miercuri, 30 septembrie 2009

Premiile Lili. Juriul a deliberat îndelung

Da, îndelung. Aproape trei ore. Juriul a decis cine este cîştigătorul Marelui Premiu Lili şi a acordat cîte un premiu pentru fiecare gen - proză, poezie, teatru. Cei care n-au luat premii vor primi cîte o diplomă de participare. A fost greu de decis, pentru că în concurs au fost mai multe creaţii de certă valoare, mai mulţi autori talentaţi. Din păcate, nu putem să-i premiem pe toţi.
Festivitatea de decernare a premiilor va avea loc sîmbătă, 3 octombrie, ora 15,30 (atenţie, nu 16, cum v-am anunţat anterior) în Rotonda Muzeului Literaturii Române din Bucureşti, Bulevardul Dacia nr.12.
Sunt invitaţi toţi cei care doresc să fie alături de noi la penultimul act al primei ediţii a Festivalului de literatură "Premiile Lili". Penultimul, pentru că mai urmează ceva, spre sfîrşitul anului - antologia "Premiile Lili", un volum care va cuprinde o selecţie din cele mai valoroase lucrări prezentate în concurs.
Vă aşteptăm!

P.S. Datorită vigilenţei unor membri ai juriului, azi am scăpat de bombardamentul cu castane.

marți, 29 septembrie 2009

Premiile Lili. Juriul deliberează


Mîine, la ora 13, la Casa Scriitorilor. Prînz de taină. Vor participa membri fondatori, bloggeri susţinători, rude şi prieteni. Juriul va delibera şi va decide prin consens sau prin vot, după caz, cîştigătorii Premiilor Lili.
Festivitatea de decernare a premiilor va avea loc sîmbătă, 3 octombrie, ora 16, la Muzeul Literaturii Române.

Referendumul zilei (5)

Răspundeţi cu DA sau NU la întrebarea:
România are nevoie de preşedinte?

Din înţelepciunea prezidenţială

"Este bine ca cele doua partide să îşi bage repede picioarele în apă rece..."
Aşa s-a exprimat ieri domnul Băsescu, aşa l-am citat. Cacofonia îi aparţine.
După cum vedeţi, partidele l-au ascultat.














luni, 28 septembrie 2009

Referendumul zilei (4)

Sub moto-ul "Nicio zi fără referendum", azi am să vă rog să răspundeţi, cu DA sau cu NU,  la o întrebare simplă, sugerată de ştirile zilei:
SUNTEŢI DE ACORD CU DESFIINŢAREA GUVERNULUI ŞI ÎNLOCUIREA LUI CU O COMISIE DE LA COTROCENI?

duminică, 27 septembrie 2009

Referendumul zilei (3)

Văd că în The Land of Choice nu mai sunt autocare libere pentru perioada alegerilor, ceea ce mă face să pun următoarea întrebare, la care vă rog să răspundeţi cu DA sau cu NU, că aşa-i la referendum:
Tichetele de vacanţă de la ministerul turismului pot fi folosite şi la turismul electoral?

700. Şi cum aş putea sărbători mai frumos?

Cu Wiener Philharmoniker.

Mozart, uvertura operei Don Giovanni. Karajan.



Uvertura la "Liliacul" de Johann Strauss Tot Karajan.



Beethoven, uvertura Egmont. Cu Bernstein.

sâmbătă, 26 septembrie 2009

Referendumul zilei (2)

Ziua şi referendumul, cum am spus. Azi am să vă rog să răspundeţi cu DA sau cu NU la această întrebare deosebit de importantă pentru ţeară:
Dacă tot se spune că politica e curvă,
SUNTEŢI DE ACORD CU LEGALIZAREA PROSTITUŢIEI POLITICE?

vineri, 25 septembrie 2009

Referendumul zilei

Am văzut la Lilick că s-ar putea să avem referendum şi la al doilea tur al alegerilor prezidenţiale. De ce nu şi între cele două tururi, se întreabă, pe bună dreptate, Lilick. Iar eu supralicitez şi propun REFERENDUMUL ZILEI. Cîte un referendum în fiecare zi. Desigur, pe o temă importantă pentru noi toţi.
Şi acum, referendumul zilei de azi:

Răspundeţi cu DA sau NU la următoarea întrebare:

SUNTEŢI DE ACORD SĂ FIE MĂRITĂ DURATA UNEI SĂPTĂMÎNI LA OPT ZILE?

10 zile care au schimbat România. Deadline

Azi este 25 septembrie 1989, adică termenul-limită de trimis texte pentru volumul "10 zile care au schimbat România".
Am primit, pînă în acest moment, aproximativ 20 de texte. E puţin, foarte puţin. E drept, am intenţia de a mă adresa şi unor oameni politici şi altor persoane publice. Dar ceea ce mă interesează şi aş dori să constituie substanţa cărţii sunt poveştile oamenilor pe care pînă acum nu i-a întrebat nimeni. Poveştile celor mulţi.
N-aş vrea să renunţ la acest proiect. De aceea, prelungesc cu o săptămînă termenul-limită şi aştept textele voastre pînă la 1 octombrie pe adresa 10zile1989@gmail.com.
Cum am mai spus, textele, în format .doc, să nu depăşească 5000 de semne, inclusiv spaţiile. Şi, vă rog, cu semne diacritice! Nu uitaţi să precizaţi şi vîrsta. Puteţi semna cu pseudonim, cu iniţiale, cu numele întreg sau chiar anonim.
Aştept.

UNICAMERALU'


joi, 24 septembrie 2009

Referendumul imobiliar al lui Băsescu. Diversiunea disperării

E clar că e speriat, se agaţă de putere cu ghearele şi dinţii. Probabil stă catastrofal în sondaje şi, ca de obicei, încearcă să scape printr-o piruetă, prin deturnarea atenţiei către o altă ţintă. Nu el e vinovatul, nu el, care ne-a îndatorat la FMI, nu el, care vrea să mărească vîrsta de pensionare la 70 de ani şi să legalizeze drogurile şi prostituţia, nu el, căruia toţi şefii de stat îi întorc spatele, nu el, care boicotează de ani de zile modernizarea României, nu, nu e el de vină de toate astea. A găsit şi vinovatul, este vechiul lui duşman, Parlamentul. A şi găsit pretextul:  e criză, un parlament mai mic costă mai puţin.  Şi, speră el,  populaţia, care de ani de zile aude cum pierd timpul parlamentarii, căreia de ani de zile i se arată la televizor parlamentari dormind sau scobindu-se în nas, va „muşca” şi de această dată, la fel ca acum cîţiva ani, cînd cu votul uninominal. Şi atunci sondajele arătau că poporul vrea vot uninominal şi am văzut la ce a dus asta – la un parlament mai slab, mai depolitizat, mai uşor de manipulat en gros şi en detail.
Cinci ani a săpat la temelia statului de drept, acum vrea să-i dea lovitura de graţie. Ce-l deranjează, de fapt? Vă spun eu, îl deranjează articolul 61 din Constituţia pe care a jurat (în faţa Parlamentului) s-o respecte.
ARTICOLUL 61 


(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.

Asta îl deranjează. Cum să nu fie el organul suprem ? Şi luptă împotriva Parlamentului de cînd e preşedinte. Angajarea  răspunderii guvernamentale pentru pachete de coduri şi legi a devenit o procedură obişnuită, fiind eludată astfel dezbaterea parlamentară. Sigur că în aceste condiţii Parlamentul este redus la rolul de maşinărie de vot, care are doar menirea să aprobe propunerile preşedintelui.
Aşa cum scriam acum cîteva zile (puteţi reciti aici, lui Băsescu i-ar conveni un parlament de garsonieră, un fel de Mare Adunare Naţională în format de buzunar.

La 20 de ani de la Revoluţie, o asemenea „reformă” ne-ar readuce exact în locul de unde am plecat.

Lecturi de campanie

Din tot ce am citit în ultimele zile, vă recomand două texte postate ieri, unul este al Roxanei Iordache, iar celălalt al lui Adrian Năstase.
Citiţi şi ce a scris azi Mădălina Ionescu.
Şi ce spune Mordechai.

miercuri, 23 septembrie 2009

Premiile Lili. Momente grele


Nu vă puteţi imagina prin ce-am trecut azi!
Am fost mulţi în jurul mesei: Lilick, Renata, Rodica Buzdugan, Ştefania, Denis Dinulescu, George Şerban, ba chiar şi, pentru scurt timp, Cornelia Maria Savu şi Dan Mircea Cipariu. Reuniunea, care a durat aproape trei ore, s-a desfăşurat în condiţii dificile, chiar periculoase. Am fost agresaţi fonic, stereo, dinspre două clădiri vecine în care se desfăşurau, simultan, lucrări de construcţie deosebit de eficiente ca număr de decibeli. Mai rău, Renata şi cu mine am fost victimele unui puternic bombardament cu castane necomestibile. Din fericire, nu am fost rănite grav, iar ceilalţi membri ai juriului, aflaţi sub umbrelă, au scăpat nevătămaţi.
În ciuda acestor dificultăţi şi pericole (pentru care nu dăm vina pe oligarhi, moguli şi ziarişti) am reuşit să luăm mai multe decizii importante.
Deci:

  1. După dezbateri furtunoase, juriul a hotărît, prin consens, să nu dea premii de consolare, de popularitate, de simpatie, de prietenie, de cumetrie, de rudenie, de ochi frumoşi şi de inimă albastră. 
  2. S-au discutat nominalizările pentru Premiile Lili. Juriul va reciti lucrările prezentate în concurs şi se va întruni din nou miercurea viitoare pentru decizia finală.
  3. Festivitatea de acordare a premiilor Lili va avea loc sîmbătă, 3 octombrie, ora 16, în Rotonda Muzeului Istoriei Literaturii Române.

Asta e, a fost greu, dar a trecut. Ce nu facem noi pentru literatură!

Off topic

Foarte stimaţi şi stimate,
Sunt foarte fericită că-mi vizitaţi blogul şi ştiu că aveţi multe de spus. Vă răspund întotdeauna cu drag şi în general cu promptitudine. Dar uneori - şi este cît se poate de firesc să se întîmple aşa - doriţi să vorbiţi despre altceva decît subiectul postării mele şi, oricît mi-ar plăcea pălăvrăgeala, nu întotdeauna este momentul şi locul potrivit.  De aceea am creat, special pentru voi, acest spaţiu, unde puteţi comenta despre orice, fără legătură cu postările recente.
Aveţi ceva de spus? Ceva important sau ceva banal, urgent sau nu? Vreţi doar să lăsaţi un semn (amical sau dimpotrivă) al trecerii pe aici?  Acesta este locul potrivit, avizierul unde puteţi pune bileţele, cutia poştală în care puteţi arunca o vorbă, locul în care puteţi spune orice. Nicio grijă, vă voi răspunde!

P.S: Descurajez, în continuare, comentariile anonime. E atît de greu de inventat un pseudonim?

marți, 22 septembrie 2009

Băsescu mai vrea un pact


După marele succes al pactului pentru educaţie datorită căruia şcoala nu va mai produce tîmpiţi şi filosofi, ci tinichigii şi ospătari cu diplomă, după ce a făcut ieri pactul cu arhitectura, Băsescu vrea acum şi un pact pentru protecţie socială. Dacă va fi reales, nu m-ar mira dacă ar desfiinţa guvernul. Ce nevoie mai e de guvern dacă avem pacte!
M-am săturat de pactele lui, aşa că propun eu un pact mult mai util: pactul pentru normalitate, adică pactul pentru o Românie fără Băsescu.

Premiile Lili. Şedinţă!

Convocator, ca la şedinţele de bloc. Care vă ştiţi pe listă, veniţi să semnaţi!
Deci.
Miercuri, 23 septembrie, ora 13,30 spre 14, pe terasa de la Uniunea Scriitorilor, se va reuni comitetul de organizare format din membri fondatori şi bloggeri susţinători. Ordinea de zi va fi următoarea:


  1. Juriul va decide (prin consens sau prin vot secret) cîştigătorii Premiilor Lili pe anul 2009. 
  2. Comitetul va stabili locul şi data festivităţii de acordare a premiilor.
  3. Diverse
Şi gata, că mai avem şi alte treburi.

luni, 21 septembrie 2009

Cozmâncă e mai tare ca Băsescu

Azi, cel puţin.
Scrisoarea lui Octav Cozmâncă a declanşat un val de declaraţii, acuzaţii, editoriale, postări pe bloguri, comentarii, păreri. Şi o excludere, dar asta nu contează.
E subiectul zilei, laolaltă cu o deraiere de tren.
Nimeni nu comentează zicerile lui Băsescu despre Constituţie la RRA sau joaca lui de-a arhitectura şi patrimoniul (mai ştiam pe unul care se juca de-a arhitectul în fiecare sîmbătă, sărbătorim în curînd 20 de ani de cînd am scăpat de el).
Oare Băsescu nu mai face rating?

Garsoniera lui Băsescu

Deci, dacă mai cîştigă un mandat, una din priorităţile lui Traian Băsescu va fi reforma constituţională şi în primul rînd transformarea Parlamentului în garsonieră. Ce nevoie are de două camere, cînd mai are una la Bruxelles?
Nu mă apuc să-i demonstrez celui care încă nu s-a decis dacă va candida sau nu, dar îşi va anunţa candidatura pe 10 octombrie, superioritatea sistemului bicameral asupra celui unicameral. O poate face Emil Boc, specialist în drept constituţional, autorul unei teze pe acest subiect.
N-am să-i spun nici că mi se pare practic imposibil ca parlamentarii actuali, aşa uninominali cum sunt ei, să voteze această modificare a Constituţiei.
Iată articolele din Constituţie referitoare la revizuire:
ARTICOLUL 151
(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.
(2) Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.
(3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.
Desigur, lui Băsescu i-ar conveni un parlament de garsonieră, un fel de Mare Adunare Naţională în format de buzunar. Dar ştie prea bine că nu va reuşi. Acest proiect imobiliar (cum altfel să-i spun?) are rol pur electoral, în condiţiile în care Băsescu a făcut tot ce-a putut pentru a decredibiliza Parlamentul. Desigur, cu concursul generos al multor parlamentari şi al multor jurnalişti.

duminică, 20 septembrie 2009

sâmbătă, 19 septembrie 2009

5770

Shana Tova!

Marc Chagall - Scripcarul pe acoperiş (1912-1913)


Scripcarul pe acoperiş - 1

Scripcarul pe acoperiş - 2

Scripcarul pe acoperiş - 3

Concurs cu premii: Traduttore, traditore

Aveţi aici un fragment dintr-un articol pe care l-am publicat cu mai multe luni în urmă pe Tamada.ro. Într-un comentariu la postarea anterioară, Renata mi-a amintit că am "expertiză" în domeniu şi de aceea m-am gîndit să organizez un concurs cu premii. Pentru că, nu-i aşa, iubim trădarea, dar...
Deci, să se găsească toate tîmpeniile din textul de mai jos, toate greşelile de traducere, toate insultele la adresa limbii române. Cine găseşte cele mai multe erori va primi un premiu-surpriză :D

Sunt confident că discuţia pe această topică va revela oportunităţi incredibile şi va conduce la un mai mare suport din partea celor care, atât de departe, au agreat relocarea în altă locaţie, iar pe termen mai lung, vor permite accesarea fondurilor pentru care vom aplica, mi-a spus bossul. Făcea sens, aşa că am luat jobul, aveam expertiză, era destul de OK. M-a trimis la un training în altă locaţie, unde a trebuit să rostesc şi un speech ca tribut pentru organizatori. Fiind ultimul tip din bloc, nu prea am oportunităţi de distracţie, dar am avut noroc că o colegă a acceptat să fie escorta mea la un film despre care citisem că este „chiar inspiring prin atmosfera pe care o creează şi feelingul pe care îl transmite, ca şi prin ideile lui balansate”. După film am intrat într-o cafenea, ea a luat un negru mic, eu un ceai gri, apoi am condus-o acasă, locuia într-un apartament proaspăt redecorat, foarte luxurios, cu un pian grandios în colţul încăperii. Am luat un drink şi ne-am apucat de gătit. Eu am scos din buzunar cuţitul din armata elveţiană şi am tăiat baconul, iar ea s-a apucat să facă o tartă. Nu mai ţin minte toţi ingredienţii, pentru că eram uşor intoxicaţi, dar ştiu că avea praf de tartar, safran şi ginger. Când am plecat, mi-a spus cu senzitivitate: „Ai grijă de tine!”.
Desigur, textul ar putea continua, dar pentru azi cred că ajunge. Iar despre alte metode de maltratare a limbii române voi scrie în curînd.

vineri, 18 septembrie 2009

Anotimpul intoxicărilor

Aflăm că într-un sondaj Băsescu scade sub 30 la sută, scade şi Geoană sub nivelul mării, Crin staţionează, în timp ce Oprescu creşte la peste 20 la sută. În alt sondaj, Băsescu e la 35 la sută, Oprescu la 9, Geoană la 28, Crin pe la 16. În altul...
Vom auzi, în lunile următoare, că unul din candidaţi şi-a omorît bunicul din partea mamei, că altul a pierdut la poker bugetul României, un al treilea face striptease într-un un bar bucureştean ca să facă rost de bani pentru campanie, un al patrulea fumează "iarbă" la micul dejun, un al cincilea are conturi în Bahamas şi tot aşa... Nimeni nu scapă.
E anotimpul intoxicărilor.
Dar e şi anotimpul mustului şi tulburelului.
De aceea, poate n-ar strica să le amintesc celor care au învăţat limba engleză la televizor şi o trec în cv la "foarte bine", că în engleză cuvîntul intoxicated face parte din categoria "false friends". Aşa cum library nu înseamnă librărie, ci bibliotecă, iar actually nu înseamnă actualmente, ci de fapt, nici intoxicated nu înseamnă intoxicat, ci beat. E clar? Beat. Pulbere. Mangă.
Să nu ne trezim cu traducerea "intoxicare de campanie" pentru "champagne intoxication", acea uşoară şi foarte plăcută euforie pe care ţi-o dă şampania. Sau să ni se spună că un om politic ar fi fost surprins intoxicat la volan!
Din păcate, vom continua să citim, pe netul românesc tradus în romgleză, că "public opinion was intoxicated". Ce beţie, ce veselie!

miercuri, 16 septembrie 2009

"Întrebaţi-l pe Dumnezeu!"

Oare va învăţa vreodată Băsescu să vorbească şi să se poarte ca un preşedinte?

marți, 15 septembrie 2009

Magistrala cuvîntare

N-am ascultat. N-am văzut nimic. Am deschis televizorul prea tîrziu. Dar din toate relatările şi comentariile am înţeles că vorbitorul părea să fi fost sub influenţa alcoolului, ceea ce nu pot să cred. Nu el!
Am mai aflat că s-a bîlbîit de vreo 30 de ori în prima jumătate de oră. Cum magistrala cuvîntare a ţinut aproape două ore, să se calculeze, prin regula de trei simplă, numărul total al bîlbelor prezidenţiale.
Am mai înţeles că, în cincinalul care se încheie în această toamnă, România a scăpat de sistemul ticăloşit şi de corupţie şi a ajuns pe noi culmi de progres şi civilizaţie sau cam aşa ceva, chiar dacă s-au făcut şi unele greşeli. Cineva a observat că asta pare din alt discurs. Eu nici pe acela nu l-am ascultat.
Asta e, am pierdut magistrala cuvîntare. Un singur lucru mă consolează. N-a plîns. Mi-ar fi părut rău să ratez scena plînsului. Oare de ce n-a plîns? Trebuia să plîngă. Sincer, cu lacrimi curate, aşa cum ştie numai el.
Dar nu e timpul pierdut.

luni, 14 septembrie 2009

În ajutorul candidaţilor la preşedinţie: bibliografie obligatorie (2)

Ia vedeţi ce-a zis licuriciul cel mare. La un an de la falimentul băncii Lehman Brothers, preşedintele american Barack Obama "a făcut apel într-un discurs la Bursa din New York la guvernele marilor state dezvoltate şi emergente din G20 să reformeze în mod energic regulile sistemului financiar mondial şi a avertizat că nu va permite reîntoarcerea la excesele de dinaintea crizei", citim pe site-ul Realitatea. Preşedintele SUA consideră "esenţial să fie reformat ceea ce nu merge bine în sistemul financiar mondial, un sistem care leagă între ele economiile şi care transmite atât beneficiile, cât şi riscurile".
A, sigur, mai e şi discursul despre sistemul de sănătate.
Şi, în general, orice candidat la preşedinţie trebuie să fie atent la ce spune Obama. Şi la ce spun alţi şefi de stat. De pildă Lula, preşedintele Braziliei. Într-un interviu la BBC, Luiz Inacio Lula da Silva a criticat ţările bogate, G8 şi organismele financiare internaţionale pentru rolul lor în criza financiară mondială. Despre FMI, de la care s-a împrumutat guvernul Băsescu-Boc, Lula a spus că, la declanşarea crizei "nu avea soluţii, nu era sigur şi nu avea un răspuns".
"Cei bogaţi sunt responsabili pentru criză. Şi nu-i vom lăsa să dea vina pe săracii lumii, cum se întîmplă întotdeauna cînd e o criză economică" a mai spus Lula.

10 zile care au schimbat România

Mai sunt 10 zile pînă la termenul pe care l-am dat - 25 septembrie 2009 - pentru cartea despre revoluţie. Despre revoluţia fiecăruia dintre noi. V-am explicat despre ce este vorba, mulţi dintre voi au fost entuziasmaţi, au scris despre proiect şi au pus bannere Mădălina şi Lilick, a scris Oana, a scris şi Chinezu, cred că şi Sibilla, au pus bannere Matilda şi Cody, cel care mi-a dat ideea acestei cărţi...
Dar texte au venit foarte puţine. Şi incomplete. Ia spuneţi voi, ce e de făcut? N-aş vrea să abandonez proiectul. Dar fără textele voastre nu are cum să iasă cartea.

Mulţumesc, Mihai Mălaimare!

SLUGĂ LA DOI STĂPÂNI de Carlo Goldoni la Teatrul Masca
Un spectacol pe care trebuie neapărat să-l vedeţi!

Eu l-am văzut aseară, împreună cu Lilick, Matilda şi Anda (Anda nu are link pentru că nu are blog, nu din alt motiv). Mihai Mălaimare, care ne invitase, ne-a primit ca pe nişte vechi prieteni. Am întîlnit-o şi pe Olga Delia Mateescu, pe care o puteţi vedea în alt spectacol al Teatrului Masca, "Acul cumetrei Gurton".

La începutul spectacolului, toţi spectatorii au primit baloane colorate, cu prilejul Zilelor Bucureştiului. Bărbaţii din public au primit şi cîte o crenguţă. Va trebui să vedeţi spectacolul ca să aflaţi de ce.
Cine s-ar fi gîndit că spiritul Flower Power se potriveşte cu Goldoni? Dar, de fapt, deviza "Make love not war" este valabilă în toate timpurile. Ce să spun eu despre spectacol? Să vorbesc despre semnul păcii care coexistă cu masca veneţiană (masca e sugerată prin machiaj, o idee excelentă, marcînd despărţirea lui Goldoni de Commedia del'arte), despre tinereţea şi entuziasmul actorilor, despre talentul lor şi despre remarcabila lor pregătire fizică, despre ritmul şi verva spectacolului, despre decorul care evocă atmosefera Serenissimei prin doar cîteva elemente bine alese, despre hohotele de rîs ale spectatorilor la fiecare replică rostită în spaţiul scenic, la fiecare gest?  Ah, despre toate astea vor vorbi, cu siguranţă, criticii dramatici.
Eu am să spun doar cîteva vorbe despre Mihai Mălaimare, creatorul acestui spectacol şi al acestui teatru, care a renunţat la rolul lui Truffaldino, încredinţîndu-l unui actor foarte tînăr şi foarte talentat, Andrei Gonczi, un băiat care abia împlineşte 20 de ani. Generozitatea unui mare artist? Fler regizoral? După părerea mea, amîndouă.

Mihai Mălaimare, îţi mulţumim!

Aveţi aici şi un filmuleţ, din poze făcute de noi sau luate de pe blogul teatrului.
From Videoclipuri exportate

sâmbătă, 12 septembrie 2009

Bine, fie, candidez!

Zilele astea nu prea mă simt în formă, am şi foarte mult de lucru, plus o serie de drumuri şi poduri, plus alte activităţi offline despre care n-am chef să scriu. Noroc că au grijă prietenii să mă scoată din găleata depresiei. Azi psihanaliştii se numesc Ionescu. Adică
  1. Simona, care m-a pus în Top3 al revistei ziarului Cancan. Dr. Simona mi-a sugerat să vă mai dau o dată linkul spre povestirea "Supravieţuitorul", ceea ce şi fac, uite-aici: http://www.luciaverona.ro/texte.htm; şi
  2. Mădălina, care îmi aminteşte pe un ton imperativ că trebuie să mă ţin de promisiunea de a candida la preşedinţie. Am promis eu? Ce-am promis? Am zis că mă gîndesc, că iau în considerare ipoteza, că nu exclud posibilitatea...

Vă plac dinozaurii? Vizitaţi-i!

Grăbiţi-vă! Doar mîine mai puteţi vedea dinozaurii. Din vina mea, că nu m-am uitat la dată. Dar mîine e duminică, poate ajungeţi!

Cine cui îi arată pisica?

La începutul săptămînii, a căzut bomba Simirad: preşedintele CJ Iaşi, membru al PSD, a anunţat că sprijină candidatura lui Băsescu.
Vineri, Constantin Simirad a fost exclus din PSD. Corect şi conform statutului.
Pare să fie o victorie (în ce fel obţinută, cu ce mijloace, nu discutăm acum) a PD-L. Mai ales că Simirad, devenit independent prin excludere, nu prin demisie, îşi păstrează funcţia. Iar PD-L (sau poate baronii PSD? )  îi arată lui Geoană o pisică mare.
Dar dacă e invers? Dacă Geoană este cel care arată pisica? Ah, dar cui?

vineri, 11 septembrie 2009

În ajutorul candidaţilor la preşedinţie: bibliografie obligatorie

Recomand stăruitor tuturor candidaţilor (inclusiv lui Băsescu) să citească/studieze enciclica papală CARITAS IN VERITATE . Textul este disponibil, deocamdată, în limbile engleză, franceză, germană, italiană, polonă, portugheză şi spaniolă.
Publicată la 29 iunie 2009, este prima enciclică socială a Papei Benedict al XVI-lea, un text în care, pornind de la enciclica Populorum progressio a Papei Paul al VI-lea (1967), analizează situaţia lumii de azi, în condiţiile globalizării şi ale crizei economice. Soluţiile/liniile directoare propuse de Papa Benedict al XVI-lea ar putea avea - probabil chiar vor avea - o influenţă la fel de mare asupra politicii mondiale cum a avut, la vremea sa, enciclica Rerum Novarum a Papei Leon al XIII-lea (1891).

Da, ştiu, vă rog să mă credeţi, ştiu că România nu este o ţară majoritar catolică. Şi, după cum bine ştiţi, nici eu nu sunt catolică. Nici nu sunt de acord cu o serie de afirmaţii din enciclica papală. Dar trăiesc, pe această planetă, 1,1 miliarde de catolici. O forţă uriaşă.

De aceea, candidaţii la preşedinţia României trebuie să cunoască şi să înţeleagă acest text. Să se poziţioneze faţă de el. Să ţină seama de el. Cum scriam nu demult, nu de un gestionar avem nevoie, ci de un vizionar. Iar viziunea se construieşte şi pe cunoaşterea textelor importante ale epocii.

Desigur, numai dacă dorim ca în urma alegerilor din această toamnă să avem un preşedinte al României şi nu doar un locatar al Palatului Cotroceni.

Dar au trecut opt ani de-atunci

De la 11 septembrie 2001. Uitasem ce zi e, atunci cînd am scris postarea anterioară. Atacul de la 11 septembrie va fi, probabil, subiectul tocşourilor de azi.
Dacă aveţi chef de lectură, puteţi citi aici un fragment din povestirea "Supravieţuitorul", din volumul meu "Fără canguri".
Supravieţuitorul

Am coborît din tren cu o staţie înainte de World Trade Center. Voiam să hoinăresc puţin pe străzi, să văd New York-ul şi altfel decît în pauza de masă. Îmi plăcea uneori să-mi imaginez că sunt turist, că nu am nici o treabă, nici o responsabilitate…
Şi atunci a început groaza. N-am văzut avioanele, am auzit doar sirenele pompierilor. Pe măsură ce mă apropiam, simţeam din ce în ce mai tare miros de fum, lumea ţipa, maşinile pompierilor goneau, mă întrebam ce s-o fi întîmplat. Eram destul de aproape, am alergat spre norul de fum, un pompier încerca să mă oprească, eu ţipam ceva, despre firma mea, despre oamenii de la etajul 83… Lifturile nu mergeau, am intrat în casa scărilor, un maţ de ciment, sordid în comparaţie cu luxul clădirii, dar ce mai conta, oricum nu vedeam nimic, era beznă. Am început să urc cît puteam de repede. Nu eram singur, în spatele meu gîfîia cineva, nu m-am întors, de ce să mă întorc, era prea întuneric să văd sau să fiu văzut, urcam, urcam cu înverşunare. Puneam mecanic piciorul pe treapta următoare, încă una, încă... un val de oameni se rostogolea în jos, nu înţelegeam de ce. Voiam să urc, dar mă împiedicam de oamenii care coborau terorizaţi pe scara întunecoasă. Brusc am simţit o nevoie îngrozitoare să urinez, urcam, treaptă cu treaptă, pe un palier am vrut să caut o toaletă, pe la etajul 8 sau poate 28, habar nu am, era numai moloz, m-am întors cu spatele la cei care coborau, nu mai puteam să mă reţin, m-am uşurat, apoi am vrut să urc din nou. M-am împiedicat, am căzut şi oamenii treceau peste mine, cineva s-a oprit, o femeie, mi-a strigat „Hei, trezeşte-te, coboară”, m-am ridicat şi am coborît odată cu ea, am ieşit din turn cu o clipă înainte de implozie.
Mergeam pe stradă, prin norul greu de praf şi cenuşă, mirosea a fum şi a carne arsă, am constatat că în învălmăşeală îmi dispăruse impermeabilul şi odată cu el telefonul mobil şi un portvizit în care aveam cărţile de credit, noroc că îmi rămăsese portofelul. Şi laptopul, pe care-l purtam prins cu o cătuşă de încheietura mîinii stîngi, ca să nu mi se fure.
Au vrut să mă suie într-o ambulanţă, m-am împotrivit, n-aveam nimic, să se ocupe de cei răniţi, eu puteam să mă descurc singur. Primul lucru de care aveam nevoie era o tărie. Am intrat într-un bar, era plin de lume, oameni ca mine, mînjiţi de funingine, unii povesteau febril cum scăpaseră, alţii voiau să ştie ce s-a întîmplat, un bărbat de vreo 45 de ani rîdea isteric, un altul plîngea, două tinere stăteau la bar şi priveau în gol, o femeie cu părul cărunt şi o fustă mini nepotrivită cu vîrsta ei şedea singură la o masă, cu capul prăbuşit în palme. Am comandat un Haig dublu, i-am cerut doamnei în vîrstă permisiunea să mă aşez, mi-a zis „Ce mai contează?” şi atunci am observat că era de fapt tînără şi roşcată, dar părul îi era îmbîcsit de cenuşă. Am dat peste cap băutura, am mai cerut una şi, ceva mai liniştit, am început să mă gîndesc la ale mele. „La ce etaj?”, mă întrerupse din meditaţie vocea roşcatei. „Ce?”, am mormăit. „La ce etaj aveaţi biroul?” „83”, am răspuns. „A, şi de ăsta s-a ales scrumul. Eu lucram la 97, noroc că ieşisem la o ţigară… Toţi ceilalţi au rămas acolo…”. „Iată un motiv să nu vă lăsaţi de fumat”, am încercat eu să glumesc. În clipa următoare am înţepenit. Toţi colegii mei, prietenii mei, Cindy… Poate totuşi, printr-un miracol...
(va urma)
Dacă vă place, puteţi citi un fragment mai mare pe site-ul meu, la pagina http://www.luciaverona.ro/texte.htm. Desigur, şi mai bine ar fi să cumpăraţi cartea! :D

TOATĂ LUMEA RÎDE, CÎNTĂ ŞI DANSEAZĂ

Credeţi că ziua de ieri a schimbat ceva? Vine weekendul, în cursul căruia, cum ne-am obişnuit în ultima vreme, toată lumea rîde, cîntă şi dansează. Că în weekend nu e criză. Nici campanie. Numai băieţi veseli.



Regia, Grigori Alexandrov, muzica Isaac Dunaevski.

joi, 10 septembrie 2009

DURA LEX

Nu mai scriu şi eu pe tema lecţiei despre separaţia puterilor în stat, primită de Băsescu de la magistraţi. Citiţi la Roxana Iordache, la George Şerban, la Victor Ciutacu, la Constantin Gheorghe, la Iosif Buble. Azi, la şedinţa CSM, n-au mai ţinut glumiţele, magistraţii nu s-au lăsat intimidaţi de zeflemeaua prezidenţială şi l-au obligat să respecte, măcar preţ de o şedinţă, Constituţia.
Credeţi că Băsescu a învăţat ceva din această lecţie? O fi înţeles măcar că nu e de glumit cu justiţia? Sincer, nu cred. Dar aproape că nu mai contează.

miercuri, 9 septembrie 2009

O invitaţie de la Mihai Mălaimare

Redau aici comentariul lui Mihai Mălaimare la postarea mea "Toamna se numără bloggerii":

Multumesc din suflet pentru semnalare, sunt onorat. Mi-ar face o imensa placere sa veniti cu totii duminica la noul meu spectcol, Sluga la doi stapani de C.GOLDONI. Este o distributie tanara si absolut fantastica. Spectacolul se desfasoara in cadrul Zilelor Bucurestiului si trebuie doar sa va inscrieti la cassa sau la mine pe blog. Va astept cu drag,
Malaimare

Eu am acceptat deja, cu bucurie şi mulţumiri, invitaţia. Spectacolul va avea loc la Teatrul Masca, duminică 13 septembrie, la ora 18,30. Cine mai vine?

Pisici

This is the day. 09.09.09.

marți, 8 septembrie 2009

Poveşti nemuritoare. Merele de aur

Nimic nou, merele de aur au fost întotdeauna la mare preţ. Hercule a trebuit să le culeagă din grădina Hesperidelor, Freia din Inelul Nibelungilor şi ţareviciul din Pasărea de foc au avut şi ei de-a face cu merele de aur, ca să nu mai spun de Prîslea cel voinic din basmul lui Ispirescu. Dar în legătură cu merele de aur mai putem vorbi şi despre Paris. Paris, cel care s-a pomenit cu un măr pe care trebuia să-l dăruiască neapărat "Celei mai frumoase". Şi i l-a dat Elenei. Dacă-l dădea altei frumoase, nu se mai întîmpla războiul troian şi Homer n-ar fi scris Iliada.
Dar pun pariu că sunteţi curioşi cum a primit o altă Elenă mere de aur de la Paris. Alt Paris.

luni, 7 septembrie 2009

Dixit Oprescu: "Asta nu-i o ţară de prostănaci!":

:=))

Aşa a zis, în emisiunea lui Gabi Firea. "Asta nu-i o ţară de prostănaci!" :))

Se pare că s-a decis să candideze.

Cuvinte-cheie: normalitate, filoxeră, voievozi, caşcavalizare.

Diversiunea felină. Cine vrea să stîrpească pisicile?

Cute Snow White Kitty Animated Avatars S-a supărat cineva pe Chat Noir? Pe Roxana Iordache sau pe Oana? Sau pe alţi iubitori de pisici?
Pe un site american numit Urlesque, se propune, evident la mişto, o zi fără pisici pe internet. Fără poze, filme, emoticoane pisiceşti. Cute Snow White Kitty Animated Avatars Pe un site românesc, o zi fără pisici devine "Ziua de stârpit pisicile de pe Internet". Ce să spunem? Traduttore, traditore. Dar ideea macabră cu stîrpitul pisicilor prinde şi articolul este preluat, cu acest titlu, dar fără umor (Lost in translation) pe mai multe site-uri şi bloguri. Se pare că oamenii vor să stîrpească neapărat ceva şi dacă pisicile sunt la îndemînă...
Data viitoare, cînd cei de la Urlesque sau alţii vor propune, să zicem, o zi fără bloggeri cu ochelari, vom citi pe un site românesc despre "O zi de stîrpit bloggerii cu ochelari?" Mă îngrozesc de ce-ar mai putea urma.

Eu nu am pisică, deci în acest caz nu sunt, în mod direct, parte interesată, deşi pisica Sissi, a prietenei mele Zsuzsa Ferencz, apare de mai multe ori în cărţile mele. Dar ce facem cu pisica Raisa a Ştefaniei Coşovei, cu miticul Ivan Bezdomnîi al Corneliei Maria Savu, cu Miţa Denisei Comănescu (o ştiţi, e sigla Raftului Denisei) sau cu pisicile Olgăi Delia Mateescu şi cu multe alte pisici? Dar cu bloggerii cu ochelari?
Little Kitty - Meow Kitten Cat Animated Avatars
P.S. Da, ştiu, îmi veţi spune că am interzis şi eu cangurii. Dar n-am propus stîrpirea lor! Pur şi simplu, nu aveau loc în carte.

duminică, 6 septembrie 2009

TARTINA CU BOC. O încercare de tentativă de eseu

Asta se întîmplă numai din cauza (sau datorită) ploii. N-am avut nicio intenţie, pe parola mea de onoare, pur şi simplu s-a întîmplat, s-au adunat nişte poze (mulţumesc autorilor!) pe cînd mă gîndeam la o tartină cu unt. Mozart nu se supără.



UPDATE: Abia acum, la cîteva ceasuri după ce am postat, aflu că - vai, ce coincidenţă! - e chiar aniversarea personajului. Habar nu aveam că e fecioară...

sâmbătă, 5 septembrie 2009

vineri, 4 septembrie 2009

Toamna se numără bloggerii

Încă e cald ziua, meteorologii ne promit zile de caniculă, dar se înserează devreme, noaptea şi dimineaţa e răcoare, iar Mădălina a suprins şi momentul cînd toamna s-a ivit în blogosferă.

Cei mai mulţi bloggeri s-au întors deja, unii n-au lipsit decît cîteva zile, alţii au postat şi din vacanţele lor mai mult sau mai puţin exotice. Au răsărit şi bloguri noi, profit de ocazie să anunţ apariţia blogului Dramaturgi bucureşteni al secţiei de dramaturgie şi critică teatrală a ASB. Alt new entry, apărut în perspectiva alegerilor prezidenţiale, este Crin Antonescu. Îi urez bun venit!

Trebuie să-l salut şi pe Mihai Mălaimare, care a revenit - şi bine a făcut - asupra deciziei de a renunţa la blog. Este unul din oamenii care au ceva de spus şi blogosfera ar fi mai săracă fără el.

Uitîndu-mă prin blogrolluri, constat că unii colegi întîrzie să reapară. N-au mai scris de multă vreme Gărgăriţa, Ştefania, Ruki, nu a revenit încă, după vacanţă, Ion Iliescu. E drept, domnul preşedinte a promis că va reveni la începutul lui septembrie şi sunt convinsă că se va ţine de promisiune. Îl aşteptăm.

Va fi o toamnă cu un bogat calendar cultural (Festivalul Enescu a şi început, Festivalul Lili se apropie de final, va mai fi şi o noapte a muzeelor, va fi în noiembrie Tîrgul de carte Gaudeamus ...) şi electoral (în afară de alegerile prezidenţiale, sunt alegeri şi la Uniunea Scriitorilor), aşa că vom avea ce scrie, comenta, cîrcoti.

A, şi nu uitaţi, mai sunt trei săptămîni pînă la termenul de trimitere a textelor pentru cartea despre Revoluţie - "10 zile care au schimbat România".

joi, 3 septembrie 2009

Totuşi

Johann Sebastian Bach, Concertul italian, Wanda Landowska

marți, 1 septembrie 2009

Statuia lui Traian (2 )

Am aflat şi nu pot să nu vă spun că, recent, în apropierea vilei prezidenţiale de la Neptun, a avut loc o reuniune nocturnă şi secretă a Comitetului pentru statua lui Traian. Numele participanţilor rămîn, fireşte, secrete, la fel şi conţinutul convorbirilor. Corespondentul la faţa locului a putut relata numai despre marele număr de pahare de pe masă, semn că discuţiile au fost serioase. Vom reveni cu detalii. Poate.
UPDATE: Nicio legătură cu ştirea pe care o puteţi citi aici, despre bustul ELenei Udrea, realizat din chirpici.
E drept că în cursul reuniunii s-a vorbit despre chirpici şi paiantă, printre alte materiale care ar urma să fie folosite pentru grupul statuar (da, da, e vorba de un grup cu o semnificativă componentă ecvestră).

Click pe poză!