Ce a însemnat de fapt şi cum s-au petrecut lucrurile am aflat mult mai tîrziu, cînd mă documentam pentru o carte.
Dar despre Woodstock citiţi, uitaţi-vă la poze şi ascultaţi muzică pe blogul lui Constantin Gheorghe.
sâmbătă, 15 august 2009
Woodstock 1969. Aveam douăzeci de ani...
Aveam douăzeci de ani, eram studentă la Conservator şi rockul nu mă interesa deloc. Despre mişcarea hippie nu ştiam prea multe, doar ce apărea în ziarele vremii, care comentau pe un ton pe jumătate dezaprobator. Tinerii hippie erau văzuţi ca nişte libertini lăţoşi şi nespălaţi... dar erau împotriva războiului din Vietnam. Eram în vacanţă la Arad cînd am auzit de Woodstock şi îmi aduc aminte o imagine văzută la televiziunea ungară. Un concert cu o jumătate de milion de spectatori. O mare de oameni... Trei zile de pace şi muzică.
Ce a însemnat de fapt şi cum s-au petrecut lucrurile am aflat mult mai tîrziu, cînd mă documentam pentru o carte.
Dar despre Woodstock citiţi, uitaţi-vă la poze şi ascultaţi muzică pe blogul lui Constantin Gheorghe.
Ce a însemnat de fapt şi cum s-au petrecut lucrurile am aflat mult mai tîrziu, cînd mă documentam pentru o carte.
Dar despre Woodstock citiţi, uitaţi-vă la poze şi ascultaţi muzică pe blogul lui Constantin Gheorghe.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Click pe poză!
Interesant de studiat. Dar daca azi ar avea loc un nou Woodstock, cu siguranta nu as merge, nu as vrea sa iau parte. Nu din cauza muzicii. Din motive de ...siguranta alimentara si sexuala. Poate daca ar avea apa calda, tv, net wireless, automate cu prezervative si cafea, maybe :) Dar n-ar mai fi Woodstock.
RăspundețiȘtergereMădălina, nu erau toate astea, dar nu era încă nici SIDA. În schimb LSD şi alte droguri, din plin...
RăspundețiȘtergereUn mic Woodstock + tot ce zice @Madalina = un Stufstock.
RăspundețiȘtergereNumai ca anul asta l-au cam uitat sponsorii. Deh, e criza.
Cum si noi am uitat ca Pittis a murit acum doi ani. :( Si-a adus aminte Flavius...
Lilick, n-am uitat de Pittiş, n-am uitat de Alexandru Condeescu, dar nu-mi vine să scriu de ei. Mi-e greu.
RăspundețiȘtergereIar Stufstock... ce să zic... mai bine nu zic :)
Ei bine, Lucia, eu din tot textul ăsta n-am reţinut decât că în 69 aveai 20 de ani. M-am oprit din citit şi -am făcut nişte socoteli.
RăspundețiȘtergerePână la urmă m-a învins aritmetica.Aveam 9, aveai 20.
M-am gândit că bă, da totuşi n-arată încă de... Dar asta e!
Şi de-aici am sărit brusc la o idee care iar e greu de digerat pentru mine: în 89 erau unii care aveau 9-10 ani. Acum au 30.Pentru ei viaţa a început atunci.Şi indiferent cum li se pare,bună, ne-bună, n-au cu ce s-o compare, aşa cum avem noi.
Şi, biologic vorbind, cam suntem la mâna lor. Şi cred că cineva ar trebui să le ofere un sistem de referinţă. Dar nu poveştile care se dau la televizor. Ci adevărul.
Că nu eram chiar o adunătură de cretini, că sistemul era cretin, dar noi ne păstram destul de intacte contururile, că nu e adevărat că suntem nişte tâmpiţi fiindcă aia ce-am făcut noi nu se numea şcoală...
Înţelegi ce zic, aşa, fără nicio legătură cu subiectul propus de tine şi fără somn fiind?
Renata, mă bucură ce spui, mai ales că în cîteva zile voi lansa un proiect exact pe tema asta. Marile spirite...:))
RăspundețiȘtergere'Neata Lucia, sa ai o duminica placuta
RăspundețiȘtergereCody, duminică frumoasă!
RăspundețiȘtergereTrecute vremi... Deşi tineri, înţelegeam, sau încercam să înţelegem ceva de dincolo, ceva ce nouă ne era intezis. Mă încearcă un fel de nostalgie, nu neapărat pentru subiectul în discuţie, ci pentru tinereţea şi nevinovăţia noastră.Iar subiectul, într-adevăr, merită un spaţiu distinct.
RăspundețiȘtergereLucia, până una alta, văd că nu dormim cam la aceleaşi ore...
RăspundețiȘtergereCe proiect?
Poţi să zici?
Nu, mai bine nu, că pe urmă nu se îndeplineşte! :))
Matilda, da, era vremea tinereţii noastre...
RăspundețiȘtergereRenata, vei afla peste cîteva zile, un pic de răbdare! :))
Si ei oameni ca toti oamenii. Putin cam sariti ce-i drept. Dar cine e normal? Sunt sigura ca in zilele noastre la un astfel de eveniment nu s-ar intampla mare lucru. Ne-am fitosit prea rau de-atunci :D
RăspundețiȘtergereOana, da, multe fitze în ziua de azi. Tinerii din generaţia hippie erau, poate, "săriţi", dar erau sinceri.
RăspundețiȘtergereIn anii aia America se revolta impotriva razboiului din Vietnam. Astazi americanii asculta AC/DC in timp ce traverseaza Bagdadul cu tancul. Muzica rock era si atunci ca si acum insa diferenta o faceau drogurile, care te faceau zen. Chiar exista prin muzica acelor ani piese interpretate pentru a putea fi ascultate numai sub influenta unor anumite droguri. Stiu ca si Pink Floyd a avut niste astfel de incercari in perioada Syd Barrett.
RăspundețiȘtergereRedPeliKan
RăspundețiȘtergereDa, aşa a fost. Aşa este. Deşi despre rolul drogurilor s-ar putea spune multe...
P.S. La Pink Floyd nu mă pricep.
Io n-aveam decat 4 ani si la mine vara aia era Sandstock,ca ma jucam cu putza in nisipul din curtea bunicii... :)
RăspundețiȘtergereAdrian SM
RăspundețiȘtergereSandstock? :))
Scuze de intarziere...Pai Sandstock ca ma jucam in nisipul din curte dar mergea radioul si ascultam slagarele vremii cu Corina Chiriac, Cornel Constantiniu si ce mai mergea pe atunci... Nu era chiar rock, dar era muzica faina :)
RăspundețiȘtergere