Iarna în Ruhr

A doua zi de ianuarie. Un strat cam de doi centimetri de zăpadă căzută peste noapte acoperea azi dimineaţă trotuarele şi carosabilul străduţei liniştite pe care nicio maşină nu trecuse de aseară. A nins toată ziua. Mărunt. Urît. O ceaţă compactă dă o nuanţă de gri mohorît zăpezii pe care acum, spre seară, se văd şi cîteva dîre de pneuri. Nu e zloată ca la Bucureşti, dar nici iarna aceea de basm, cu nea imaculată, care-i face fericiţi pe cei mici. Pe trotuare nu sînt urme de paşi, semn că zăpada aşternută devine gheaţă, pentru că totuşi, o dată sau de două ori pe oră, poţi zări un trecător zgribulit sau un vecin pogorînd din maşină. Nimeni n-a ieşit să cureţe trotuarele, aşteaptă probabil să treacă gerul, nici nemţii nu mai sunt ce-au fost.

Update:
Azi nu mai e ceaţă, nici nu mai ninge. Griul persistă. Proprietarul casei în care stă mătuşa mea a schiţat, nu foarte eficient, gestul de a curăţa zăpada. Pînă la trotuar.