Kamasutra de Cisnădie

Diamantele sunt eterne, se zice. Mă rog, nu chiar toate. Mai nou au fost inventate "diamante" din zahăr pentru ornarea prăjiturilor şi a bomboanelor de ciocolată. Fiţe, veţi spune. Pardon, fitze. Ca şi ciocolata poleită cu aur veritabil, comestibil, la modă acum un an sau doi. Sigur că da, fitze.
Să nu se creadă că am ceva împotriva diamantelor sau a ciocolatei. Pentru mine ciocolata (neagră, foarte neagră, peste 85%) este unul din elementele necesare vieţii şi cel mai bun medicament împotriva depresiei. Îngraşă? Ei, bine, nimic nu e perfect. Iar diamantele, cele adevărate şi eterne, nici măcar acest dezavantaj nu-l au.
Dar să revin la diamantele din praline. Se găsesc la noi, valentinii noştri le pot dărui valentinelor lor şi nici nu costă o avere. Provenienţa lor este, însă, misterioasă. Ziare.com, citînd Agerpres, zice că suszisele dulciuri sunt creaţia unui domn din Cisnădie, cofetar, aflat "printre puţinii creatori de artizanat în ciocolată din România". (Artizanat în cicolată? Poate ciocolată artizanală, ceea ce e cu totul altceva, dar acum altul e subiectul). Cînd să aplaud această reuşită a economiei româneşti, acum, la vremuri de criză, vine Mediafax şi-mi strică bucuria. Zice că domnul din Cisnădie este managerul firmei care comercializează sclipitoarele bunătăţi, importate din Spania, "diamantele" fiind fabricate în Franţa. Cum rămîne cu "creatorul de artizanat"?
Care agenţie de presă are dreptate? În care putem avea încredere, cînd e vorba de ciocolată, de politică sau de orice altceva?

Ah, dar să nu uităm de Kamasutra. Tot de valăntains, tot ciocolată, tot Cisnădie. Tot Ziare.com citînd Agerpres. Mediafax nu zice nimic.