Referendumul imobiliar al lui Băsescu. Diversiunea disperării

E clar că e speriat, se agaţă de putere cu ghearele şi dinţii. Probabil stă catastrofal în sondaje şi, ca de obicei, încearcă să scape printr-o piruetă, prin deturnarea atenţiei către o altă ţintă. Nu el e vinovatul, nu el, care ne-a îndatorat la FMI, nu el, care vrea să mărească vîrsta de pensionare la 70 de ani şi să legalizeze drogurile şi prostituţia, nu el, căruia toţi şefii de stat îi întorc spatele, nu el, care boicotează de ani de zile modernizarea României, nu, nu e el de vină de toate astea. A găsit şi vinovatul, este vechiul lui duşman, Parlamentul. A şi găsit pretextul:  e criză, un parlament mai mic costă mai puţin.  Şi, speră el,  populaţia, care de ani de zile aude cum pierd timpul parlamentarii, căreia de ani de zile i se arată la televizor parlamentari dormind sau scobindu-se în nas, va „muşca” şi de această dată, la fel ca acum cîţiva ani, cînd cu votul uninominal. Şi atunci sondajele arătau că poporul vrea vot uninominal şi am văzut la ce a dus asta – la un parlament mai slab, mai depolitizat, mai uşor de manipulat en gros şi en detail.
Cinci ani a săpat la temelia statului de drept, acum vrea să-i dea lovitura de graţie. Ce-l deranjează, de fapt? Vă spun eu, îl deranjează articolul 61 din Constituţia pe care a jurat (în faţa Parlamentului) s-o respecte.

ARTICOLUL 61 

(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.

Asta îl deranjează. Cum să nu fie el organul suprem ? Şi luptă împotriva Parlamentului de cînd e preşedinte. Angajarea  răspunderii guvernamentale pentru pachete de coduri şi legi a devenit o procedură obişnuită, fiind eludată astfel dezbaterea parlamentară. Sigur că în aceste condiţii Parlamentul este redus la rolul de maşinărie de vot, care are doar menirea să aprobe propunerile preşedintelui.
Aşa cum scriam acum cîteva zile (puteţi reciti aici, lui Băsescu i-ar conveni un parlament de garsonieră, un fel de Mare Adunare Naţională în format de buzunar.

La 20 de ani de la Revoluţie, o asemenea „reformă” ne-ar readuce exact în locul de unde am plecat.