Prietena noastră Sibilla are nevoie de ajutor. Vrea să muncească şi caută un loc de muncă. Poate reuşim să-i găsim ceva.
UPDATE: iată domeniile în care are experienţă/pregătire şi ar putea lucra Sibilla - educaţie-învăţămînt, protecţia copilului, turism, jurnalism, cultură, artă, administraţie publică, radio.
Multmesc din suflet, doamna Lucia Verona !
RăspundețiȘtergereDa s-a intamplat sa trebuiasca sa ma gandesc mai mult decat serios la acest aspect... sunt lucruri pe care nu le pot scrie pe blog, m-ar linsa imparatia si... stiu exact cum sunt* rezolvati* cei incomozi .Cu ani in urma, un foarte bun jurnalist si scriitor,Chichere, a murit in Spitalul Judetean Resita, dupa ce a fost gasit batut, mutilat...urbea stie tare bine... Dumnezeu sa-l hodineasca, a fost un Luptator !
Zoran va fi pe maini bune, eu trebuie sa muncesc. Pe seara vin la nepotel la comp si ma voi stadui sa trimit CV cat mai multor prieteni, poate se iveste ceva, poate.. Amenintarile s-au inmultit.
stima si respect,
Sibilla
Sibilla, nu se poate să nu găsim o soluţie!
RăspundețiȘtergereLucia,
RăspundețiȘtergeredacă Sibilla era în Bucureşti şi avea cea mai mică tangenţă cu modalitatea în care eu îmi câştig existenţa, mă duceam la patronul meu şi-i ziceam "o vreau pe Sibilla la noi!"
După cum scrie, afacerea avea doar de câştigat.
Numai că Sibilla e în alt domeniu decât cel al sănătăţii...
De ce îţi scriu atunci?
Ca să-ţi spun că DA, neştiind exact de ce am un blog, de ce citesc bloguri, de ce mă iluzionez sau nu că virtualul e o zonă fără frontiere, unde ai prieteni mult mai de nădejde şi duşmani mult mai inofensivi decât în realitate, unde îmi imaginez aproape la limita absurdului şi-a SF-ului că, dacă nu mai există nicio speranţă, aici se naşte una, cred, ridicol, că la interfaţa dintre real şi virtual, dintre palpabil şi închipuire, mai există o lume unde...
Eu mă gîndeam că, dacă toţi vârstnicii care mai văd suficient să citească şi să tasteze ar avea un calculator şi-o conexiune la net, atunci procentul de "fiecare moare singur" ar si sensibil diminuat.
Mă gândesc că netul este, deocamdată, o iluzie, dar într-o zi ar putea deveni o insulă a soluţiilor pentru fiecare.
Mă gândesc că, dacă există în realitate entităţi suprastatale care guvernează planeta, ar trebui, compensatoriu, să existe o reţea substatală în virtual care nu uită că lumea e formată din indivizi.
Nu ştiu dacă Sibilla va găsi de lucru mai uşor sau mai greu pe interfaţa virtual-real. Dar cred că are deja o altfel de şansă.
Iar ceea ce faci tu, astăzi, e "foarte" mai presus de sensul actual al blogosferei.
Nu-mi publica intervenţia dacă ţi se pare hilară!
Renata, nu este deloc hilar, cred că ai multă dreptate. Şi cred că Sibilla are o şansă.
RăspundețiȘtergereDar ceea ce fac eu - ce a făcut, chiar înaintea mea, Mădălina Ionescu, ce a făcut Chat Noir - nu este ceva ieşit din comun. Mie mi se pare un gest firesc de solidaritate.
Va multumesc frumos !
RăspundețiȘtergereCeea ce faceti voi e mai important decat va inchipuiti pentru moralul meu !
stima si respect,
Sibilla
Sibilla, sper să reuşim şi ceva concret.
RăspundețiȘtergere