Invitaţie la nuntă

Nu vă bucuraţi :), nu este nunta mea! Dacă mă voi mai mărita vreodată, ceea ce pare puţin posibil la vîrsta mea, dar never say never, cum am învăţat din filme, veţi afla după. Mult după. Nici la prima mea nuntă - şi singura - nu am avut invitaţi. Am fost numai noi doi şi a fost minunat.
Dar altora le place să facă nuntă mare. Gustul lor, treaba lor. Problema lor.
Şi ce problemă! Iată, o tînără din Ucraina se mărită la Londra. 150 de oaspeţi sunt aşteptaţi la ceremonie şi la petrecere. Toţi, din partea mirelui londonez. Mireasa, singură, doar cu părinţii veniţi din Ucraina pentru eveniment, vrea, săraca, să-şi aibă şi ea nuntaşii ei. Aşa că a dat un anunţ, căutînd amatori de nuntă şi zaiafet - domnişoare de onoare, cavaleri de onoare, un numeros public. Mă rog, nu foarte numeros. 30 de persoane. Doritoarele şi doritorii trebuie să trimită o poză şi un CV. Vor primi, în schimb, o invitaţie la cununie şi la masă. Fără dar.
Nu ni se spune în articol unde vor avea loc felicitările, masa şi dansul, ceea ce nu ne împiedică să urăm tinerilor însurăţei "Casă de piatră". Cum s-o fi zicînd în engleză? Stone cottage? Rock house?