După-amiaza unui contribuabil

Azi, pentru că este ultima zi în care se pot depune declaraţiile de impozitare sau cum le cheamă, am printat de pe Internet formularul, am făcut puţină aritmetică asistată de calculator, apoi puţin jogging pînă la oficiul poştal cel mai apropiat. La nici două staţii de tramvai de mine, pe strada Ruslan şi Ludmila. Mi-era teamă că, fiind ultima zi, la oficiu va fi îmbulzeală, coadă mare - nici pomeneală! Doar două persoane aşteptau în faţa mea la ghişeu, aşa că a mers foarte repede. Nu mai mult de o jumătate de oră. Remarcabil. Pentru că mi s-a întîmplat, cu altă ocazie, la acelaşi ghişeu, să nu fie nimeni înaintea mea şi să dureze peste 20 de minute. După ce-am ieşit, fericită că mi-am îndeplinit datoria de contribuabil, am aruncat o privire bloculeţului construit pe un fost spaţiu verde, despre care surse bine informate din cartier susţin că ar aparţine unei doamne blonde. E un bloc de basm, s-a înălţat în două luni cît altele într-un an! Păcat că n-am putut să fac o poză.

După-amiaza continuă. Cu Zubin Mehta.


Şi o altă după-amiază...