Feedback

Se scrie mult pe Internet. Se scrie bine şi rău, interesant, plicticos, plin de haz, grosier, elegant, cu greşeli de ortografie, cu diacritice sau fără, cu talent sau fără. Şi este foarte bine că se scrie mult, foarte bine că se scrie divers, foarte bine că se scrie.

Dar problema acestui scris mult şi în tot felul este că toţi aceşti scriitori de pe Internet aşteaptă un răspuns, o confirmare sau o infirmare a talentului lor. Sau a lipsei de.

Internetul literar stă prost la capitolul feedback. Sigur că fiecare tînăr sau tînără cu aspiraţii literare are prieteni, colegi, un grup de suporteri, rude, cineva gata să se entuziasmeze la fiecare producţie a scriitorului familiei (grupului de prieteni, clasei). Aşa e frumos, aşa se cuvine, încurajaţi-l, e tînăr, are nevoie de sprijin. Doar că rudele, prietenii, colegii susţinători se află, de obicei, la acelaşi nivel cu cel susţinut. Sau sub. Ceea ce e plăcut, dar nu foarte util.

Am descoperit, pe bloguri, cîţiva autori de mare talent. În timp, vor deveni, cu siguranţă, scriitori consacraţi. Le-ar trebui, în această fază...

Citiţi mai departe pe Tamada.ro. Dacă-i marţi, e articolul meu. Belgia, un pic mai încolo. Comentariile voastre, sper, aici.

Oana  – (13 ianuarie 2009, 14:42)  

Lucia, mi-a placut mult articolul tau si iti dau dreptate 100%. Dar, sunt cercuri literare pe net. Doar ca sunt inchise. Adica iti trebuie parola si nume de scena si numai asa intri. Odata intrat, esti masacrat. Personajele le stii deja, aceeasi oameni si acolo. Am uitat acum se numeste siteul. Problema e ca daca te aventurezi prea mult in acea lume, nu faci decat sa ti-o iei constat, pentru ca un fel de critica constructiva nu exista decat pentru aceeasi gasca ;) Am zis :D

Lucia Verona  – (13 ianuarie 2009, 15:11)  

@Oana
Ceea ce vreau eu şi am să scriu cu prima ocazie este să construim un fel de punte între tinerii scriitori de pe Internet şi scriitorii consacraţi - prozatori, poeţi, critici. Cred că ar fi benefic pentru toţi, poate chiar şi pentru literatura română.

Oana  – (13 ianuarie 2009, 17:31)  

Hehee, eu incerc de mult sa construiesc acea punte, si de cate ori zic ca am reusit, cad cu punte cu tot :) In afara de Gyuri Deak si Robert Lazu, nici un alt scriitor consacrat, hai sa nu ii zicem asa, cu autoritate, nu s-a uitat in gura mea. Corect, pana la tine. Cu Gyuri si Robert sunt prietena de 5 ani. Uneori, cand au timp, imi dau sfaturi cu privire la ceea ce scriu, dar au si incercat sa ma scoata in "lume". Imi place cand ma critica ei, pentru ca o fac pentru mine si niciodata nu m-au facut sa ma simt neinvitata.
Eu nu cred ca e vorba de autor consacrat sau tanar autor, eu cred ca tine mai mult de bun simt. Probabil ca unii dintre cei consacrati au trecut prin chestii mult mai urate in tinerete, iar acum au ocazia de-a se razbuna. Presupun si eu, nu de alta dar s-a mai vazut :)

Lucia Verona  – (13 ianuarie 2009, 18:41)  

@ Oana
Nu e vorba nepărat de sfaturi, ci de un alt punct de vedere. "Scosul în lume" este foarte util. Cînd vii prin Bucureşti, anunţă-mă, să te "scot în lume".

Lucia Verona  – (13 ianuarie 2009, 21:24)  

Trimite-mi un email sau scrie-mi undeva adresa ta, ca să-ţi dau un număr de telefon.

FFD  – (14 ianuarie 2009, 13:31)  

Si eu sustin si tanjesc dupa feedback sincer si la obiect. Ar fi grozav daca un 'sistem' de gen ar putea fi creat si lansat.

Lucia Verona  – (14 ianuarie 2009, 16:42)  

@FFD
Eu sper că vom reuşi, împreună, să găsim cea mai bună formă de comunicare.

Warp  – (15 ianuarie 2009, 00:11)  

Doamna Lucia Verona, eu unul astept cu nerabdare feedback-ul dumneavostra pentru Oana, normal, legat de "Razboiul Reginelor".
Am citit ce s-a scris pe net in legatura cu respectivul volum, si dupa ce am citit "the second opinion", astept "the third opinion"...

Lucia Verona  – (15 ianuarie 2009, 00:13)  

@Warp
Eu, deocamdată, aştept cartea. Părerea va urma.

Trimiteţi un comentariu

No, no, they do but jest, poison in jest; no offence i' the world

WS

AFACEREA CLONEGATE

CRIMA DE LA JUBILEU

LABIRINT OBLIGATORIU la Tritonic,ro

Fără canguri

Archives

Disclaimer

Acest blog este scris, ca şi cărţile autoarei, cu î din i. Autoarea, care a învăţat să scrie în secolul trecut, consideră că, pe de-o parte, folosirea a două litere pentru acelaşi sunet este o risipă, iar pe de altă parte, introducerea entuziastă, dar prost elaborată, a lui â din a, ca semn de ieşire din totalitarismul lui î din i, nu ţine seama de etimologia cuvintelor, expunîndu-ne ridicolului. În acest sens, rugăm forurile în drept să explice de ce verbul ridere devine a râde.