Năstase acolo? – trebuie să modifice mai mult, nu numai art.10. Prima chestie pe care trebuie să o facă este abrogarea Legii 62/2012 privind aprobarea OUG 103/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, din 12 aprilie 2012.De ce? Mă sculai când mijea de ziuă şi în loc să ud castraveciorii, mă uitai ce zice Comisia de la Veneţia, standarde europene, de! Iată ce zice:« 7. Quorum
50. En se fondant sur l’expérience en matière référendaire, la Commission de Venise a décidé de déconseiller des règles relatives aux quorums.
51. Le quorum (taux minimal) de participation a pour résultat que les adversaires d’un projet ont intérêt à s’abstenir plutôt qu’à voter non. Ainsi, si 48 % des électeurs sont favorables à un projet, 5 % défavorables et 47 % entendent s’abstenir, il suffit aux 5 % d’opposants de déserter les urnes pour imposer leur point de vue, pourtant largement minoritaire. Leur absence de campagne risque d’ailleurs d’augmenter le nombre des abstentions et donc les chances que le quorum ne soit pas atteint. L’encouragement de l’abstention comme l’imposition d’une opinion minoritaire ne sont pas sains pour la démocratie (point III.7.a). En outre, la tentation est alors grande de falsifier le taux de participation, face à une faible opposition.
52. Le quorum d’approbation (acceptation par un pourcentage minimal des électeurs inscrits) peut mener lui aussi à l’impasse. Il peut être si élevé que le changement en devienne excessivement difficile. Si un texte est approuvé – même largement – par la majorité des votants sans que ce quorum ne soit atteint, la situation politique est plus que délicate, la majorité se considérant privée de sa victoire sans raison suffisante ; les risques de falsification du taux de participation sont les mêmes qu’en cas de quorum de participation. »http://www.venice.coe.int/docs/2007/CDL-AD(2007)008rev-f.asp#_Toc162423382

Mai e ceva de comentat ?


Și mai zice Bordelezu. Silvu ple.

 Ca să nu zic că n-am spus clar, în conformitate cu standardele europene, din Legea 3/2000 trebuie neapărat să dispară aliniatul (2) al Art.5, cel care stipula că: “Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente. “Dacă juriştii USL nu se simt în stare să redacteze de urgenţă un nou text al Legii referendumului, în acord cu recomandările Comisiei de la Veneţia, să spună. Am un prieten inginer, Valerică Stoica şi domnul Flavius-Antoniu Baias îl cunosc bine, care le poate redacta ce trebuie până luni, 16.07.2012. :)) Gratis, adică belaj, cum spun arabii ! :))) 

„Postarea mea de mai sus a fost o aroganţă, vorba domnului preşedinte Iliescu, sper că ai luat-o ca atare. :) ” îmi scrie Bordelezu. Nu, am luat-o în serios. La care el zice:

Aroganţă, aroganţă, dar e lucru serios. Am vorbit cu prietenul meu, inginerul. Dacă unul dintre juriştii din USL ridică mănuşa, adică acceptă pe blogul tău, astăzi, provocarea, luni vei primi spre publicare redactarea proiectului de Lege a refendumului, în concordanţă cu recomandările Comisiei europene pentru democraţie prin drept.
Îţi semnalez o veste foarte bună. Mai e cineva care nu şi-a udat în zori de zi castraveciorii şi a avut curiozitatea să citească ceea ce am citit şi eu. E vorba de analistul politic Radu Tudor. Îl felicit şi îi mulţumesc pentru reacţie. Vezi:http://www.jurnalul.ro/politica/impunere-cvorum-comisia-de-la-venetia-referendum-basescu-demitere-618030.htm

Reiau linkul către textul lui Radu Tudor: http://www.jurnalul.ro/politica/impunere-cvorum-comisia-de-la-venetia-referendum-basescu-demitere-618030.htm
 Între timp, și pe Facebook a început să se vorbească despre Comisia de la Veneția. A nu se confunda cu Mostra de la sau cu  Moartea la. Și mai ales nu cu tufă de.

Mai trebuie să spun că această Comisie de la Veneția face recomandări de bune practici în materie electorală. Nu sunt directive, ci recomandări, deci nu sunt obligatorii. Totuși, alte „standarde europene” în acest domeniu nu știu să existe.

Alb murdar. În pentametru iambic :)

Departe de București, stau pe o terasă și traduc Shakespeare. Dar veștile din țară ajung la mine, că doar trăim vremuri de online global. Probabil sub influența știrilor, în laptopul meu au apărut aceste versuri în pentametru iambic. Oare le-am scris fără să vreau? Pare un fel de „doggerel”, adică un poem cam stîngaci, cam încropit, dar asta e, de atîta a fost în stare laptopul meu. Oricum, vă rog să nu mă plagiați, puneți ghilimele dacă mă citați, și nu mă înjurați, promit ca după referendum să nu mai fac.

Deci, azi nu mai au vlagă. Suspendați,
Puternicilor zilei se supun;
Mai țipă ei ici-colo, pe la colțuri
Mai sună la Berlin sau la Bruxelles,
Mai speră că-i ajută cineva,
Dar lași, au ridicat drapelul alb
În semn că s-au predat, se-mbracă-n alb,
Li-s fețele ca marmura de albe,
Dar albul lor nu e imaculat.
De felul lor portocalii și verzi,
Ei tocmai s-au vopsit în alb murdar.
Și toată zbaterea lor e-n zadar.

Dies Irae

Ziua de azi, asa cum o auzea Verdi acum 138 de ani.

Proprietate intelectuală, facultăţi mintale şi alte subiecte de actualitate

Pentru început, un mic vot: Toţi cei care nu folosesc şi nu au folosit niciodată vreun soft piratat, nu au descărcat filme şi muzică fără să plătească să ridice piatra mîna. Se abţine cineva? Bun, cu proprietatea intelectuală ne-am lămurit.

Mai departe. Ar fi fraza aceea a pictorului Apelles, transmisă posterităţii de Pliniu cel Bătrîn: "Sutor, ne ultra crepidam". În traducere, cizmarul să nu judece mai sus de sanda. Mai simplu, dacă n-avem încotro şi admitem că la fotbal şi la politică se pricepe toată lumea, la medicină, astronomie, macroeconomie, drept, arhitectură, sculptură, chimie, geologie etc. ar trebui lăsaţi să vorbească experţii în medicină, astronomie, macroeconomie, drept, arhitectură, sculptură, chimie, geologie etc. Mai ales etc. 

Încolo, eu tot nu am învăţat drept penal internaţional, aşa că tot nu ştiu dacă Ponta a plagiat sau nu. Aştept părerea experţilor. Iar cînd citesc că "orice analfabet îşi dă seama că Ponta a plagiat", încep să mă cred în anii 50, cînd cei incomozi erau înfieraţi cu mînie proletară şi primeau eticheta de "duşmani ai poporului".

Aşa. Acum s-o plagiez un pic pe Maria Barbu, care zicea pe fb... o clipă, să fac copy-paste. "S-au tampit ziaristii sau mi se pare mie? In loc sa se ocupe de realizarile lui Ponta la Consiliul European ei cad in capcana lui Basescu? Cum naiba sa il suspende Basescu pe Ponta? In ce tara ne aflam, in Uganda?"

Nu ştiu cum e cu Uganda, însă ţin minte că în ianuarie sau februarie 2007, cînd România tocmai intrase în UE, a vrut Tăriceanu să facă un lucru bun şi necesar, o strategie naţională pentru integrarea europeană. În acest scop, i-a invitat la Palatul Victoria pe liderii tuturor partidelor parlamentare. Ce s-a întîmplat? Nimic. În aceeaşi zi a apărut afacerea "Bileţelul". Toate televiziunile şi ziarele s-au ocupat săptămîni în şir de bileţelul cu pricina şi nimeni nu a mai pomenit de strategie. Strategiile nu fac rating. Bileţelele, da. La fel se întîmplă şi acum. Unde sunt jurnaliştii specializaţi în probleme europene? De ce nu vin ei în tocşouri,  să vorbească despre ce s-a întîmplat la Consiliul European de la Bruxelles? Asta a fost o întrebare retorică, desigur. Ieri am auzit în neştire ce-a zis Ponta, ce-a zis Băsescu, ce-a zis CCR, ce-a zis unul sau altul despre cine trebuia să meargă. Azi, tema e plagiatul. Industria diversiunii funcţionează la întreaga capacitate. Dar o contrazic pe Maria. Ziariştii nu s-au tîmpit. S-au tabloidizat doar, fac emisiuni pentru rating, nu pentru telespectatori.

În încheiere, vă mai avertizez o dată: dacă scrieţi "fair play" fără ghilimele, vă acuz de plagiat.

Ce-are natura cu prefectura?

Din prima clipă mi s-a părut bizar ("bizar? Aţi spus bizar?") că acuzaţia de plagiat împotriva lui Victor Ponta a apărut în revista "Nature". Ce are natura cu justiţia? Ce are cu dreptul penal internaţional? 
Cum la dreptul penal internaţional mă pricep aproape la fel de bine cum mă pricep la natură (adică foarte puţin spre deloc) sau cum se pricepe revista "Nature" la dreptul internaţional (idem), nu ştiu dacă doctorandul Victor Ponta şi-a plagiat profesorii. Ar fi o a doua bizarerie. Adică, scriind despre ceva ce ştie foarte bine, Tribunalul Penal Internaţional, şi ştie pentru că "a participat la discutiile privind infiintarea CPI, in 1999, la New York, ca reprezentant al Romaniei, din partea Ministerului Public, in cadrul Comisiei pregatitoare privind redactarea regulilor de procedura si a definitiilor infracţiunilor", ar fi fost o prostie fără margini să plagieze. 

Dacă autorii demersului chiar ar fi crezut că e vorba de un plagiat, ar fi avut la dispoziţie diverse şi prestigioase reviste de drept internaţional. Dar este clar că nu credeau. Atunci? "Ce-i mîna pe ei în luptă?"

Sigur, e o şicană. O încercare de a pune beţe-n roate guvernului USL. 

Pentru că unii chiar sunt dispuşi să creadă. Puţini. Lumea a început să nu mai înghită gogoşile prăjite în bucătăria de la Cotroceni. Dar locatarul de la Cotroceni a învăţat metoda "Calomniaţi, calomniaţi, întotdeauna rămâne ceva!" Şi o foloseşte cu succes din 2004. Şi chiar dacă "regula jocului" s-a schimbat, noţiunea de "fair play" îi e străină. Asta, veţi zice, nu-i o crimă. "E mai rău decît o crimă, e o greşeală". Pentru că apare din cînd în cînd cîte un om care, cînd i se spune "Pac, la Răsboiu!", răspunde "Publică şi du-te dracului!". 

Aş mai avea ce scrie, dar e "căldură mare". 

Şi da, în original nu natura are sau n-are treabă cu prefectura. 

Bibliografie:
• Beaumarchais, Pierre-Augustin Caron de
• Boulay, Antoine (apud Wikipedia) 
• Caragiale, I. L. 
• Eminescu, Mihai
• Năstase, Adrian
• Prévert, Jacques
• Shakespeare, William
• Wellesley, Arthur, primul duce de Wellington

Sper că am pus toate ghilimelele şi nu am uitat pe nimeni. 

Şi să mai prind pe vreunul că scrie "fair play" fără ghilimele! Plagiatorilor!

Am votat, am cîştigat. Ce-am cîştigat?

Am votat, am cîştigat. Experienţă.
Da, sigur, şi primari, şi consilieri şi preşedinţi de CJ. Şi sondaje. (Mai mult sau mai puţin exacte, depinde cum le priveşti. Cîndva, de mult, de mult, cînd politica, jurnalismul şi institutele de sondaj erau încă la grădiniţă, adică în 1992, un om politic al vremii mi-a spus că la noi sondajele nu sunt bune, pentru că oamenii sondaţi nu spun adevărul. Sondaţii nu spun ce cred ei de-adevăratelea, ci ce cred ei că vor să audă sondorii. Mă tem că în 20 de ani lucrurile nu s-au schimbat prea mult în această privinţă. Am văzut asta în ochii sondoriţei de la secţia de votare, după răspunsul meu la primele întrebări.)
Şi o excelentă dezbatere parlamentară, urmată de o declaraţie prezidenţială foarte pavloviană.
Şi un nou director general al TVR. Interimar.
Şi Plăcintă.
Şi o mulţime de conversaţii la televiziuni şi pe Facebook. Pe Facebook, alături de poze cu pisicuţe sau inimioare. Avantaj Facebook.
Şi mă opresc, au trecut doar trei zile de la locale, unora încă nu le-a trecut euforia victoriei. Sper să le treacă repede, pînă la toamnă mai e foarte puţin.
P.S. Pe Sorin Oprescu nu l-a zăpăcit victoria de duminică. Luni s-a ocupat de combaterea ţînţarilor, azi de contracararea efectelor caniculei. Normal.

Pierdut senator. Îl declar...

2008, noiembrie. Am ales, uninominal, un senator. Un senator PSD. Un om politic destul de tînăr, inteligent, cu experienţă ministerială, considerat de o anumită parte a presei "un pesedist frecventabil". Nu l-am votat pentru că era frecventabil, ci pentru că era de la PSD. Aşa sunt eu, votez stînga. (Nu că PSD ar fi idealul meu de partid de stînga, dar cum nu avem altul pe-aici...)
2008, decembrie. S-a format guvernul mezalianţei de tristă amintire PDL-PSD. Senatorul pe care l-am ales a devenit ministru.
2010, din primăvară pînă-n 2012. Senatorul pe care l-am ales a candidat, fără succes, la preşedinţia PSD. Senatorul pe care l-am ales a plecat din PSD. A plecat convins că, din moment ce l-am ales uninominal, poate să mă reprezinte din ce partid vrea el. Eu sunt de altă părere, dar...

2012, iarnă grea, spre primăvară la fel. În urma demisiei unui membru al cabinetului Boc 5, senatorul pe care l-am ales uninominal a devenit ministru. După două zile, guvernul Boc 5 demisiona în bloc. Sau în vilă? Zece zile mai tîrziu, senatorul pe care l-am ales uninominal persevera ca ministru în guvernul Boc 6 Ungureanu.
2012, o zi rece şi ploioasă de mai. Rămas fără postul de ministru în urma căderii guvernului Ungureanu, senatorul pe care l-am ales uninominal şi-a dat demisia din Senat. Din motive de incompatibilitate cu noua funcţie, nu are rost să mai spun care.

Deci, rămîne cum spuneam în titlu.

Guvernul Ponta - numărătoare inversă

Dacă alegerile parlamentare vor fi pe 25 noiembrie, înseamnă că guvernul condus de Victor Ponta are la dispoziţie doar 201 zile pentru a convinge că poate conduce ţara mai bine, mai eficient, mai cinstit decît diversele guverne Boc. Prima zi, cu transformarea unor promisiuni făcute populaţiei în acte normative, a trecut. O zi în general bună, bogată în decizii corecte, printre care s-au strecurat şi unele discutabile. Dar mai sunt multe lucruri de făcut, multe nedreptăţi de reparat.
Au mai rămas doar 200 de zile.
Numărătoarea inversă continuă.

On a gagné!

Faptul că François Hollande a devenit noul preşedinte al Franţei reprezintă mai mult decît o victorie a stîngii.
Înfrîngerea lui Sarkozy este, după plecarea de la putere a lui Berlusconi, o nouă confirmare a unei tendinţe (sau unui trend) spre dispariţia din prim-planul politicii a liderilor exotici, pitoreşti, bling-bling etc. Situaţia în Europa şi în lume este gravă şi are nevoie de lideri serioşi.

On a gagné!

Lista lui Ponta, mod de întrebuinţare

Abia a terminat Victor Ponta de citit lista viitorilor miniştri şi de răspuns la vreo şaptesprezece întrebări, că tocşoiştii tv şi cam jumătate din lista mea de friends de pe Facebook plus cîţiva bloggeri iuţi de tastatură au şi înşfăcat prada şi au început s-o ronţăie. Opiniile echilibrate sunt puţine, pentru că fiecare comentator are preferinţe, simpatii, antipatii. Fiecare şi-a compus guvernul ideal (fireşte, mai bun decît al lui Ponta) şi nu e dispus să cedeze nici măcar un ministru delegat.
Recunosc, şi pe mine m-au mirat unele propuneri. Desigur, dacă eram eu premierul desemnat, lista ar fi arătat altfel. Dar premierul desemnat nu sunt eu (şi ce bine că nu sunt!), ci Victor Ponta. Şi presupun/sper că Ponta ştie ce face. Joacă o carte mare şi nu are voie să greşească.
Oricum, în faza asta, comentariile, deşi inevitabile, sunt inutile. Pînă luni, cînd guvernul Ponta va fi investit (sau nu) de către Parlament, vorbim discuţii.
Dar dacă guvernul Ponta va fi investit şi se va muta de pe hîrtie la Palatul Victoria, va fi chiar foarte necesar să monitorizăm/ analizăm/ comentăm fiecare pas, fiecare demers, fiecare acţiune guvernamentală. Să-i înjurăm la nevoie, să-i lăudăm dacă e cazul. Pentru că de succesul sau insuccesul acestui guvern depind şansele USL după alegerile parlamentare din toamnă.
Va fi mai greu decît să vorbim despre vuitoane, vă asigur.

Guvernul Ungureanu a căzut

Greul de-abia acum începe.

Se schimbă sigla USL?

Ştiu că politica nu se face cu îngeri sau cu fecioare inocente, ştiu că pentru a fi la putere trebuie să ajungi acolo (sună banal, dar ăsta-i adevărul) şi orice (sau aproape orice) mijloace sunt permise, dar mă tem de "contaminare", mă tem că printre cei "transferaţi" se află nu un cal troian, ci, cum spunea George Şerban pe Facebook, herghelii întregi..
Nu mai avem "iubesc trădarea, dar îi urăsc pe trădători" ci "detest trădarea, e nashpa, dar trădătorii sunt bineveniţi".
Dacă invazia continuă, sigla USL ar putea arăta cam aşa:

Se poate şi mai rău, parazitarea portocalie ar putea fragiliza USL şi cine ştie cu ce coaliţie exotică ne-am trezi la guvernare. Teoretic, PSD, PNL şi PC sunt vaccinate, au experienţa mezalianţei cu pedeleii. În practică, rămîne de văzut. Totul e ca liderii celor trei partide să nu uite de ce şi în ce scop s-a construit USL.