Să fim alături de Sibilla

Ieri, printre alte premii Fără canguri, am dat şi un premiu pentru bloggeri persecutaţi, în semn de solidaritate cu Sibilla şi Gabriela Savitsky. Nu reaiau povestea lor, o ştiţi. Dar poate încă n-aţi aflat că astăzi Sibilla a fost nevoită să demisioneze.
Iată ce îmi scrie Gabriela Savitsky:
Mă bucur pentru toţi cei premiaţi, felicitaţi, etc. Astăzi, Sibilla n-a mai rezistat la presiunile pe care nu vi le pot descrie şi a demisionat. Sistemul a folosit-o, s-a slujit de capacităţile ei, de energia ei dar, când a "mişcat în front", a fost pusă la zid. A "colecţionat" 12 Citaţii ale Comisiei de Cercetare Prealabilă (aşa se numeşte Comisia de disciplină pentru angajaţii contractuali, Sibilla nefiind fucţionar public) şi, presupun că ar fi urmat să lucreze fără salariu la atâtea sancţiuni. Martori împotriva ei au fost "montaţi" (fiecare spune: "am făcut ce mi-a zis XXXXXX, unde să mă duc, am rate de plătit, am familie, trebuie să iau un salariu) colegi şi copii instituţionalizaţi (cei cu "bube", cu abateri disciplinare, aflaţi, oricum, pe lista de "revocări"). Îmi fac timp într-o zi şi scriu un dicţionar al asistenţei sociale pentru profani.
O să ne străduim, mâna de prieteni pe care-i are, s-o ajutăm.
Sibilla merită cu adevărat acest Premiu. Credeţi-mă. Chiar şi-a rupt din timpul ei, n-a stat cu copilul ei şi a avut grijă de aceşti orfani, i-a învăţat, i-a protejat ca o cloşcă. Şi acum crescuţi mari de acest sistem bolnav, ridică mâna asupra învăţătorului lor, asupra celei care poate n-a avut atâta răbdare cu nimeni, câtă a avut cu ei. A organizat un campionat zonal de fotbal între Centrele de Plasament, expoziţii, acţiuni, spectacole. A fost ca o flacără vie. Aşa am găsit-o, în 2005. Acum abia pâlpâie.
Asta-i o societate normală, oameni buni? Unde cel care spune adevărul este bătut cu pietre? Vă rog să-mi spuneţi, dacă ştiţi. Şi vă rog să fiţi alături de Sibilla. Este un Om. Cu coloana vertebrală dreaptă, cum numai în filme aţi văzut.

Să fim alături de Sibilla.