Întîlnire cu o divă

Pe soprana Mădălina Stan am cunoscut-o întîmplător, în avion, în drum spre Germania. Foarte tînără, frumoasă, simpatică. I-am povestit despre piesa mea "Vacanţa unei dive", am discutat despre muzică, despre Conservator, despre lumea muzicală. Mădălina mi-a promis că mă va invita la un recital. Şi s-a ţinut de cuvînt.
Aşa că, duminică seara la ora 7 m-am dus la Ateneu. (Era vorba să vină şi Lilick, dar i s-a schimbat programul şi n-a mai putut să ajungă.)
Aveam, cum spun englezii, "mixed feelings". Şi bucuria aproape senzuală pe care o am de cîte ori intru într-o sală de concert, şi un oarecare regret că nu puteam fi în acelaşi timp şi la Teatrul de comedie, unde se juca "Ioana şi focul", dar şi emoţii pentru Mădălina. Aceleaşi emoţii pe care le am cînd citesc cărţile prietenilor şi îmi doresc foarte mult să-mi placă, dar mă tem să nu mă dezamăgească.
Nu m-a dezamăgit. Dimpotrivă! Este excepţională! Are tot ce-i trebuie - timbrul vocii, un ambitus larg, tehnica vocală, dicţia, ţinuta, repertoriul variat şi bine ales, dinamismul, zîmbetul - şi încă ceva pe deasupra. Acel ceva nedefinit care m-a făcut să recunosc în ea DIVA. Fireşte, o divă la început de carieră, dar sunt sigură că în cîţiva ani vom auzi de spectacolele ei pe marile scene ale lumii.
Alături de Mădălina Stan, în recital au mai cîntat mezzosoprana Sorana Negrea şi baritonul Şerban Vasile. La fel de tineri. Voci frumoase, voci mari. Şcoală bună. Vom mai auzi de ei.
Programul serii - arii din opere, duete, zarzuele, canţonete - s-a încheiat cu un terţet din "Liliacul": "Trăiască, trăiască şampania!"

Ascultaţi muzica aici, într-o altă interpretare. Ce-am găsit şi eu! :)