miercuri, 28 ianuarie 2009

Variaţiuni pe o temă de Adi Hădean

Adi Hădean a scris despre întîlnirea cu fostul lui coleg de bancă şi mi-a dat „temă de casă” să scriu şi eu pe subiectul ăsta. Mi s-a părut o idee bună, aşa că vă invit pe toţi să ne urmaţi exemplul.

Aveţi în imagine... Nu, nu despre el este vorba. Şi nu trebuie să vă fie frică de el, e ierbivor. Îl cheamă Zalmoxes robustus, este opera sculptorului canadian Brian Cooley şi va fi „plantat” în paduricea din spatele Muzeului de Geologie, vizavi de guvern, alaturi de inca trei confraţi, tot ierbivori şi tot dinosauri.
Dar dacă am ajuns la Muzeul de Geologie de pe şoseaua Kiseleff, am ajuns şi la prietena mea Antoneta, care mi-a fost colegă de şcoală, clasă şi, uneori, bancă, din clasa a cincea pînă în clasa a noua, apoi drumurile noastre s-au despărţit, ea la real, eu la uman, ea la a zecea C, eu la a zecea D. Asta se întîmpla demult, în secolul XX, la liceul Ioan Slavici din Arad, fost Moise Nicoară, în prezent Colegiul Naţional Moise Nicoară.
Anto învăţa foarte bine, era întotdeauna prima din clasă, foarte rar mi se întîmpla s-o depăşesc :) şi eram prietene nedespărţite. O dată am şi fost date afară din clasă, tot împreună, de la ora de geografie. Nici pînă azi n-am aflat cum se schimbă alizeele...
Eu voiam să devin cîntăreaţă de operă, dar între timp mi-a trecut. Anto voia să facă geologie şi asta face. Nu mai ţin minte de unde i-a venit pasiunea pentru geologie. Poate de la „Cireşarii” lui Constantin Chiriţă.
Avem şi o pasiune comună, gastronomia, dar despre asta vorbim cînd am timp să vă dau şi cîteva reţete.

De cîţiva ani nu ne vedem prea des, pentru că e veşnic ocupată, lucrează pînă seara tîrziu în fiecare zi. Cînd e în ţară. A umblat, după 1990, prin toată lumea. Ba nu, cred că în Australia n-a fost. Încă.
Acasă la ea, în loc de bibelouri, găseşti pietre: cristale de stîncă, roci ciudate, corali, fosile... miniaturale, desigur.
La locul de muncă - tot pietre, tot cristale, roci, corali, fosile, în vitrine savant luminate. Pentru că Dr. Antoneta Seghedi conduce, de cîţiva ani, Muzeul Naţional de Geologie. Are tot felul de idei năstruşnice şi se zbate să le realizeze. A făcut la muzeu un atelier de dinozauri pentru copii, tîrguri de pietre semipreţioase, expoziţii şi multe altele. Vedeţi aici.
Dar ca să revenim la dinozauri sau dinosauri, Antoneta povesteşte că în Geoparcul Dinosaurilor Tara Hategului s-au găsit resturi fosile a 9 genuri de dinosauri. Cele mai frecvente resturi sunt oase, dinţi si cuiburi cu ouă (tomografia a relevat că unele conţin embrioane); dinosaurii din Haţeg erau pitici, mai mici ca dimensiuni decât rudele lor din lume, asta indicînd faptul că in Cretacic, acum 70-65 milioane de ani, Haţegul era o insulă. Cel mai mare dinosaur de aici, de 10 m lungime, a fost numit Magyarosaurus dacus de baronul Franz Nopcsa (primul care a studiat dinosaurii de pe propria moşie). Recent a fost descoperită o reptilă zburătoare contemporană cu dinosaurii din Hateg, Hatzegopteryx tambema, al carei craniu atingea in jur de 3 m lungime. Zburătoarea nu era pitică!
Mă opresc aici şi vă invit să vizitaţi Muzeul Naţional de Geologie. Chiar merită.
Şi scrieţi şi voi despre colegii voştri de bancă.

19 comentarii:

  1. felicitări doamnei colege,şi ţie la fel :-).arad, zici. acolo m-am născut eu :-)

    RăspundețiȘtergere
  2. N-am mai fost de mult la Muzeul de Geologie, sa stii... Iar baiatul meu se da in vant dupa dinozauri... Este o idee minunata de petrecere a timpului liber.
    Multumesc, Lucia Verona! Felicitari colegei de banca!

    P.S. Imi pare bine ca m-ai provocat, o sa scriu si eu despre colega mea de banca din liceu!

    RăspundețiȘtergere
  3. Aş scrie cu mare drag, dar nu mai ştiu nimic de nici o colegă de bancă din generală-liceu, iar colegilor de facultate abia le mai ştiu vag un e-mail, un ID de mess. Nu am "ţinut legătura", sper într-o întâlnire întâmplătoare şi atunci să vedeţi postare!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce frumos! Si eu tot la Moise Nicoara am studiat, din a V-a pana in a XII-a. Frumoase vremuri... pacat ca au apus :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @Madalina, întîmplarea să trăiască :)

    @Laura, mă bucur să întîlnesc o colegă de liceu... chiar dacă tu ţi-ai dat bacalareatul la vreo 35 de ani după mine!

    RăspundețiȘtergere
  6. scuze pentru off topic : neprimind răspuns pe blogul H.Salem îndrăznesc să întreb aici
    - putem spera la un volum cu poeziile de-acolo sau este timpul (cu permisiune,desigur) să mă apuc să le printez că ar fi păcat să le pierd din cine mai ştie ce "motive tehnice" ?
    CELLA

    RăspundețiȘtergere
  7. @Cella

    Foarte bine că ai întrebat. Probabil ţi-a scăpat această postare a mea http://luciaverona.blogspot.com/2009/01/super-update-la-premiile-fr-canguri.html

    Sigur că poţi să printezi poeziile, cu rugămintea ca, dacă le dai şi altora, să scrii pe fiecare numele autorului. Dar dacă îţi plac atît de mult - iar asta e o mare bucurie pentru mine -, încearcă să scrii cîteva rînduri despre poezii şi despre autorul lor (atît cît îl cunoşti, poate i-ai citit vreunul din volumele de proză) şi ai şansa să primeşti volumul.
    Voi indica la momentul potrivit o adresă de email pentru trimiterea eseurilor. Succes!

    Încă un lucru - numele tău apare la nominalizări pe vreo două liste, dar nu am adresa blogului tău.

    RăspundețiȘtergere
  8. :) nu mi-a scăpat nicio postare ( chiar sunt o cititoare atentă aşa cum prietenii mei virtuali ştiu ); poeziile sunt doar pentru mine şi nu sunt genul ... adică cer permisiunea şi specific autorul cînd se întîmplă să citez ( pun şi ghilimele :) );
    mulţumesc pentru permisiune ; nu scriu eseuri,nu număr semne şi nu rîvnesc premii;nu am blog şi nici intenţia de-a-mi face ( prefer clasicul şi prăfuitul jurnal :) );nu sunt "cool,fensi,trendi,etc" :) ; prietenii ştiu de ce ...
    iubesc POEZIA şi ARTIŞTII , citesc şi las cîte-un gînd ... unde SIMT şi unde mă simt "primită" ; voiam doar să ştiu dacă poeziile vor apărea într-un volum ; sunt deosebite într-un fel ce ,încă, nu mi-l explic ... îmi plac mult de tot ... sunt mici filigrame , boabe limpezi de rouă pe fire de iarbă; mi se par extraordinar de proaspete
    asta-i : sunt ALTCEVA , îmi plac !
    CELLA

    RăspundețiȘtergere
  9. Cella, dacă te uiţi la a doua postare de pe blogul http://hsalem.blogspot.com, ai să vezi că volumul a apărut în 2007.

    Şi, pentru că îţi place atît de mult, cred că mai găsesc un exemplar pentru tine.

    RăspundețiȘtergere
  10. UN OM ESTE FERICIT : EU
    ESTE MULT PREA PUŢIN SĂ SPUN MULŢUMESC
    PLECĂCIUNE !!!
    CELLA

    RăspundețiȘtergere
  11. Luciaaaa, devin geloasa :D Hai ca o impart cu Cella, ce sa mai :)

    Cat despre colegii de banca, eu doar in generala am avut un zbanghiu de coleg, doar ca nu imi amintesc multe despre el. In liceu am stat singura - oare de ce?! - iar in facultate nu se punea problema unui coleg batut in cuie. Din pacate am prea putine amintiri din zona aia.

    P.S: Hary Salem a fost cumva si ziarist?

    RăspundețiȘtergere
  12. Oana, nu fi geloasă că nu face bine la ten :)

    Da, Hary a fost şi ziarist, în tinereţe.

    RăspundețiȘtergere
  13. Hmm, asadar, presupun ca am o lucrare de licenta, trebuie sa scriu despre un scriitor, date biografice si toate cele, dar trebuie sa fi fost si ziarist. Ma gandisem la Paler sau Eminescu, dar presupun ca nu as veni cu nimic nou. Imi dai o mana de ajutor? oricum, vorbim la cafea.

    RăspundețiȘtergere
  14. Asta se cheamă concurenţă neloială :)

    Sigur, vorbim la cafea. Mai bine caută una din cărţile lui de proză, afli mai multe despre el decît din datele biografice.
    Mă bucur tare mult că vrei să scrii despre el.

    RăspundețiȘtergere
  15. Pai proza, e proza, dar pentru licenta e nevoie de date, multe date. Si apoi, cred ca - chiar si printr-o lucrare de licenta - lumea ar putea redescoperi un scriitor. In plus, eu as fi unica cu o asemenea lucrare :D Da, e concurenta neloiala :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Bine, Oana, am să-ţi dau toate datele la cafea.

    RăspundețiȘtergere

Click pe poză!