Si ziceam ca poate si furnica sibilina sa spioneze Balul, cat sa nu patrunda vreo hamazoana d-aia, tot calare pe nenii galanti... ca nu ma rabda corasonul, nici neuronul sa-i las ase...in bataia calaretei... Iar ma lua gura pe dinainte, ca-mi amintii ca mneaei nu danseaza decat pe la sindrofii ecumenico la la la, intre doua trei certuri cu GPS-ul...
Bach imi provoaca o regresie de neimaginat. In copilarie locuiam in dormitoare situate in vecinatatea Filarmonicii din Iasi(la scoala de arta).Cand incepea concertul,candelabrul vechi se balansa usor, prin pereti razbatea apoi larma provocata de aplauze.Noi ne aflam acolo pentru ca aveam imaginatie...Acum imi spun ca imaginatia nu este de ajuns.Ba chiar provoaca suferinta.In aceasta dimineata imi inchipui ca beau cu dumneavoastra un ceai de scortisoara. Dar Bach mi se pare cam nervos! Sau cine stie...Va multumesc in mod special, doamna Lucia, pentru lectura textelor mele!
Mălina Aniţoaei Sper că vom bea cîndva împreună un ceai, nu neapărat de scorţişoară :) Bach nervos? Dimpotrivă, aş zice. Deşi Concertul italian, cu linia lui melodică neîntreruptă, are un aer mai, să zicem, meridional... Iar interpretarea Wandei Landowska este foarte personală.
Foarte frumos ! Pot să mă visez într-o sală somptuoasă, cu pereţii grei de tablouri şi înconjurată de domni galanţi ?
RăspundețiȘtergereMatilda, da, sigur, poţi să porţi şi crinolină.
RăspundețiȘtergereSi ziceam ca poate si furnica sibilina sa spioneze Balul, cat sa nu patrunda vreo hamazoana d-aia, tot calare pe nenii galanti... ca nu ma rabda corasonul, nici neuronul sa-i las ase...in bataia calaretei... Iar ma lua gura pe dinainte, ca-mi amintii ca mneaei nu danseaza decat pe la sindrofii ecumenico la la la, intre doua trei certuri cu GPS-ul...
RăspundețiȘtergere'Neata Lucia. sa ai o zi faina
RăspundețiȘtergere@Sibilla, nicio grijă, Bach e inaccesibil călăreţelor blonde...
RăspundețiȘtergere@Codeus
Bună dimineaţa, Cody!
Bach imi provoaca o regresie de neimaginat. In copilarie locuiam in dormitoare situate in vecinatatea Filarmonicii din Iasi(la scoala de arta).Cand incepea concertul,candelabrul vechi se balansa usor, prin pereti razbatea apoi larma provocata de aplauze.Noi ne aflam acolo pentru ca aveam imaginatie...Acum imi spun ca imaginatia nu este de ajuns.Ba chiar provoaca suferinta.In aceasta dimineata imi inchipui ca beau cu dumneavoastra un ceai de scortisoara. Dar Bach mi se pare cam nervos! Sau cine stie...Va multumesc in mod special, doamna Lucia, pentru lectura textelor mele!
RăspundețiȘtergereMălina Aniţoaei
RăspundețiȘtergereSper că vom bea cîndva împreună un ceai, nu neapărat de scorţişoară :) Bach nervos? Dimpotrivă, aş zice. Deşi Concertul italian, cu linia lui melodică neîntreruptă, are un aer mai, să zicem, meridional... Iar interpretarea Wandei Landowska este foarte personală.