joi, 29 aprilie 2010

Iar e joi, deci avem cenaclu. Cenaclul online /6

Online, la ora 22, pe acest blog. Diseară vom discuta, cît de obiectiv vom fi în stare, despre proza prietenului nostru Codeus, supranumit Cody, ale cărui scrieri le cunoaşteţi, mulţi dintre voi, de pe blog.
Citiţi pe blogul Premiile Lili textele despre care vom discuta la cenaclul.online, iar diseară ne întîlnim aici.
Mai spun o dată, pentru cei care se află aici prima oară: nu accept comentarii anonime. Dacă nu vă puteţi loga decît ca anonimi, semnaţi comentariul ca să ştim cu cine stăm de vorbă.

miercuri, 28 aprilie 2010

Parlamentu' care va să vină

Am găsit pe Facebook un banner care mă îndeamnă să-mi distrug prietenii. E un joc care chiar aşa se cheamă: "Distruge-ţi prietenii!". Nu mă credeţi? Uite dovada:
Au înnebunit? Cum să-mi distrug prietenii? Nici măcar acei necunoscuţi care îmi sunt prieteni numai pe Facebook nu merită să le fac una ca asta. A, veţi spune, dar alţii o fac. Sigur, ştiu şi eu pe cineva care de aproape 20 de ani îşi distruge toţi prietenii, îi distruge pe toţi cei care l-au ajutat vreodată. O face metodic şi premeditat. Sau aşa o fi el din fire, ca în bancul cu scorpionul şi broasca.
Dar eu nu despre distrugerea prietenilor voiam să scriu, ci despre distrugerea clasei politice, despre distrugerea Parlamentului ca instituţie fundamentală a democraţiei.
Asta e o leapşă de la Matilda şi trebuie s-o onorez. Cum va arăta viitorul parlament?
La începutul anilor '90, s-a format o clasa politică sui generis, din tineri entuziaşti, dar şi din foşti activişti PCR, foşti deţinuţi politici şi alţi foşti. Oameni de bine. Nota dominantă era, fireşte, diletantismul, alături de entuziasm şi de dorinţa sinceră de a construi o lume mai bună. Erau profesori, ingineri, medici, actori, scriitori, jurişti. De unde să ştie ei să facă politică?
Între timp, unii dintre ei s-au profesionalizat - au citit, au învăţat mult. În orice ţară democratică din lume ar fi acum în cele mai înalte funcţii. La noi, după o foarte scurtă carieră ca miniştri sau parlamentari, au început să fie marginalizaţi. De obicei, de conducerile propriilor partide. Cîţiva mai sunt prin Parlamentul European, puţini se mai luptă cu morile de vînt, ceilalţi vegetează, aşteptînd vremuri mai bune.
Alţii, mai puţin interesaţi de studiu, au preferat să se îmbogăţească, fără a părăsi însă politica, aducătoare de imunitate şi impunitate. Şi de beneficii pentru afacerile lor, în primul rînd. S-au profesionalizat şi ei, chiar dacă nu prin studiu ci prin practica politică. Aceştia au rămas, s-au bucurat de avantaje cînd erau la putere, aveau pentru ce să lupte cînd electoratul îi trimitea în opoziţie. Acum sunt şi ei pe cale să părăsească viaţa politică.
Locul lor va fi luat de o nouă generaţie, venită în numele "reformei". Generaţia de fiţe şi manele. Uninominale, fireşte. Numele lor sunt fără importanţă. Vedete de televiziune sau de filme XXX, cîntăreţi pe la nunţi, copii de bani gata, unii cu masterate şi doctorate cumpărate sau cu titluri la concursuri de frumuseţe. E vremea lor, a diletanţilor fără entuziasm, fără dorinţa de a construi o lume mai bună, dar cu bani şi cu sete de putere.
Numai că acest "trend" de deprofesionalizare a unei clase politice încă în curs de a se profesionaliza nu a început acum, nu a început nici în 2005, cum ne place să credem. După părerea mea, a început în 1993, cînd Ion Cristoiu amesteca într-o bulină roşie o găină violată cu un editorial politic (Să ne înţelegem, apariţia unui ziar popular, a unui tabloid, era ceva normal, chiar o necesitate după zeci de ani de "presă de partid". Dar în nicio ţară normală din lume nu există editoriale politice în tabloide, nu se amestecă faptul divers cu politica.). A continuat cînd Florin Călinescu îi punea pe candidaţii la preşedinţie să spună poezii.  Doar trebuia să facă rating! Iar azi, confuzia între politică şi divertisment e aproape totală.
De ce? Am să încerc să găsesc un răspuns, dar cu altă ocazie. Deocamdată transmit leapşa Theodorei, lui Augustin, lui Cody şi lui George Şerban.

luni, 26 aprilie 2010

Exerciţiu de dicţie

Metoclopramid.
Me-to-clo-pra-mid.
Metoclopramid.
Metoclopramid.
Metoclopramid.

duminică, 25 aprilie 2010

vineri, 23 aprilie 2010

Ia vedeţi ce va fi marţi la Clubul de proză!

Marţi după-amiaza, la Muzeul Literaturii Române, are loc întîlnirea lunară a Clubului de proză LA FORMAREA IDEILOR, moderat de Costi Stan. Ia vedeţi pe afiş despre ce şi despre cine va fi vorba!

joi, 22 aprilie 2010

Dacă e joi, e cenaclul online/5

Ca de obicei.
Avem din nou un text al unei prozatoare foarte tinere - Sonia Elena Roman din Baia Mare. Citiţi povestirea pe blogul Premiile Lili, iar diseară, la ora 22, discutăm aici.
Trebuie să remarc două lucruri în legătură cu această ediţie, a doua, a Premiilor Lili:
- Mulţi dintre participanţi sunt foarte tineri
- Majoritatea textelor primite sunt în proză.
Dar concursul încă nu s-a încheiat. Mai aşteptăm texte. Nu uitaţi, în afară de poezie, proză şi teatru, anul acesta avem şi secţiunea critică/memorialistică/eseu.
Pe diseară!

marți, 20 aprilie 2010

Miercuri, întîlnire scriitori-bloggeri

De pe la 12,30 voi fi în restaurantul Uniunii Scriitorilor. Vă aştept.
Îi rog pe bloggerii care încă nu şi-au primit premiile să mă anunţe din timp dacă au posibilitatea să vină, ca să am cărţile la mine.
Cu aceeaşi ocazie va avea loc şi şedinţa comitetului pentru statua lui Traian.

Cum am devenit divă. Adi Hădean, mulţumesc!

Mai demult, marii cofetari şi patisieri dedicau deserturi de ei inventate divelor vremii - stele ale operei sau baletului. Aşa avem reţeta de Pêche Melba, compusă la Londra de celebrul Escoffier pentru soprana Nellie Melba sau reţeta de Pavlova, creată în Noua Zeelandă pentru marea balerină Anna Pavlova şi cîte altele. Poate o dată voi scrie mai mult despre aceste reţete cu dedicaţie.
Ei, dar de azi am intrat şi eu în rîndul divelor - sau al clasicilor în viaţă - datorită lui Adi Hădean. Ce să spun despre el? Are toate calităţile unui mare "chef". Fireşte, una dintre aceste calităţi este un deosebit simţ al gustului, indiferent că e vorba de mîncare sau literatură. Îi place cum scriu, mie-mi place cum găteşte, deci ne înţelegem  de minune :)
Pentru că am participat la un joc/concurs de poze cu mîncare, Adi m-a premiat: a creat, din ciocolată, frişcă şi căpşuni, un superb desert care-mi poartă numele: Double mousse Verona. Ia priviţi aici ce minunăţie:

Mmmm! Mulţumesc, Adi!

luni, 19 aprilie 2010

Ah, da, trebuia să scriu despre ziua de ieri...

Ieri, duminică. 18 aprilie 2010.

Un mic grup de tovarăşi din conducerea de partid şi de   stat şi de mers a Comitetului Premiilor Lili s-a aflat în vizită de lucru la Centrul Cultural Ogrezeni. Ca de obicei, directorul executiv ne-a prezentat stadiul lucrărilor agricole şi de amenajare teritorială. S-a putut constata cu ochiul liber evoluţia pozitivă a vremii şi a culturilor.


Avînd în vedere şi stadiul avansat al lucrărilor cenaclului online, s-a luat în unanimitate decizia de a începe faza a doua a Festivalului Premiile Lili - lecturile publice de la Ogrezeni - în ziua de 23 mai 2010. Numele participanţilor vor fi decise la momentul oportun.

duminică, 18 aprilie 2010

Deci, cum vi se pare?

Tema se cheamă Ink Stain, adică pata de cerneală. Probabil mîine voi testa o altă temă. Pînă atunci, ce ziceţi de asta?
Nu vreau să vă influenţez, vreau să vă aflu părerile. Nu promit că voi ţine seama de ele.
Later edit
O nouă temă. Nu va rămîne aşa. Dar nu-mi displace. Apreciez mai ales faptul că are ascensor :))

Iată a treia variantă - cea care va rămîne pînă dimineaţa sau chiar mai mult decît atît. Se numeşte Revolution Red, ceea ce e ok, are poate cam prea mult roşu, dar mai ales mă deranjează că nu pot să scap de banner.

sâmbătă, 17 aprilie 2010

Nu sunt de acord cu Casandra

Ce să fac eu azi, cînd norul de cenuşă m-a consemnat la domiciliu? Am lucrat ceva, am dormit puţin... Spre seară am avut o foarte interesantă conversaţie cu Casandra.
O mare parte a acestei conversaţii a fost dedicată cremei ganache şi celei mai bune metode de a o obţine. Cu gălbenuşuri sau fără, cu unt sau fără. Ce fel de ciocolată şi ce fel de frişcă trebuie folosită. Dacă frişca trebuie dată în clocot sau doar încălzită... ehei, se poate vorbi mult despre acest subiect atît de dulce.
Despre calorii n-am discutat, ca să nu ne stricăm dispoziţia.
Între timp, la televizor, pe toate posturile, se vorbeau discuţii despre norul de cenuşă, reporterii încercau zadarnic să dea impresia că au înţeles ceva, iar pasagerii rămaşi în aeroporturi nu înţelegeau semnificaţia expresiei "forţă majoră". În aceste condiţii de-a dreptul vulcanice, Casandra şi cu mine am dat o înaltă apreciere dlui Boc, care şi-a asumat responsabilitatea pentru norul de cenuşă şi consecinţele acestuia.
Apoi, în mod firesc, am trecut la probleme constituţionale. Am discutat îndelung despre revizuirea Constituţiei şi reforma statului, dar n-am reuşit să ajungem la o concluzie comună. Ne-am contrazis, cu vehemenţă, asupra formei de guvernămînt. Eu am susţinut, cu argumente, desigur, că, în urma revizuirii portocalii a Constituţiei, România va deveni sultanat, în timp ce Casandra e convinsă că va fi paşalîc. Din această dilemă n-am putut ieşi.
Am zis.

Eyjafjallajoekull

De acolo vine norul. Eyjafjallajoekull.
Mă simt ca într-un film.
Un nor de cenuşă vulcanică acoperă cerul. Nici un avion nu se mai ridică de la sol. Nici o plantă nu mai creşte, pentru că norul împiedică Soarele să-şi trimită razele spre Pămînt. E întuneric şi e frig.

Spuneţi după mine: Eyjafjallajoekull.

vineri, 16 aprilie 2010

Deci, renovare iminentă

Gata, m-am decis! Voi face mîine ceea ce, dacă eram o bună gospodină, trebuia să fac de vreo lună: curăţenia de primăvară. Nu, nu în apartament. Acolo totul e bine mersi.
Pe blog, carevasăzică.  Tot trebuie să stăm în casă din cauza norului de cenuşă, chiar dacă micul şef de la marele palat din Piaţa Victoriei ne-a asigurat că situaţia e sub control. Dacă nu ne asigura el, poate mai ieşeam din casă. Dar aşa, voi sta cu ferestrele închise şi voi renova blogul.
Nu ştiu sigur dacă voi schimba tema, mă mai gîndesc. Voi ce ziceţi? Dar voi face schimbări în blogroll. Voi şterge unele nume şi voi adăuga altele.
Deci, vă rog frumos, dacă v-am promis că vă trec în blogroll cu prima ocazie, acum e ocazia! Şi e gratis!

Impresii...

Pentru că mi s-au solicitat impresii de călătorie, m-am grăbit să răspund cu această postare. Sper că va fi pe gustul vostru :)



Ah, scuzaţi-mă, am uitat să trec una din impresii!

joi, 15 aprilie 2010

Azi e joi, deci avem cenaclu. Cenaclul online /4. Chiar aici

Chiar dacă am întîrziat puţin cu anunţul, sper că veţi fi prezenţi la discuţia din această seară de joi, 15 aprilie. Ora 22, ca de obicei.
Pentru azi avem un singur autor, de fapt o autoare, Andra Pavel, cunoscută şi ca Ada Kiss. Are 16 ani, deci participă la secţiunea pentru cei foarte tineri. Textul ei, intitulat "Fugind de realitate", poate fi citit pe blogul Premiile Lili, ceea ce vă sfătuiesc să faceţi.
Pe diseară!

Update: Vom discuta chiar aici. Vă aştept. Fără moderare, ca de obicei.

miercuri, 14 aprilie 2010

Back to lendovcioisul cel de toate zilele

Bine v-am găsit! Deşi, de fapt, slavă Internetului, n-am fost nici o zi departe de voi.
Lendovcioisul m-a întîmpinat cu căldură (cîteva grade în plus faţă de Germania), cu o circulaţie mai nebună ca la Paris... sigur, şi cu praf şi gropi - pentru astea nu am termen de comparaţie, pot doar să afirm: nicăieri nu-i ca acasă! Ah, şi uitam să scriu despre o minunată născocire a spiritului creator autohton: de la aeroportul Băneasa nu se poate ajunge în Bucureşti decît cu un ocol de cîţiva kilometri. Spre Ploieşti. Care, vorba cîntecului, nu-i departe cînd iubeşti. Dar totuşi. Însă. Care o fi fost ideea? Să dea pasagerii abia veniţi din străinătate cu low-cost o raită pe la Carrefour sau Ikea, la un shopping mic, înainte de a ajunge acasă? Sau "the powers that be" au convingerea că aeroportul Băneasa va fi desfiinţat foarte curînd?

Deci, înapoi la treabă, la scris, la blog. Recunosc însă că mi-e cam lene. Recunosc, mai ales, că n-am nici un pic de chef să scriu despre politică. Pentru că la noi politica înseamnă, mai adesea,  show-biz, tele-justiţie, pixeli albaştri, afaceri şi vuitoane sau alte obiecte de larg consum. Pentru că democraţia a cam adormit sau e pe cale de dispariţie. Apropo, domnu' Ponta! Cîţi parlamentari mai trebuie să plece de la PSD ca să aibă marinelu' majoritate de două treimi în fiecare Cameră şi să schimbe Constituţia cum vrea muşchiul lui? Ca să ştim şi noi data aproximativă la care se încheie pauza şi revenim la ce-am fost şi chiar mai rău decît atît. Sau aşa ceva.
Deci.
Deci, n-am chef să scriu despre politică. Dar mai scrie omul şi fără chef.
Asta e. Cum ziceam, bine v-am găsit!

La mulţi ani, Teodora!

Se dedică doamnei Teo Hrib Georgescu, odată cu urarea de la mulţi ani fericiţi împreună cu Bogdan.

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Polonia în doliu

Agnus Dei din Recviemul polonez de Krzysztof Penderecki

Carmina Burana

Pentru că a venit vorba de ea în comentariile la postarea precedentă, m-am gîndit că ar fi o bună ocazie s-o reascultăm. Chiar dacă s-a cam abuzat de "Oh, fortuna", asta nu e vina lui Carl Orff.

joi, 8 aprilie 2010

Cenaclul online/3

Bună seara şi bine aţi venit la cenaclul online, prima fază a festivalului Premiile Lili, ediţia a doua. Dacă v-aţi adunat, începeţi să discutaţi, s-ar putea ca eu să întîrzii cîteva minute.
În seara aceasta ne întîlnim cu doi autori foarte tineri - Adrian-George Matus din Satu Mare, 19 ani şi James R. Blaisse, pentru prieteni Răzvan, din Curtea de Argeş, 16 ani. Textele lor sunt de ieri pe blogul Premiile Lili , sper că le-aţi citit.

Editura Tracus Arte are site

Da, Tracus Arte are site, iată şi adresa.
De ce promovez acest site? Foarte simplu. În afară de faptul că la Tracus Arte a apărut, anul trecut, cartea mea de proză scurtă "Fără canguri", că tot acolo a apărut cartea Ştefaniei Coşovei "Anotimpul dropiilor" şi, foarte recent, volumul lui Daniel "Poveştile unui mizantrop", pot să vă mai spun că este o editură cu totul specială, iar editorul, Ioan Cristescu, este un om foarte special. Lui îi plac cărţile, teatrul, caii şi jazzul, aşa că editura lui publică literatură română contemporană (deja pentru acest lucru merită aplauze, dacă nu chiar o statuie), cărţi despre teatru, despre cai şi despre muzică. De jazz.
O problemă are această excelentă editură - difuzarea. Dar de acum, cărţile pe care le editează vor fi mai accesibile - pot fi comandate direct de pe site, ceea ce vă invit să faceţi.

miercuri, 7 aprilie 2010

Cenaclul de joi seara

O nouă reuniune a cenaclului online se va întîmpla mîine seară. Vom discuta despre textele trimise de doi autori foarte tineri - Adrian-George Matus din Satu Mare, 19 ani şi James R. Blaisse, pentru prieteni Răzvan, din Curtea de Argeş, 16 ani. Veţi putea citi textele lor pe blogul Premiile Lili , iar mîine, adică joi 8 aprilie, la ora 22, ne întîlnim pe blogul meu şi dezbatem.

Ce face justiţia?

Am văzut zilele trecut ştirea că un bătrîn a fost omorît în bătaie pe o trecere de pietoni. Unui şofer i s-a părut că bătrînul nu mergea destul de repede!
Bătăuşul-ucigaş este cercetat în stare de libertate. S-a considerat că nu prezintă pericol social. Adică justiţia e convinsă că respectivul nu va mai bate pe nimeni?

Ieri, Mordechai a propus/iniţiat o mişcare civică pentru ca în acest caz să se facă dreptate. O acţiune de monitorizare. Pentru ca să fie un proces corect, în care familia victimei să fie reprezentată cum se cuvine. Mă alătur fără ezitări acestui demers. Iată şi bannerul:

Dacă vreţi să puneţi şi voi bannerul pe blog, găsiţi codul aici.

luni, 5 aprilie 2010

Ticketless & Wireless

Cu ani în urmă, am văzut piesa lui Jean Anouilh "Călător fără bagaje". Asta, recunosc, încă n-am reuşit. Dar fără bilet, da. Şi, ca să-i răspund şi aici lui GS, nu m-a prins controlorul :D
Ticketless înseamnă, e inutil să vă spun, fără bilet. Ce înseamnă asta? Cei care au zburat vreodată cu avioane low-cost ştiu. Îţi tipăreşti acasă rezervarea, o arăţi la ghişeu şi primeşti talonul de îmbarcare. La fel e şi la Thalys, acest elegant tren al navetiştilor europeni. Mai demult, adică acum patru sau cinci ani, făceai rezervarea online, apoi îţi luai biletul de la o agenţie din Paris, Bruxelles, Amsterdam, Köln sau chiar din gară, înainte de plecare. Sau, dacă voiai, puteai să-ţi printezi singur biletul. Dar era un bilet ca toate biletele. Acum s-au schimbat lucrurile, e mult mai cocofifi! Călătoreşti Ticketless. Fără bilet. Dar asta nu înseamnă că te urci în tren şi spui "Eu călătoresc fără bilet". A, nu, ca să dovedeşti că ai voie să călătoreşti fără bilet trebuie să printezi o foaie A4 sau chiar două. Ce scrie pe foaie? Că e un bilet de călător fără bilet. Sau o confirmare că ai voie să călătoreşti fără bilet. Cu o sumedenie de elemente pentru identificarea călătorului fără bilet, inclusiv un cod de bare. Şi atunci de zice că nu e bilet?


Apropo, vă aduceţi aminte de vremea cînd biletul de tren era din carton galben sau verde şi avea dimensiunile unui bilet de tramvai?

M-a obosit povestea asta cu ticketless. Cu wireless n-am ce să explic, mai bine trec la ceea ce este într-adevăr important.

Din nou live-blogging la 300 km/oră

Iar sunt în tren, ca astă-iarnă, iar îl cheamă Thalys, iar are 300 km/oră. Călătoresc ticketless şi am internet wireless. Am de ales? Ce nu e de înţeles? O, yes!
Dar e o zi nebună. M-am sculat la 5 dimineaţa - nu aveam motiv să mă scol chiar atît de devreme, dar aşa s-a întîmplat. Mătuşă-mea, care zilele trecute, sub efectul unui medicament, a dormit în neştire, azi era trează şi vioaie şi mă striga din sfert ân sfert de oră. Altă bucurie, trenul pe care trebuia să-l iau spre Köln avea întîrziere, un feroviar mi-a spus să iau alt tren, un expres regional. L-am luat. Scria pe el Köln Hbf, ceea ce înseamnă gara centrală din Köln , chiar lîngă Dom. Dar nu mergea decît pînă la o staţie mai încoace, la Deutz/Messe. De ce? Paştele lor. Asta n-a fost o înjurătură, să fie clar. E a doua zi de Paşte şi aici. Pînă la urmă am ajuns în gara unde trebuia, am urcat pe peron cu nici cinci minute înainte să tragă trenul. Adică de unde eu îmi promiteam o partidă de shopping, că aveam, teoretic, conform planului, peste o oră de pierdut în gară, iată că întîmplarea şi, cum am mai spus, Paştele lor şi-au dat mîna să nu mă lase să-mi cheltui banii.
Altfel, ce să zic, Europa arată bine de la viteza asta, e senin sau aproape, în Belgia se construieşte în draci, chiar acum am trecut pe lăngă o gară monumentală încă neterminată, undeva între Liege şi Bruxelles, ăştia par să nu fi auzit că e criză.
Aproape că am ajuns la Bruxelles, ba chiar am ajuns, acum opreşte în Gare du Midi, după care vine Parisul.

vineri, 2 aprilie 2010

Nu aduce anul...

Ce aduce ceasul... violet!

joi, 1 aprilie 2010

Cenaclul online/2

Bine aţi venit! Ca de obicei, am scos moderarea. Tot ca de obicei, îi rog pe toţi cei care vin la cenaclu să se prezinte. Anonimii nu au ce căuta aici.
Discutăm astăzi textele propuse de Valive şi de Augustin Rădescu, bloggeri-prozatori.
Sper că mă veţi scuza dacă mai dispar din cînc în cînd, dar trebuie să mai văd şi de mătuşa mea.

Mîine e NO BĂSESCU DAY. La movuri, cetăţeni!

Vineri, 2 aprilie, românii vor spune NU populismului şi demagogiei. Este un semn că societatea civilă începe să existe, să se organizeze. Este un moment în care, fără violenţă, doar prin arborarea culorii violet, putem să spunem NU dictaturii portocalii, să spunem NU încercărilor puterii de a distruge instituţiile democratice, să spunem NU celor care vor să ne arunce din nou într-o lume de care credeam că am scăpat acum 20 de ani.
Găsiţi la Lilick traseul plimbării în violet. Nu voi fi alături de voi decît cu gîndul, dar asta nu înseamnă că nu voi purta ceva violet. Aici, chiar şi natura se îmbracă în violet! :)

Penultimele ştiri

Instituţiile statului
Într-o reuniune restrînsă, s-a decis comasarea CNSAS cu ICR, DNA, CNA, ANI şi IICCMER. Noua instituţie se va numi Ministerul Adevărului, iar şeful acestei instituţii va avea rangul de prim-vice-prim-ministru. Numele celui care va ocupa această funcţie este încă incert. Tismăneanu? Patapievici? Avramescu? Morar? Macovei?
Emulaţie
Încurajat de exemplul dat de PD-L prin desemnarea la alegerile din colegiul 19 a lui Teo Trandafir, PNL a hotărît desemnarea în acelaşi colegiu a lui Florin Salam.
Politică
Şapte deputaţi şi senatori din grupul independenţilor negociază întoarcerea în PSD. De fapt, numărul ar putea fi mai mare.
Parlament
Comisia pentru învăţămînt, construcţii şi cultură a Camerei Deputaţilor adoptat un amendament la noua Lege a Educaţiei. Conform acestui amendament, inspirat de un articol din prestigioasa revistă Prospect Magazine şi susţinut de parlamentari din toate partidele, sistemul de învăţămînt preuniversitar va fi înlocuit cu învăţămîntul la domiciliu,  facilitat de noua aplicaţie Google School. Aceasta va permite disponibilizarea întregului personal didactic, precum şi noi investiţii pe piaţa imobiliară, clădirile în care funcţionează şcoli nemaifiind necesare.
Societate
S-a aflat pe surse că un divorţ la nivel înalt este iminent. Vom reveni cu detalii cînd le vom afla.

P:S: Cel puţin una din ştiri ar putea fi adevărată.

Click pe poză!