vineri, 21 august 2009

Sute de amintiri despre zece zile. Blogosferă, fii deşteaptă!

Doamnelor şi domnilor, dragi bloggeri (şi bloggeriţe)

În decembrie se vor împlini 20 de ani de la Revoluţie. Sau evenimente sau lovitură de stat sau "loviluţie" sau cum vreţi să spuneţi. Eu prefer să-i spun revoluţie, pentru că asta, cred eu, a fost: a schimbat sistemul, a schimbat din temelii România.
Dar cum era România de atunci, vă mai amintiţi? Da? Ştiam eu. De aceea m-am gîndit să adun amintirile voastre într-o carte. Nu chiar toate amintirile, ci numai pe cele din perioada dintre 16 şi 25 decembrie 1989. Ce-aţi făcut în zilele acelea? Cînd şi cum aţi auzit despre ce se întîmpla la Timişoara? Dar de baricada de la „Inter”? Ce-aţi simţit atunci, în acele zile?
Recunosc, ideea nu este 100% a mea. Acum două sau trei săptămîni, prietenul şi colegul nostru întru blog Cody a scris pe tema asta... iar eu m-am gîndit imediat la o carte.
Bogdan Hrib de la Editura Tritonic a fost entuziasmat de idee şi va publica volumul, al cărui titlu provizoriu este "10 zile care au schimbat România". Lansarea va avea loc, fireşte, în luna decembrie.
Cartea va fi coordonată de mine, dar va fi scrisă de noi toţi. Toţi cei care doresc, desigur. Sunt invitaţi toţi bloggerii, indiferent de opiniile lor politice sau de locul în Zelist, toţi care au amintiri din acele zile. Şi cine, în afara celor foarte tineri, nu are amintiri ? Îi invit să scrie şi pe oamenii politici, de orice culoare, care au blog (primul pe listă va fi, cu voia dumneavoastră, Ion Iliescu), pe ziarişti, pe scriitori, dar mai ales pe oamenii obişnuiţi, pe cei care nu sunt persoane publice şi pe care nimeni nu i-a întrebat vreodată despre decembrie 1989. A, şi să fie clar: relatările bucureştenilor sau timişorenilor nu mă interesează mai mult decît ale celor care locuiau în alte localităţi. Despre Timişoara şi Bucureşti ştim cîte ceva, dar despre oraşele mici, despre sate, mult mai puţin, aproape nimic. Şi dacă mă gîndesc bine, de ce să ne limităm la bloggeri ? Aveţi cu toţii prieteni, rude, vecini, poate vor să povestească… Dar, atenţie ! Vă rog foarte mult, vreau numai experienţe personale, nu povestiri auzite de la alţii, nu speculaţii, presupuneri, păreri. Încercaţi să vă amintiţi starea de atunci, să scrieţi cu mintea de atunci, aşa cum a fost, aşa cum aţi trăit atunci evenimentele şi nu cum, poate, vedeţi acum lucrurile.

O a doua întrebare se referă la cei 20 de ani care au trecut de atunci. Ce-aţi realizat, ce-aţi făcut în aceşti 20 de ani ce nu ar fi fost posibil fără acele zile din decembrie 1989 ?

Sunt sigură că va fi o carte nemaipomenit de interesantă. S-o scriem!

Iată şi cîteva detalii tehnice :
Textele cu răspunsurile la cele două întrebări să nu depăşească 5000 de semne inclusiv spaţiile.
Am creat o adresă de e-mail specială unde puteţi trimite textele: 10zile1989@gmail.com
Puteţi semna cu numele real sau cu pseudonim, vă rog doar să notaţi sub titlu vîrsta (anul naşterii) .

Data limită este 25 septembrie, deci, puneţi-vă pe scris !

33 de comentarii:

  1. Va fi foarte interesant sa ne testam memoria si sinceritatea. Sper sa iasa o carte buna, utila si sa ne provoace pe cat mai multi!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mădălina, şi eu sper să iasă bine! Da, va fi un test de memorie şi de sinceritate... dacă nu-l facem acum, atunci cînd?

    RăspundețiȘtergere
  3. ce bine de mine.textul meu e gata sau ma rog aproape gata. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Lucia, ma bucur mult pentru proiectul asta. Sper ca lumea sa se puna curand pe scris. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Cody, bravo ţie, tu mi-ai dat ideea!

    Lilick, şi eu mă bucur, sper să iasă bine!

    RăspundețiȘtergere
  6. Lucia,
    "marfa" mea e gata scrisa pe blog, din 2007. Am acolo o categorie speciala "Amintiri despre Revolutie", unde gasesti texte despre trairile mele din acele zile. Tu si Bogdan puteti lua de acolo tot ce vi se pare mai interesant.

    RăspundețiȘtergere
  7. Simona, am să citesc imediat, dar vreau şi răspunsul la întrebarea a doua. Ce-ai făcut în aceşti 20 de ani ce n-ai fi putut face fără să fi fost revoluţia?

    RăspundețiȘtergere
  8. Servus..
    cu adevarat frumoasa idee. orice ţine de recuperarea memoriei noastre, de comunicare si de comuniune este de remarcat.
    toate cele bune

    RăspundețiȘtergere
  9. Interesant proiect. Am o propunere. Cartea sa nu fie paginata numerotat, ci, in functie de marturii, pe ore/zile. De exemplu: pagina 1 = 16 decembrie ora x = marturiile lui stefan, george, emilia, roxana etc...
    si asa mai departe...

    RăspundețiȘtergere
  10. @Flavius
    Da, e o idee frumoasă şi, cred eu, necesară. Altfel, riscăm să uităm, iar generaţiile viitoare nu vor avea nicio şansă să afle ce şi cum a fost. Sper că vei scrie şi tu ceva pentru această carte.

    @Cristian
    Este prea devreme să discutăm acest aspect. Deocamdată aştept textele.

    RăspundețiȘtergere
  11. Excelentă idee!
    Mai rămâne să mă ajute memoria, că genunchii m-au lăsat demult!

    RăspundețiȘtergere
  12. Acesta era marele comunicat pentru tara?...:) Recunosc ca e foarte buna ideea.

    RăspundețiȘtergere
  13. Renata
    Sunt sigură că memoria va fi OK :)

    Adrian SM
    Atunci apucă-te de scris! :))

    RăspundețiȘtergere
  14. Nu ma apuc ca tare-s obosit.Am un loc de munca fara egal si e din ce in ce mai greu.Dar luni,marti si miercuri voi fi liber si voi avea timp sa rememorez aceasta perioada de timp si evenimentele din 1989. In orice caz primele stiri concrete despre evenimente le-am aflat de la Europa Libera,urmate imediat de altele mai detaliate de la televiziunea maghiara.

    RăspundețiȘtergere
  15. Adrian SM

    Pînă la 25 septembrie ai timp D

    RăspundețiȘtergere
  16. O carte in care fiecare pagina sa fie scrisa de un cititor....
    :)
    Cum ar fi o carter cu 22 de milioane de file........

    RăspundețiȘtergere
  17. Pitikuljenika

    Una din file aşteaptă amintirile tale...

    RăspundețiȘtergere
  18. Sarutmana...
    Nu ma pricep io la asa ceva.....
    Io mai mult cu culinaria mea si cu barfitul la colt de blog.....
    Exact ce spuneam si la Lilik....
    Sunt multe de spus...insa e nevoie de talent si d emulta apasare ca sa retraiesti tot acel amestec de durere, deznadejde, speranta, libertate , moarte , plansete, sange, visuri .... Iar eu sunt prea boem si prea pitik pentru asta....
    :)
    Insa cu multa placere descopar acest blog si imi propun o cewtire mai indeaproape....
    Sper sa am si fire de nisip in clepsidra timpului....
    :))

    RăspundețiȘtergere
  19. Pitikuljenika
    Eşti oricînd binevenit pe blogul meu, ai să descoperi şi reţete culinare :)
    Dar am să te rog totuşi să scrii despre acele zile din decembrie pe care sunt sigură că ţi le aminteşti. Foarte bine că eşti boem - asta te va feri de limba de lemn :)

    RăspundețiȘtergere
  20. Am reuşit să pun banner-ul. N-ai dat codul aşa că m-am chinuit ... click dreapta, view page sourse, (încurcat în html, php, asp şi altele), copiat şi păstuit.
    Excelentă idee. Poate încerc şi eu.

    RăspundețiȘtergere
  21. Chat Noir,
    Nu "poate". Sigur că scrii. Contez pe tine.
    P.S. Îmi pare rău de chinurile cu banner-ul.
    Mulţumesc foarte mult pentru ajutor.

    RăspundețiȘtergere
  22. buna Lucia. duminica placuta sau ma rog cea mai ramas din ea :)

    RăspundețiȘtergere
  23. Eu cred ca ti-am mai spus...ideea e minunata. Si da, asa e, si eu zic ca a fost Revolutie. Tocmai pentru ca, pe fond, a schimbat sistemul. Ramane sa vedem cum va fi definita in cartile de istorie. Ma rog..."sa vedem" e incorect, pentru ca nu cred ca mai apucam ::))
    Oricum, am sa scriu si eu un text si am sa il trimit.
    Poate foloseste :)

    RăspundețiȘtergere
  24. Cody, nu-mi rămîne decît să-ţi urez o seară frumoasă :)

    eu...
    Aştept textul! Sunt sigură că foloseşte :)

    RăspundețiȘtergere
  25. 'neata Lucia. un inceput de saptamana cat mai placut sa ai

    RăspundețiȘtergere
  26. Despre Revoluţie e greu să vorbeşti, să spui lucruri reale, pentru că totul s-a petrecut ca într-un vis, a fost o nebunie, cert este că mâna aceeia de oameni pe baricada de la Intercontinental era reală, cu Dan Iosif la portavoce îndemnţndu-ne să ne alăturăm lor, să nu ne fie frcă de moarte măcar pentru copii noştri, reale erau şi gloanele care şuierau, sângele celor căzuţişiroind a durere ţi noi cei de pe margini ascunzându-ne, fugind, ei au rămas acolo chemându-ne, cerându-ne ajutorul, care nu însemna decâtsă ne alăturăm lor. A fost revoluţie, au fost tineri care chiar au crezut că se v-a schimba ceva.

    RăspundețiȘtergere
  27. Rodica Buzdugan
    Da, eu cred la fel. Dar văd că ai amintiri extraordinare - scrie şi tu vreo două pagini.

    RăspundețiȘtergere
  28. Mai primesti?? Eu as vrea sa scriu abi ain weekend ca am ce povesti. Ai grija la entuziasmul lui Bogdan Hrib!

    RăspundețiȘtergere
  29. Horia Gârbea
    Mai primesc... au venit foarte puţine texte, deci nu va apărea la Gaudeamus, poate în decembrie.

    RăspundețiȘtergere
  30. mul?umiri foarte interesant,

    RăspundețiȘtergere

Click pe poză!