„Moștenitoarea” pleacă în Germania

7 februarie - Tübingen;
8 februarie - Frankfurt pe Main;
9 februarie - Heidelberg.
Românii din aceste trei orașe vor avea prilejul de a se întîlni cu piesa mea ”Moștenitoarea”, un spectacol al Teatrului de comedie, în minunata interpretare a Mihaelei Teleoacă și excelenta regie a lui Dan Tudor.
Drum bun și succes!

Turneul „Moștenitoarei” e o mare bucurie pentru mine. Ce mult aș vrea să fiu acolo...
Dar am treabă aici, pentru că exact peste trei săptămîni, va fi la Giurgiu premiera piesei „Secretul atomic”, cu Violeta Teașcă și Pavel Bârsan. Regia o voi semna eu, și asta e o premieră. Mai am doi colaboratori entuziaști - Ingrid Bonța, al cărei ajutor la partea de regie este esențial și Daniel Divrician, autorul scenografiei. Sper că spectacolul va fi bun, se va juca mult, iar directorul teatrului „Tudor Vianu” din Giurgiu, dramaturgul Mircea M. Ionescu, va fi mulțumit.. Pot să vă asigur de pe-acum că veți rîde în hohote.
Printre repetiții și alte picături, traduc „Othello”. Sper ca în acest weekend să termin actul I.

Secretele meseriei de preşedinte

Aflaţi de la mine, meseria de preşedinte e palpitantă! Ba o reuniune la vîrf, ba o mediere, un dineu, un mesaj, o primire, o manifestaţie de protest, un atentat, un autograf, ce mai, n-ai timp să te plictiseşti, de asta pot să vă asigur Sper că vă daţi seama, un preşedinte nu are voie să pară plictisit. El trebuie să fie veşnic treaz, să vegheze asupra naţiunii şi să garanteze Constituţia zi şi noapte, fără nici un moment de pauză.

E clar că nu e vorba de România. Dar despre ce e vorba? Despre cine? Secret, desigur.

Vestea bună este că mîine sau, în cel mai rău caz, luni sau poate marţi, dar sigur pînă joi, veţi afla secretul.

Secrete şi raţiuni. De stat

Înainte de toate, trebuie să ştiţi că fiecare stat are mai multe secrete şi mai multe raţiuni.  De aceea se spune “secrete de stat” şi “raţiuni de stat”. La raţiuni de stat te referi cînd dai un decret pe care nu-l înţelege nimeni, cînd eliberezi un terorist sau cînd faci brusc o vizită într-o ţară cu care te afli în conflict. Şi aşa mai departe. Secretele de stat sînt de două feluri: temporare şi eterne. Cele temporare, e lesne de ghicit, la un moment dat devin secrete simple, apoi se dau publicităţii în Jurnalul Oficial, dacă nu cumva apar înainte în vreo gazetă, caz în care purtătorul de cuvînt dă o dezminţire categorică. Secretele eterne, foarte rare, sînt atît de secrete, încît nimeni nici măcar nu bănuieşte existenţa lor. Iar dacă din întîmplare le află cine nu trebuie, totul se încheie nu cu o dezminţire, ci cu o înmormîntare discretă sau, uneori, cu funeralii naţionale. 

V-am dat aceste informaţii ca să vă ajut să descoperiţi secretul de care vorbeam în postarea precedentă. Primul care ghiceşte secretul primeşte un premiu. Ce premiu? Şi asta e secret.

Să vă spun? Să nu vă spun? E secret!

Deocamdată nu vă spun. E secret. Secret de stat aş putea spune, dar nu spun, pentru că e secret. Vreau să vă liniştesc, în caz că vă aşteptaţi la dezvăluiri senzaţionale în legătură cu un personaj sau altul din magnificul nostru peisaj politic, nu este cazul. Deşi secretul are o oarecare legătură cu politica. Dezvăluirile, mai mult sau mai puţin concrete, mai mult sau mai puţin senzaţionale, vor veni la timpul potrivit.