Back to lendovcioisul cel de toate zilele

Bine v-am găsit! Deşi, de fapt, slavă Internetului, n-am fost nici o zi departe de voi.
Lendovcioisul m-a întîmpinat cu căldură (cîteva grade în plus faţă de Germania), cu o circulaţie mai nebună ca la Paris... sigur, şi cu praf şi gropi - pentru astea nu am termen de comparaţie, pot doar să afirm: nicăieri nu-i ca acasă! Ah, şi uitam să scriu despre o minunată născocire a spiritului creator autohton: de la aeroportul Băneasa nu se poate ajunge în Bucureşti decît cu un ocol de cîţiva kilometri. Spre Ploieşti. Care, vorba cîntecului, nu-i departe cînd iubeşti. Dar totuşi. Însă. Care o fi fost ideea? Să dea pasagerii abia veniţi din străinătate cu low-cost o raită pe la Carrefour sau Ikea, la un shopping mic, înainte de a ajunge acasă? Sau "the powers that be" au convingerea că aeroportul Băneasa va fi desfiinţat foarte curînd?

Deci, înapoi la treabă, la scris, la blog. Recunosc însă că mi-e cam lene. Recunosc, mai ales, că n-am nici un pic de chef să scriu despre politică. Pentru că la noi politica înseamnă, mai adesea,  show-biz, tele-justiţie, pixeli albaştri, afaceri şi vuitoane sau alte obiecte de larg consum. Pentru că democraţia a cam adormit sau e pe cale de dispariţie. Apropo, domnu' Ponta! Cîţi parlamentari mai trebuie să plece de la PSD ca să aibă marinelu' majoritate de două treimi în fiecare Cameră şi să schimbe Constituţia cum vrea muşchiul lui? Ca să ştim şi noi data aproximativă la care se încheie pauza şi revenim la ce-am fost şi chiar mai rău decît atît. Sau aşa ceva.
Deci.
Deci, n-am chef să scriu despre politică. Dar mai scrie omul şi fără chef.
Asta e. Cum ziceam, bine v-am găsit!