Festivalul săptămînii: Mystery&Thriller la Palatul Șuțu

În perioada 23-26 iunie, la Palatul Șuțu din Capitală, va avea loc primul festival de mystery&thriller, organizat de Tritonic și Crime Scene, cu participarea Asociației Scriitorilor București.  Iată afișul:

Cărți, filme, lansări, dezbateri, împușcături, cărți...

Iar acestea sunt evenimentele la care voi participa și eu:

Joi 23.06 ora 18
ZILE UCIGAŞE LA ZURICH
Despre Crime Fiction azi şi mai ales mâine. Bogdan Hrib a participat la Conferinţa internaţională AIEP – International Crime Writers Association de la Zurich. Ce ne înspăimântă şi ce ne ajută! Participă Monica Ramirez, Oana Stoica Mujea, George Arion, Lucia Verona.

Vineri 24.06 ora 18
POLICIER A LA ROUMAINE
Autorii români la raport. Despre ce am făcut şi ce vom mai face în Romanian Crime Writers Club. Participă: George Arion, Stelian Ţurlea, Monica Ramirez, Lucia Verona, Oana Stoica Mujea, Ada Pavel, Emil Simionescu.

Sâmbătă 25.06 ora 17:00
PUBLICAŢI, DAR NU VINDEŢI?
Prezentare volume CRIME SCENE şi revista Flacăra.
Romanele Ieși din rând! de Stelian Ţurlea, Fortăreaţa nebunilor de George Arion, Ucideţi generalul de Bogdan Hrib, Identităţi secrete volumele 1 şi 2 de Monica Ramirez şi A 4-a ţintă de Emil Simionescu participă autorii, scriitoarea Lucia Verona şi Oana Stoica Mujea, editor.
Dezbatere despre situaţia pieţei de carte din România.

Mi se pare foarte interesant. Sper să ne vedem pe-acolo!

Nepovestitele trăiri ale unui blogger romancier

Cu aproape doi ani în urmă - la 7 mai 2009 - Adrian Voicu, autointitulat Neliniştitu', trecea prin emoţiile primului cenaclu online. Trimisese un fragment din "Între două decolări" (una dintre cele două cărţi apărute anterior la o mică editură din provincie) şi a fost primit cu entuziasm de cei prezenţi. Şi cu mici observaţii, fireşte. Dar toată lumea i-a remarcat umorul. Ştefaniei Coşoveii-a plăcut foarte mult, mie la fel. A urmat lectura de la Ogrezeni, apoi premiul, apoi un text apărut în Luceafărul, volumul Premiile Lili...
Iar alaltăieri seara, pe la ora 23, scriitorul Adrian Voicu a venit la mine cu primul exemplar din romanul său "Nepovestitele trăiri ale templierilor români", în ziua aceea apărut la prestigioasa editură All. Nu a fost chiar o supriză pentru mine, a fost şi este, însă, o mare bucurie.
Despre ce este vorba în roman? Pe scurt, templierii români Berilă, Pista Massy şi Kremvurst von Schlitz bîntuie prin Europa secolului XIV (o Europă bine dotată cu cîrciumi), încearcă să-l salveze de rug pe Jacques de Molay, stau de vorbă cu Dante Alighieri, îi conving pe Romeo şi Julieta să nu se sinucidă şi împacă familiile Montague şi Capulet, încearcă s-o scape pe Ana lui Manole, se întîlnesc şi cu ciobanii din Mioriţa, îl ajută pe Basarab I să cîştige lupta de la Posada - şi toate aceste aventuri sunt spuse cu mult farmec şi cu un umor irezistibil. "Roman de aventuri, parodie, epopee eroi-comică? Toate la un loc. Inventivitate epică, personaje memorabile, limbaj rabelaisian, umor fără limite. O carte savuroasă." Am citat aici textul pe care îl veţi găsi coperta a patra a cărţii. Şi atunci cînd veţi citi cartea vă veţi convinge că nu am exagerat deloc.

Felicitări, Adrian Voicu!

P.S. Iar azi, acum o jumătate de oră, am primit de la editura Tritonic "Sărutul morţii", romanul pe care Oana Stoica Mujea l-a scris împreună cu foarte tînăra prozatoare şi bloggeriţă Ada Pavel, remarcată şi ea în cenaclul online, ediţia 2010. Aşa că am de citit în weekend...

deci, vineri...

... cum vă spuneam, aveţi şansa de a afla totul despre AFACEREA CLONGATE. Iar bloggerii laureaţi ai concursului BLOG DE BLOG îşi vor primi binemeritatele premii.

Anonimi de ziua întîi

Un an nou nu înseamnă şi obiceiuri noi.
Cu regret, pentru că azi voiam să scriu numai despre lucruri bune şi frumoase, sunt nevoită să postez din nou acest anunţ:

NU ACCEPT COMENTARII ANONIME.

În acest moment aşteaptă la moderare vreo şapte mesaje semnate anonim, de la cinci comentatori diferiţi. Şi vor tot aştepta, pînă le şterg. Sau pînă cînd autorii lor vor binevoi să şi le asume, semnînd cu un nume, un pseudonim sau cu iniţiale. E chiar atît de greu?
Aşa cum am mai spus, nu ideea de anonimat mă deranjează, ci dificultatea de a deosebi un anonim de alt anonim.

Fuck la crise! (reloaded)

Fuck la crise este un fenomen apărut la Paris, o reacţie la criză, mai bine zis la primele efecte ale crizei asupra oamenilor - astenie, apatie, figuri posomorîte, gînduri negre, izolare, renunţare la orice plăceri. www.fucklacrise.com este un site, un blog, e pe MySpace şi pe Facebook. I-am văzut sigla imprimată pe un autobus, pe tricouri, pe afişe. Lucile Merra, iniţiatoarea acestei mişcări, spune : "ideea s-a născut din dorinţa de a păstra o doză de optimism într-o epocă în care acesta e din ce în ce mai rar". Fucklacrise înseamnă că nu trebuie să ne lăsăm pradă disperării, nici să renunţăm la bucuriile vieţii. Fenomenul Fuck la crise demonstrează că oamenii se pot mobiliza în faţa crizei, pot deveni solidari, pot zîmbi, se pot distra, îşi pot vedea de vieţile lor, pot visa.
Mai departe pe Tamada.ro, apoi pe-aici, să mai bîrfim despre criză, că altceva nu prea putem face. Fuck la crise!

Cella, la mulţi ani!

La mulţi ani, cu aceeaşi dragoste de carte! Şi această mimoză, culeasă cu aparatul de fotografiat pe cheiul Senei.

Prima recenzie sau Bogdan Hrib fără canguri

Bogdan Hrib, scriitor, jurnalist, directorul editurii Tritonic, a fost ieri la lansarea cărţii mele şi astăzi m-a surprins cu această excelentă recenzie în Evenimentul Zilei. Citiţi! Mulţumesc, Bogdan Hrib!

Bine aţi venit la gala premiilor “Fără canguri”!

Iată-ne, deci, la finalul acestei competiţii fără egal. Fără egal, pentru că, spre deosebire de alte concursuri de bloggeri şi bloguri, dar nu numai, în care contează numărul de voturi, deci sunt obiective, imparţiale şi democratice, concursul „Fără canguri” se bazează pe principiul nedemocratic, dar universal valabil, al prinţului Orlofsky:

Chacun à son goût! Mai pe româneşte, cum vrea muşchii noştri. Ai juriului, adică. Un juriu eminamente subiectiv, format din scriitori, bloggeri şi alţi prieteni de-ai mei, şi-a asumat cu voioşie şi devotament dificila sarcină de a selecta cîştigătorii. Iată şi lista membrilor juriului, ca să ştiţi cui să mulţumiţi sau pe cine să daţi vina:
Aura Christi, Constantin Stan, Cornelia Maria Savu, Cristina Deutsch, Dan Mircea Cipariu, Denis Dinulescu, Emil Mladin, Lucia Verona, Mădălina Ionescu, Olga Delia Mateescu, Ştefania Coşovei.
Membri corespondenţi ai juriului: Ioana Crăciunescu şi Rodica Iliesco (Paris), Traian T. Coşovei (Floreasca)

Lucrările juriului s-au desfăşurat online, dar şi offline, ba chiar şi off the record. S-au semnalat numeroase tentative de influenţare a juriului, prin comentarii, dar şi prin sms-uri, telefoane, cafele, sacoşe, damigene şi alte asemenea premii virtuale. Prezenţa la masa juriului a unuia dintre concurenţi a fost prompt sancţionată cu un pachet de cărţi. De citit, nu de joc.
Membrii juriului au aplicat întocmai regulamentul, adică:
- Au citit sau n-au citit lucrările candidaţilor. Oricum se votează omul, nu partidul/ programul/cartea/blogul.
- Blaturile au fost făcute transparent şi pe faţă, spre deosebire de alte jocuri, concursuri şi alegeri, unde ele, blaturile, sunt mult mai opace.
- Membrii juriului au aplecat urechea la toate bîrfele, vorbele, zvonurile şi şuşotelile. Informaţiile vor fi păstrate şase luni.

În scopul de a conferi o aparenţă de obiectivitate, pentru departajarea candidaţilor a fost organizat un referendum. Dar pentru că nu s-au prezentat la vot cel puţin 50%+1 din bloggerii cu drept de vot (peste 20000, conform Zelistei), juriul a fost nevoit să decidă arbitrar şi de capul lui, iar la nevoie prin tragere la sorţi sau dînd cu banul.

Trădare!

Sunt bulversată peste poate şi ambetată absolut. Mădălina Ionescu dezvăluie, pe propriu-i blog, amănunte de la lucrările juriului.
Tocmai Mădălina, de la care mă aşteptam la discreţie totală! Dar mă tem că darurile pe care le-a primit au făcut-o să uite de clauza de confidenţialitate şi să povestească despre premii, ba chiar şi despre sms-uri.

Spuneţi şi voi, în cine să mai am încredere?

Iubesc trădarea, dar...

Sunt confident că discuţia pe această topică va revela oportunităţi incredibile şi va conduce la un mai mare suport din partea celor care, atât de departe, au agreat relocarea în altă locaţie, iar pe termen mai lung, vor permite accesarea fondurilor pentru care vom aplica, mi-a spus bossul. Făcea sens, aşa că am luat jobul. M-a trimis şi la un training în altă locaţie...

Continuarea pe Tamada.ro, apoi mai stăm de vorbă aici.

Referendum - Exit poll

Echipele de sondori au fost şi astăzi la secţiile electorale pentru a-i întreba pe bloggeri cum au votat la referendum. Din păcate, a intervenit o pană de curent, ba nu, de cauciuc, oricum, o pană. Ceva la algoritm. Sau la siemering. Sau la acceleratorul de particule. În fine, asta e, nu vă putem comunica rezultatele exit poll-ului, pentru că nu au fost calculate. Şi oricum era inutil, pentru că exista riscul ca rezultatele finale, comunicate de juriu, să nu aibă nicio legătură cu... Ştiţi prea bine, s-a mai întîmplat.
Comiţiul electoral central Fără canguri este, însă, în măsură să anunţe că prezenţa la vot a fost de peste 21 la sută, un record pentru o asemenea consultare populară, insuficient însă pentru ca referendumul să poată fi validat.
Comiţiul electoral central Fără canguri mulţumeşte tuturor, şi celor care au votat şi celor n-au votat, pentru prezenţa sau absenţa lor şi le spune la revedere. Ne vom întîlni la următorul referendum. Sau nu.
Şi gata cu democraţia, că prea v-aţi făcut de cap! De-acum intră în acţiune juriul, care va stabili, cu competenţa-i recunoscută, cîştigătorii premiilor Fără canguri. Fiţi pe fază, se aşteaptă dezvăluiri senzaţionale în zilele următoare!

Spectator şi cititor

Nicolas Truong scrie în „Le Monde/Livres” despre o carte apărută recent în Franţa, „Le spectateur émancipé”, de Jacques Rancière. Multe din cele afirmate sunt valabile, după părerea mea, şi în ceea ce priveşte cititorul un spectator şi el, la urma urmei, un privitor sau, dacă vreţi, un receptor al spectacolului numit carte. Critica estetică dispreţuieşte spectatorul, susţine Truond - iar afirmaţia lui mi se pare valabilă şi în relaţia critică literară-cititor. Spre deosebire de creatori şi actori, spectatorul este considerat o fiinţă pasivă, un biet consumator. La fel şi cititorul, adaug eu. Această teorie este demontată (magistral, susţine Nicolas Truong) de filosoful Jacques Rancière.

Mai departe, dacă aveţi chef, citiţi pe Tamada.ro, apoi mai stăm de vorbă.