Două momente de la Clubul Dramaturgilor

Primul a fost foarte plăcut - o doamnă drăguţă, necunoscută mie, îmbrăcată în roşu, cu o baghetă magică în mînă, mi-a spus în pauză că-mi citeşte cu plăcere blogul şi m-a întrebat cum poate deveni membră a clubului. Simplu, prin prezenţă. Nu e nevoie de formalităţi.
Al doilea moment a fost mai public - un domn, prezent şi el prima dată, a luat cuvîntul, s-a recomandat "inginer, economist şi epigramist" şi a propus - foarte serios, vă asigur - ca lecturile de texte dramatice să fie incluse în traseele turistice. Un fel de turism ecumenic-teatral.

codeus  – (30 iunie 2009, 14:54)  

daa de acord.vizatam Ceahlaul pe proza lui Borza, daca nu ma insel.Bistrita pe acordurile lui Enescu s.a.m.d.

Lucia Verona  – (30 iunie 2009, 15:29)  

Ah, Cody, asta e o viziune idilică... Se poate şi mai rău :D

Trimiteţi un comentariu

No, no, they do but jest, poison in jest; no offence i' the world

WS

AFACEREA CLONEGATE

CRIMA DE LA JUBILEU

LABIRINT OBLIGATORIU la Tritonic,ro

Fără canguri

Archives

Disclaimer

Acest blog este scris, ca şi cărţile autoarei, cu î din i. Autoarea, care a învăţat să scrie în secolul trecut, consideră că, pe de-o parte, folosirea a două litere pentru acelaşi sunet este o risipă, iar pe de altă parte, introducerea entuziastă, dar prost elaborată, a lui â din a, ca semn de ieşire din totalitarismul lui î din i, nu ţine seama de etimologia cuvintelor, expunîndu-ne ridicolului. În acest sens, rugăm forurile în drept să explice de ce verbul ridere devine a râde.