Pentru EBa, toate vorbele sunt grele

Apariţia Elenei Băsescu în emisiunea lui Victor Ciutacu face în continuare valuri. E de înţeles.
Ciutacu este un ziarist de un tip mai special, neobişnuit la noi. Are tăria opiniunilor sale, ba chiar îşi asumă un anumit partizanat, dar reuşeşte să rămînă obiectiv. Are prieteni politicieni, dar nu ezită să-i critice dur cînd e cazul, spre deosebire de mulţi gazetari care se pretind imparţiali sau „deontologi”, dar la o adică încep să găsească imediat scuze şi justificări pentru preferaţii lor.
Cînd s-a anunţat emisiunea cu EBa, nu m-am aşteptat ca Victor Ciutacu sa pozeze în Torquemada - e plină sticla de inchizitori de ambe sexe şi sunt cei mai previzibili - deci mai uşor de păcălit. Nici nu m-am aşteptat ca Elena Băsescu să fie altfel decît este: o fetiţă răsfăţată care vrea să se joace de-a politica, fără să-şi dea seama că este doar un pion într-un joc mai mare. Sau poate îşi dă seama. Nici măcar nu are importanţă.
Elena Băsescu s-a simţit bine în emisiune şi şi-a recitat cu tupeu şi cu dicţia ei binecunoscută textele bine învăţate (se vede că are un staff eficient). Dar s-a simţit chiar prea bine, prea confortabil. A fost ca în poezioara care începe aşa: "Will you walk into my parlour?" said the Spider to the Fly. Atitudinea (că tot îi place micii independente acest cuvînt) blîndă, vag amuzată a lui Ciutacu a anesteziat-o şi a făcut-o să emită, fără să-şi dea seama, o veritabilă colecţie de „perle”. Pe unele le-a văzut toată lumea, cum ar fi momentul „marijuana” şi cele legate de intelectuali, de Luxten sau de relaţia dintre tatăl ei şi PD-L. Altele s-au observat mai puţin. De exemplu, cînd a fost vorba de banii de campanie, E.B. a evitat chestiunea, spunînd că de asta se ocupă mandatarul financiar. Dragă Elena, atenţie, şi Adrian Năstase avea un mandatar financiar în 2004, iar acum are pe cap un proces pentru pixurile şi brichetele din campanie!
Dar perla perlelor, o adevărată bijuterie a coroanei, a fost alta. Citez din transcrierea emisiunii:
Elena Băsescu: Îţi dai seama, o Băsescu, născută Băsescu, ajunsă Hrebenciuc...
O Băsescu. O Montmorency. O Cantacuzino. O Bourbon. O Habsburg. O Băsescu.

E clar, da?