Sau Metafizica la babuini. După cum zice BBC, cartea cu acest titlul, "Baboon Metaphysics", este nominalizată pentru premiul Diagram, care răsplăteşte cartea cu cel mai ciudat titlu.
Acum cîteva luni, Horia Gârbea a făcut în revista Luceafărul o anchetă despre titluri. Am scris ceva, dar, din păcate, nu ştiam că babuinii au metafizică.
off topic : am voie să-i recomand Crinei "Guerlain a botezat parfumul ..."
RăspundețiȘtergerenu de alta dar acolo scrie că drepturile ...
dacă tot mi-aţi recomandat-o şi dacă Crina tot a prins gustul :D ar fi păcat, zic, să nu i-l cultivăm :)
CELLA
Cella,
RăspundețiȘtergereSigur că da, culmea e că uitasem că e şi asta pe net.
Doamna Verona, vrea sa fac prin intermediul dumneavoastra o propunere. Stiu, e usor sa faci propuneri fiindca pui pe altii sa lupte pentru ele, adica eu va indemn la lupta pe dumneavoastra, in timp ce voi exclama, ca intr-un vechi banc, "Ma che bella voce!". Si totusi: este vorba de patrimoniul cultural public, in particular de patrimoniul literar public. Am citit recent ca exista serioase probleme in alcatuirea manualelor de limba si literatura romana datorita drepturilor de autor; e vorba de banul - ochiul dracului- pe care il cer urmasii unor mari scriitori, pentru citeva cuvinte plasate in manuale. Nu s-ar putea ca Uniunea Scriitorilor sa declare - cite 1-2 opere ale scriitorilor cit de cit importanti - o lista de patrimoniu literar public, libere de dreptul de autor si care sa poata forma, oricarui tinar, o cultura minimala in ceea ce priveste literatura romana si care sa poata constitui si baza de citate a manualelor? Pentru scriitorii din actualitate, ar fi ceva mai simplu: pe baza de voluntariat, fiecare din ei si-ar putea declara una dintre lucrari - care vor ei - de patrimoniu public (comercial vorbind, ar fi si un soi de esantioane gratuite menite sa atraga cumparatori pentru oferta literara contra cost). Pentru cei din trecut este mai complicat, dar cred ca o miscare a scriitorilor ar putea ajuta. Prin grija Uniunii Scriitorilor, s-ar putea asigura apoi difuzarea acestui patrimoniu literar public. Voi cauta sa discut si cu cineva din zona muzicala, fiindca acolo este si mai rau: mari compozitori romani trec pur si simplu in uitare din cauza drepturilor de autor si a unui patrimoniu muzical public; mai mult de atit, site-uri care contin liste de compozitori ignora pur si simplu compozitori romani importanti, cam din aceleasi motive. Ce ziceti, cum priviti propunerea mea? Sunteti dispusa sa o avansati colegilor dumneavoastra de har si profesie? Cu stima.
RăspundețiȘtergere@Cum am scris şi pe blogul lui Nenea Cosmos, eu nu sunt "în pericol" să ajung în manualele şcolare, aşa că pot fi, cît de cît, obiectivă. Pot să propun o dezbatere pe tema literaturii române în manualele şcolare. Dar pe de-o parte, e vorba de respectarea legislaţiei europene, pe de alta, de scriitorii români. Este posibil ca moştenitorii unor mari scriitori să se arate mai hrăpăreţi, dar aceste cazuri sunt rare. În ceea ce-i priveşte pe scriitorii români de azi, dacă s-ar face o medie a veniturilor lor realizate din scris, ar fi pe undeva la nivelul salariului minim. Nici editorii, nici teatrele nu se omoară cu plata drepturilor de autor. Iar scriitorii acceptă sume minuscule sau, de multe ori, doar un număr de exemplare din carte, pentru că sunt fericiţi că opera lor, pentru care au muncit ani de zile, are şansa de a ajunge la public.
RăspundețiȘtergereNici eu nu stiam ca babuinii au metafizica. Dar putem noi sa-i contrazicem pe autori care si-au dedicat 14 ani din viata pentru a afla ce gandesc babuinii? Tocmai am scris si eu despre carte, al carei motto e o nota scrisa de Darwin: "He who understands baboon would do more towards metaphysics than Locke." Si acum ma duc sa ma dau cu pluta pe Internet. Poate descopar si eu Secretul atomic. :D
RăspundețiȘtergereFelicitari pentru volumul "Fara canguri". Promit solemn ca le voi studia metafizica... de indata ce pun mana pe ei!
@ Scarlet Aurora
RăspundețiȘtergereDeci de la Darwin ni se trage...
Lectură plăcută!
Doamna Verona, poate ca eu am formulat nu foarte grozav subiectul, nu doream sa ajungem cu discutia in zona sumelor de bani care se vehiculeaza, ori a caracterelor umane. Haideti sa incerc sa reformulez: dumneavoastra ati fi de acord ca, din ceea ce ati scris in intreaga dumneavoastra cariera scriitoriceasca, sa puneti 1-2 titluri (insemnind nu neaparat titluri de volum, ci poate titluri de schite, povestiri...) la dispozitia a ceea ce am putea denumi un patrimoniu literar public (in sensul ca aceste lucrari sa poata fi citite si difuzate in mod gratuit, in forma electronica ori in alta forma)? Daca, da, atunci ar fi dispusi si alti colegi ai dumneavoastra scriitori sa procedeze la fel, astfel incit sa se poata constitui un site de patrimoniu literar public - si in acest fel sa li se poata asigura tinerilor o minima cultura - prin internet, sa zicem - in ceea ce priveste literatura romana (hai sa zicem ca lasam deoparte scriitorii din trecut unde ar trebui discutat cu urmasii, sa zicem de scriitorii de azi)? Nu vad de ce constituirea unui patrimoniu cultural public ar deranja legislatia eurpeana; ceea ce stiu este ca americanii au inceput alcatuirea unor astfel de liste de patrimoniu public in unele domenii culturale, iar aceste liste sunt adaugite anual. Deci, in chestiunea pe care sper sa o fi reformulat mai bine, ce ziceti? Iar cu ajunsul in manuale nu se stie, vedeti ca in muzica sunt redescoperiti compozitori si dupa 500 de ani, genii care au fost lipsiti de relatii la vremea lor. De exemplu, noi cind zicem nocturna zicem Chopin, dar parintele nocturnelor este John Field (macar in sensul ca a scris mai multe si reusite) si se pare ca o nocturna compusa izolat a aparut chiar mai inainte de Field. Cine stie ce va vi deci si in literatura peste o jumatate de mileniu? Acum cind spunem canguri spunem Australia, iar peste o jumatate de mileniu poate cei care vor spune canguri vor spune Lucia Verona. Poate ca atunci facultatea de litere din Bucuresti va va purta numele; poate ca tot atunci in fata facultatii vi se va ridica o statuie - care nu va va semana deloc - si la construirea careia - in buna traditie a locului - se vor fura trei sferturi din bani. Cine poate sti cum va fi viitorul? Nu aduce anul ce aduce ceasul si nu aduce secunda ce aduce nanosecunda. Cu stima.
RăspundețiȘtergere@instalatorul
RăspundețiȘtergereDin păcate, chiar este vorba de bani. Chiar vi se pare normal ca un scriitor să ia pe o carte mai puţini bani decît celebra femei de serviciu de la Renel? Înainte de a pune la dispoziţia marelui public şi a şcolarilor schiţe sau fragmente de romane, trebuie să le scriem. Iar scriitorii, oricît de ciudat ar părea, trebuie să mănînce, să se îmbrace, să-şi plătească întreţinerea.
Eu am pus pe internet, gratis, evident, destule texte de teatru şi proză. Şi alţi colegi fac asta. Evident, în aşteptarea acelor statui şi a facultăţilor care să ne poarte numele! :)))))))))
Dar am să lansez dezbaterea într-o zi-două, pe blog, după ce mă voi documenta ca lumea şi am să vorbesc şi cu colegii mei.
Cît despre John Field, una din nocturnele lui "apare" în "Război şi pace", dacă-mi amintesc bine.
Nu înţeleg nimic! E de vină scriitorul contemporan că nu e în manuale? Sau e de vină cel care ar trebui să-i plătescă scriitorului dreptul intelectual pentru a-l putea publica în manuale?
RăspundețiȘtergereDoamna Verona, ei bine, in lumea romaneasca de azi mi se pare firesc ca un scriitor sa cistige mai putin decit o femeie de serviciu, fiindca am lasat ca Romania sa ajunga dominata de persoane cu gindire si cultura la nivelul femeilor de serviciu. Iar puternicii zile isi iau pe linga ei culturnici care si fac activitati echivalente cu ale femeilor de serviciu. Nu dau exemple fiindca le stiti - si sigur mai bine ca mine. Si va ofer scuze pentru insistenta, pina la urma dumneavoastra stiti situatia cel mai bine. Cu stima.
RăspundețiȘtergere@Ştefania
RăspundețiȘtergereEvident. Editorii primesc subvenţii, nu plătesc dreptul de autor, în schimb noi suntem de vină :)
E o lege nescrisa care spune asa: Intotdeauna scriitorul e de vina :)
RăspundețiȘtergere@Oana
RăspundețiȘtergereAşa e! Dacă nu ne apucăm de o muncă cinstită... :)
Cât despre gloria de peste 500 de ani... "oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?"
RăspundețiȘtergereCe-ar fi să-i zic lui Traian: "poete, nu mai cere bani pe munca ta, că, uite peste 500 de ani, peste un mileniu, o să te redescopere ăştia... şi o să te bage în manuale, că nu va mai avea cine să ceară drepturi de autor..."
He , he he!
@ Ştefania
RăspundețiȘtergereMie mi s-a promis statuie :)
Serios, eu chiar vreau să public sumele pe care le cîştigă scriitorii pentru cărţile lor. Să vadă lumea cum stau lucrurile.
Nu ştiu dacă ai primit acest comentariu, aşa că repet:
RăspundețiȘtergereLa Traian T Coşovei, drepturi de autor la penultimele 2 cărţi:
Poezie. 400 de volume aduse de editor la domiciliu şi lăsate la scara blocului!
Critică literară: 200 de euro promişi prin contract, cu condiţia să se vândă tirajul. A primit, după 2 ani, o scrisoare în care era anunţat că nu s-a vândut tirajul...
@ Ştefania
RăspundețiȘtergereq.e.d.
Stefania, dna Verona: Mai intii, dna Verona: nu ati publicat raspunsul meu, care nu continea in el nimic ilegal ori imoral. Imi pare rau. Si Stefania: inteleg ca ambele nu priviti bine ceea ce am scris eu; au zis unii de mine si de mai rau, nu asta este chestiunea. Daca ar fi sa dau niste detalii, as zice ca e din toate cite putin: si putin marketing si putina cultura, depinde cum vezi si organizezi lucrurile. Eu am facut doamnei Verona o propunere: astazi poate ca o vede rau, poate ca lasata un pic la dospit si privita altfel va da mai putin rau. Partea culturala este mai usor de rezolvat: un site al Uniunii cu esantioane ale creatiilor literare contemporane romanesti, sub forma de patrimoniu literar public, profesori de literatura care le indica elevilor acest site, elevi care citesc scrieri din acest patrimoniu si care, dupa gustul fiecaruia, devin fani (hai sa-i zic asa) ai unui scriitor ori altuia si incep sa ii urmareasca aparitiile; traducatori din strainatate si profesori de romana din strainatate care pot gasi indicii asupra unor scriitori romani contemporani asupra creatiilor carora se pot apleca. Ca marketing, un exemplu personal: intimplarea (fiindca am fost un indragostit de literatura si citeam si foarte repede - am citit in mod inteligibil cu voce tare si public la 12 ani in ritm de o pagina de carte pe minut, iar fara voce chiar mai repede, marile romane fluviu au fost pentru mine chestiuni de 24 de ore si citeam inclusiv la masa in timp ce mincam) a facut sa nu citesc pina acum nimic scris de doamna Verona. Este o intimplare pura, tot asa cum probabil este si pentru altii ca mine. La fel ca altii, nu ma omor sa citesc pe cei declarati mari scriitori, cit sa citesc creatii literare care imi pot transmite ceva. Cum viata imi ofera din ce in ce mai putin timp de petrecut in librarii, mi-ar face placere sa existe un loc de patrimoniu public, astfel incit sa pot alege acei autori care se potrivesc spiritual cu mine si carora sa le pot cumpara apoi cartile cu incredere, cu speranta si cu bucurie. Asa cum i-am promis dnei Verona, voi cumpara cartea ei fara canguri si poate ca voi deveni un cititor care va urmari viitoarele sale aparitii editoriale si, implicit, va face eforturile financiare necesare. Nu ascund ca in acest moment trebuie pur si simplu sa arunc mai mult de 300 de carti la care tin foarte mult din lipsa de spatiu, ca am stocate lucrari literare, stiintifice si tehnice pentru aproximativ 100 de ani de lectura (in ritm de o carte la zece zile, sigur ca ati putea replica citeste-le dom'le, ce ne bati la cap?), totusi as face cu bucurie mai mult loc in spiritul meu contemporanilor mei, cu cheltuielile de librarile necesare. Si sa stiti, doamna Verona, ca in Romania nici un om care munceste cinstit, oricit ar fi de bine dotat mental si de invatat, nu cistiga suficient. Poate ca, dupa un timp, reginditi chestiunea.
RăspundețiȘtergereDoamna Verona, ultimele mele doua comantarii nu au aparut, poate va uitati in spam. Cu stima.
RăspundețiȘtergere@ Instalatorul
RăspundețiȘtergereNu e nevoie de scuze, dimpotrivă. Este un prilej să arătăm situaţia reală a scriitorilor.
Se poate vedea, în comentariul Ştefaniei Coşovei, cît cîştigă poetul Traian T. Coşovei din cărţile lui.
Cred că vom reveni asupra subiectului.
@ instalatorul
RăspundețiȘtergereÎmi pare rău, s-au încurcat la moderare, au apărut acum.
Între timp, o foarte bună prietenă m-a certat la telefon că v-am contrazis şi am vorbit paralel :) Eu nu cred. E o discuţie între oameni care iubesc cartea, dar o privesc din unghiuri diferite. Din păcate, problema nu e la noi. Între scriitor şi cititori sau între scriitor şi elevii care învaţă dintr-un manual există diverse trepte intermediare. Colega noastră Cornelia Maria Savu are o excelentă serie de articole pe tema asta pe Tamada.ro.
Instalatorul
RăspundețiȘtergereCeva, ceva încearcă editura Liternet. Ei nu plătesc drepturi de autor. Iar întreaga echipă a siteului, din câte am înţeles de la dnul Radu Ilarion Munteanu, face muncă patriotică. Şi văd că au adunat ceva "material". Chiar luna asta au demarat un proiect de poezie a anilor '80 şi '90. Traian le-a pus la dispoziţie (tot fără bani, cum altfel?) volumul lui de debut, "Ninsoarea electrică".
Şi, domnule instalator, nu v-a vorbit nimeni de rău!
Că tot vorbim despre canguri... văd că si Traian a furat-o... prezită tot Cangurii matale pe Tamada...
RăspundețiȘtergereŞtefania, asta e foarte bine, putem şi noi să facem ceva pe proză, iar la dramaturgie am început de un an să publicăm piesele citite la Club, plus cele din revista Drama.
RăspundețiȘtergereDar astea sunt eforturi individuale. La alţii e politică de stat.
Doamna Verona, Ma cutremur sa aud asa ceva despre dl Cosovei: poate nu atit prin prisma financiara, cit prin prisma tratamentului uman: sa pui niste volume ca plata unui scriitor sa sa si le vinda singur si sa-si scoata banii pe ele, este ceva de-a dreptul sinistru. Asta inseamna, in opinia mea, ca in punctul de contact dintre actul cultural si actul managerial-economic se intimpla ceva, iar faptul ca pina la urma responsabilitatea financiara este pusa pe umerii scriitorului (daca nu esti in stare sa iti vinzi cartile, atunci nu-ti iei banii, ceea ce inseamna ca se ajunge in fapt la ideea ca scriitorul mai bine isi editeaza singur cartile la calculatorul si imprimanta personala, daca tot este sa isi asume riscul dinanciar) inseamna ca editurile nu fac suficient marketing si, pina la urma, ar dori ca profitul sa le vina pentru simplul fapt ca scot cartile la vinzare. Daca stau sa imi amintesc, ajung la concluzia ca prin strainatate exista la ora actuala mai mult de 5000 de cei mai buni scriitori din lume si o multime cu cea mai frumoasa pipa. Dat fiind timpul mai scurt al publicului disponibil pentru lectura, v-ati gindit la o versiune audio, pe CD, a lui fara canguri, in lectura autoarei? Versiunea, ca un test, s-ar putea scoate in hai sa zicem 200 de exemplare, chiar in versiune artizanala, pentru iubitorii de literatura care nu au timpul fizic necesar citirii, dar au timp pentru auditie: prinsi in trafic, cite doua-trei ori de acasa pina la serviciu si inapoi, nu-si pot permite sa citeasca la stopuri, dar isi pot pune un CD cu literatura in locul unuia cu manele. La o adica, un lot de acest gen poate fi scos si artizanal, pe calculatorul propriu: se inregistreaza lectura textului la microfon, se face rip in mp3 - ca sa incapa pe un CD daca lectura depaseste 70 minute - un CD costa acum cam 5-10 bani bucata, nici o cutie pentru CD nu-i prea scumpa, si da-i si multiplica pe calculator; mai greu ar fi cu o eticheta pe CD, iar costul ar fi rezonabil, ca si pretul de vinzare. Daca testul merge, atunci pentru viitor se poate discuta si de elemente de securitate, etc. In strainatate se face asa ceva, chiar se recurge la actori pentru citirea textelor ( ei sunt mai bogati). Dar cred ca stiti. Cu stima.
RăspundețiȘtergereUitati, doamna Verona, dumneavoastra ati sprijinit blogosfera prin ceea ce ati facut, poate ca si blogosfera va poate sprijini intr-o versiune audio a lui fara canguri, daca vreti. Putem face asa: dumneavoastra faceti fisierul mp3 (inregistrati si faceti rip), iar noi ne vorbim sa luam cite 25 de CD-uri de aceeasi marca ( sa adunam vreo 200 de bucati in total) si, primind de la dumneavoastra fisierul mp3, va facem multiplicarea, fiecare cite 25 de bucati ( e greu mai multe bucati de persoana, fiindca fiecare trebuie sa ne cistigam o piine). Ca sa nu mai existe cost de eticheta, pe fiecare dintre cele 200 (ori 100) de CD-uri veti scrie titlul de mina, personal (iata si un document olograf), veti pune semnatura dumneavoastra (deci autograf in original), veti scrie o dedicatie cum ar fi "primilor mei ascultatori" si (ramine inca de gindit asta), veti numerota CD-urile ca pe un fel de serie speciala, limitata. Practic, asta va va costa foarte putin ( va va costa timp, nu bani si ceva curent electric consumat de calculatorul dumneavoastra, iar multiplicarea o vom suporta noi). Asta va va permite sa le oferiti la un pret convenabil. Daca reusim asta impreuna, atunci va promit ca vom incerca sa il ajutam si pe dl Cosovei cu o editie asemanatoare de audio-book (vorba aia: ce e mai frumos decit sa asculti o poezie in masina dupa ce te injura magarii la semafor?) Cu stima.
RăspundețiȘtergere@ instalatorul
RăspundețiȘtergereAţi văzut? Şi sunt foarte multe asemenea cazuri.
Cauzele sunt mai multe, dar cea mai importantă este aceea că nu avem o politică de stat coerentă pentru sprijinirea literaturii de azi. Aşa cum v-am scris mai sus, Cornelia Maria Savu are mai multe articole pe această temă.
Cu audiobookurile - ştiu că se fac şi la noi, am şi scris despre unul, cu poeziile Denisei Comănescu, dar la proză e mai greu, textul trebuie mult scurtat. Teoretic, aş putea face cum spuneţi, dar pentru înregistrarea audio ar fi nevoie de un studio... e complicat şi nu am timp, dacă mă ocup de lucrurile astea cînd să mai scriu?
Doamna Verona, ce studio? Pentru inceput, microfonul de la calculator, un loc fara ecou si...liniste in casa (ascultam un madrigal compus de Henric al VIII-lea, omul intre doua neveste mai compunea muzica, care fiind inregistrat live, avea le la jumate o sirena de politie pe fundal, groaznic). Dar cum doriti. La o chestiune artizanala, de inceput, ne vorbim pe bloguri si va ajutam cu multiplicarea. Cu stima.
RăspundețiȘtergereDoamna Verona, iar s-a sarit un comentariu, va rog mai priviti in spam. Cu stima.
RăspundețiȘtergere@ instalatorul
RăspundețiȘtergereNe vorbim pe bloguri, desigur, dar poate colaborăm la un proiect, Premiile Lili, adresa e în blogrollul meu. Vom face lecturi toată vara, de două ori pe lună, iar apoi vom strînge lucrările citite într-un volum. Am putea să-i facem şi o versiune audio, cu înregistrări live în timpul lecturilor.
E o nebunie, cangurii sunt de vină, e clar! Dispar comentariile, apar, eu nu mai ştiu la ce să răspund :))))))
RăspundețiȘtergere@ instalatorul
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru oferta generoasă, chiar nu ştiu ce-am făcut s-o merit! Nici măcar nu v-am premiat :) Dar remediem şi asta. Sunteţi din Bucureşti? Vedeţi că la postarea "Bloggeri, avem o problemă" am spus unde pot fi găsită săptămîna asta. Vă aştept!
Dar mai mult decît un audiobook pentru "Fără canguri" (deşi ideea cu eticheta personalizată mi se pare foarte atrăgătoare), m-ar interesa o colaborare pentru Premiile Lili.
Doamna Verona, am spus de la bun inceput ca voi cumpara cartea dumneavoastra, ceea ce voi si face saptamina viitoare si as fi refuzat orice premiu, in primul rind fiindca nu l-as fi meritat si in al doilea rind fiindca tin prea mult la anonimatul meu. De acord sa discutam cu colegii orice ajutor al blogosferei, doar sa nu ne cereti ceea ce nu am putea face; in acest moment cred ca am putea asigura o multiplicare la nivel de vreo 200 buc. prin voluntariatul blogosferei (ar fi o dezamagire crunta sa nu gasim 8 persoane dispuse la un mic voluntariat in sprijinul dumneavoastra dupa ce atitia bloggeri au fost fericiti sa conteze in concurs), dar ar fi hazardat sa vorbesc si de altele pina ce nu se vor vedea rezultatele apelurilor lansate pe bloguri. Cu stima.
RăspundețiȘtergere@ instalatorul
RăspundețiȘtergereCum doriţi. Fireşte, am să vă respect anonimatul. Dealtfel nici pe unii dintre bloggerii premiaţi nu ştiu cum îi cheamă. V-aş oferi cu dragă inimă cartea, fie şi numai pentru interesanta discuţie din această seară.
Cu riscul să vă dezamăgesc, deşi apreciez oferta dumneavoastră şi vă mulţumesc din suflet, vă rog să nu lansaţi niciun apel la bloggeri, cel puţin deocamdată. Poate că va veni momentul cînd mă voi putea gîndi la un audiobook. Dar nu acum. Sper că mă veţi înţelege, acum am nevoie să mă desprind puţin de această carte. Mă aşteaptă alta, altele.
Sper să mai stăm de vorbă cît de curînd. Vă mulţumesc, noapte bună.
Bag seama că aţi avut o noapte... plină, doamnă! Idei mişto, proiecte care încep să prindă viaţă... felicitări!
RăspundețiȘtergere