Preşedintele României – fişa postului (2)

Am văzut în episodul trecut ce zice Constituţia despre Preşedintele României, care-i sunt obligaţiile şi prerogativele.
Actualul ocupant al funcţiei prezidenţiale este o ilustrare a felului cum nu trebuie să fie un preşedinte. Toată lumea vede asta (fireşte, în afară de incondiţionalii portocalii, care se prefac că nu văd), toată lumea comentează abaterile de la Constituţie, derapajele verbale, gafele, caracterul conflictual, lipsa de respect pentru oameni şi instituţii şi dragostea pentru serbări cîmpeneşti.
E clar că e nevoie de altcineva. Deocamdată, ziariştii şi chiar oamenii politici se străduiesc să caute pe cineva care poate să cîştige alegerile. Există chiar o teorie cum că oricine, oricît de prost, ar fi mai bun decît răul actual. Este adevărat, cu greu ar putea fi mai rău. Şi tot adevărat este că nu poţi fi preşedinte pînă nu cîştigi alegerile.
Dar eu cred că merităm mai mult.
De aceea, aş vrea să ne gîndim cum ar trebui să fie preşedintele. Nu contează dacă e înalt sau scund, blond sau cărunt sau chel, dacă are ochi negri sau căprui, dacă e sărac sau bogat, dacă are o reputaţie imaculată sau nu. Toate astea sunt detalii pentru campania electorală. În acest moment, ne interesează doar ca om politic.
Deci, cum ar trebui să fie preşedintele?
În primul rînd, să aibă un proiect, ceea ce numesc francezii „le grand dessein”. Are cineva un proiect de mare anvergură pentru România?
Actuala criză economică şi financiară se suprapune, la noi, peste o altă criză, la fel de gravă, dacă nu şi mai gravă: criza de proiect. De obiectiv fundamental. După 1990, obiectivul s-a numit integrare euro-atlantică. Şi acum? Am intrat în NATO, am intrat şi în UE şi ce facem? Stăm. Ne bucurăm că am intrat şi gata.
Noul obiectiv, noul proiect al României ar trebui să fie legat de reducerea decalajului dintre noi şi ţările dezvoltate. Mijloace există, chiar şi în vremuri de criză. Fondurile structurale există, pentru asta au fost inventate, ne stau la dispoziţie... dar nu suntem noi în stare să le folosim. Şi asta în primul rînd din lipsa unui proiect şi a unei strategii coerente.
Deci, viitorul preşedinte al României trebuie să vină cu un proiect, cu o viziune nu pînă la sfîrşitul mandatului, ci pentru un deceniu sau chiar două, pentru ca România să nu mai fie doar din punct de vedere demografic a şaptea ţară din Europa. Nu de un gestionar avem nevoie, ci de un vizionar.
Corespunde vreunul din candidaţii anunţaţi pînă acum? După părerea mea, niciunul.
Ar mai trebui ca viitorul preşedinte să aibă o foarte bună cunoaştere a vieţii politice internaţionale şi relaţii personale bune la nivel înalt în Europa şi în lume, să poată discuta de la egal la egal cu toţi şefii de stat, pentru a repune România pe harta ţărilor care contează, pentru ca România să aibă un cuvînt de spus în luarea deciziilor în UE şi nu numai.
Vi se pare vreunul din candidaţi în stare?
Ce ar mai trebui? Să fie capabil să exercite funcţia de mediator între instituţii, între puterile statului şi între stat şi societate. Să vegheze la respectarea Constituţiei şi buna funcţionare a autorităţilor publice. Pentru asta ar trebui să fie un om responsabil, echilibrat, tolerant, deschis pentru dialog, fără pasiuni, fără ranchiune şi vendette personale. Un om cu respect pentru legi şi proceduri, preocupat de buna funcţionare a instituţiilor, nu de torpilarea lor. Un om pentru care fiecare cetăţean din 22 de milioane (sau cîţi om fi rămas după marile migraţii) contează în mod egal. Un înţelept (sau cel puţin un realist) care ştie că într-o republică preşedintele este nu un stăpîn absolut, ci primus inter pares.
Cine dintre candidaţi vi se pare capabil? E greu de găsit? Mă gîndeam eu.
Să sperăm că apare. La timp. Ca să nu pierdem încă cinci ani.