Îmi veţi spune voi că nu întîmplător am dat acest titlu, că declaraţiile preşedintelui-premier şi deciziile luate întru mulţumirea FMI prevestesc sfîrşitul portocaliadei. Dar poate nu, pentru că se vor găsi întotdeauna cinci milioane de votanţi. Sau de voturi. Pentru că unora dictatura le dă o stare de confort. În dictatură trebuie doar să te supui. Democraţia presupune asumarea unor responsabilităţi. Şi iar mi-am adus aminte de piesa "Dragonul" de Evgheni Şvarţ, despre care
scriam vara trecută.
Dar, în afară de comentarii la afirmaţiile de mai sus, îmi veţi da traducerea exactă, provenienţa citatului, cine a rostit această frază şi în ce context. E greu? Ei, aş! Dl. Gugăl abia aşteaptă să vă ajute. Dacă-l rugaţi frumos :)
Deci, concurs. Data-limită: luni dimineaţa. Va fi şi un premiu. Încă nu ştiu ce, dar pînă luni voi şti.
UPDATE. Sau EPILOG, cum cere Bordelezu.
Dacă premiul ar fi în bani, i l-aş da
Ştefaniei Coşovei, care a mers direct la esenţă. Deşi acest premiu n-ar putea compensa ceea ce statul vrea să-i ia, un sfert din salariul mizerabil al unui mare poet.
Dar pentru că trebuie să dau, totuşi, un premiu, i-l dau
Mădălinei Ionescu, pentru că a dat un răspuns complet şi a găsit o analogie interesantă.
Vali, îmi pare rău, răspunsul tău a fost corect, dar incomplet. Poate data viitoare, promit că vor mai fi concursuri.
Bordelezu - silvuple!
Silvu ple, Lucia. Sunt un routard en retard, comme d'habitude. Claude François, 1967, Google.
RăspundețiȘtergereSunt nevoit să sar de la una la alta. Cronologic.
Ţin să-ţi mulţumesc pentru trimiterea dată. Mai dă-mi! :)
Fără ruşine îţi spun că, pe zi ce trece, deşi în fiecare zi mai învăţ câte ceva, constat că nu ştiu nimic. Habar n-aveam că ai o rubrică în Săptămâna financiară, habar n-aveam că maestrul Gârbea scrie la ziar, ce ţi-e şi cu inginerii din ziua de azi, nu degeaba se aseamănă cu dulăii la privire, bag seamă că ştiu şi să se exprime şi culmea, dacă vrei să citeşti ceva scris bine la gazetă trebuie să cauţi un scris de inginer. Deci, un inginer poate să fie un bun scriitor fără să aibă şcoala de scriitori, că deh, spun unii că poetul sau scriitorul e un meseriaş, ce face el e o meserie, deci trebuie calificat în urma absolvirii unei şcoli de artă şi meserii, trebuie să aibă o patalama la mână pe care să scrie negru pe alb că are meseria de poet. Sau de scriitor. Şcoală de jurnalişti am văzut, şcoală de muzicieni şi de artişti plastici da – deh, vocaţionale, nu? – de popi aşijderea, testaţi în prealabil într-un ful de dame, bineînţeles, că nu poţi scoate un pictor dintr-un copil care nu are simţul culorii, înainte şi unul care n-avea acest simţ putea câştiga un ban dacă avea cunoştinţe de ortografie şi caligrafie – scria lozinci, dar acum ar muri de foame, i-au mâncat pâinea dactilografele cu pisi, dar şcoală de scriitori n-am mai auzit să existe de prin anii cincizeci încoace. Deci, ca să mă exprim inginereşte, ce observ e că un bun scriitor, d-ăsta fără patalama, poate fi la fel de bine şi un bun jurnalist, ceva ce mi se pare normal, vocabularul său nu e bordurat de limita a trei sute de cuvinte.
Cât despre bătălia de la Borodino, voi reveni, că gândirea mea întortocheată de oltean get-beget ce nu face parte din şcoala gânditorilor din Caracal m-a dus direct de la tunuri la varza a la Cluj. Cînd spun direct, trebuie să înţelegi că am luat-o pe la Plovdiv şi am trecut Dunărea îndărăt cu parandărat pe la Vidin.
Sper că n-ai sperat să particip la concursul tău, nu sunt de la categoria asta, păcatele mele, oldboi scrie pe fruntea mea. :)
@Bordelezu
RăspundețiȘtergereSilvuple, dar autorul citatului e mai oldboi decît tine. Mult mai, pentru ca să zic.
Şcoală de literatură n-avem, dar pe la anglo-saxoni se întîmplă cursuri de "creative writing". Şi lumea se duce. Ies de la aceste cursuri fix atîţia scriitori cîţi intră, că talent nu se dă.
În schimb relaţia Borodino-varza a la Cluj este perfect logică şi exact asta am vrut să spun.
Şi iar se încurcă pe undeva comentariile...
RăspundețiȘtergere@Lucia
RăspundețiȘtergereCorect. E logic. De unde rezultă că:
1) ai absolvit şi tu o şcoală de arte şi meserii;
2) putem să-şi dăm şi ţie o diplomă în inginerie.
Aşa că:
Zakha, Muhandes Lucia! :))
Cât priveşte şcoala, nu ştiu cum o fi pe la anglo-saxoni, dar pot să-şi spun documentat cum e la engleji. Învăţământul e interactiv, de la clasele primare, orele sunt un seminar continuu, nu profesorul predă iar elevii memorează, iar ceea ce este mai important e că au de mici în programă disciplina comunicare. E un lucru extraordinar pentru că e făcut ca lumea, nu în dorul lelii.
RăspundețiȘtergere@Lucia
RăspundețiȘtergereMuhandes = inginer diplomat, dar e folosit în lumea arabă şi ca formulă de respect faţă de oricine, indiferent din care domeniu, s-ar traduce prin Sal'tare, Doctore!
"If we offend, it is with our good will.
RăspundețiȘtergereThat you should think, we come not to offend,
But with good will. To show our simple skill,
That is the true beginning of our end.
Consider then we come but in despite.
We do not come as minding to contest you,
Our true intent is. All for your delight
We are not here. That you should here repent you,
The actors are at hand and by their show
You shall know all that you are like to know."
Sa mai zic de unde e? :) Il aveam in computer si mi-am adus aminte instantaneu de el.
Uff, nu mai scap de nepoată-mea, are 7 ani şi a lăsat-o mamă-sa cu mine azi, şi-a băgat nasul în laptop-ul meu, al ei nu-i mai ajunge. Mi-e că ies din cameră şi postează ea, că-s logat şi poate. Aşa că-ţi dau răspunsul ei, i l-a dat şi ei o prietena de pe mess care era de faţă cănd autorul a spus-o.
RăspundețiȘtergereTextul original e în română şi suna aşa:
"Sssse ssssfârssi balu' sssse-anunţsssă sspitalu', sssse ssssfârssi cadrilu', ne-assssteaptă assssilu'..."
Autorul e maestrul barei – aşa spune prietena nepoatei mele, eu nu bag mâna în foc pentru ce zice ea – domnul Valerică Ssstoica, şi a spus-o
în timp ce i-a stat în gât o gură de Dom Perignon, pe când vorbea la telefon cu Theodor Stolojan şi privea la declaraţia preşedintelui-jucător.
@Lucia
RăspundețiȘtergereŞi ca să termin ce-am început, lăsând gluma la o parte, nu degeaba am remarcat talentul tău ingineresc, procedezi întocmai ca un adevărat meseriaş, aici ţi-ai arătat meseria, în felul în care îţi pregăteşti lucrarea, ca un sudor, întâi şanfrenezi, apoi reglezi debitul la argon, vorba Manei, curentul (mai o uvertură, mai un prolog), îţi pregăteşti rostul, după care vei trece direct în arc pulverizat, abia aştept! Să moară de necaz melcii lui Mana :))
O seară bună!
Nu mai vreau premiu :))
RăspundețiȘtergerebuna dimineata Lucia
RăspundețiȘtergereThe true beginning of our end - din "Visul unei nopţi de vară", de W. Shakespeare
RăspundețiȘtergereActul V, scena 1, prologul rostit de Quince in deschiderea reprezentatiei actorilor din ultimul act, piesa jucata in piesa mai mare, teatrul in teatru fiind folosit de Shakespeare si in alte piese, daca e sa amintim numai Hamlet.
"Adevaratul inceput al sfarsitului" - ca actori ne tradam meseria daca spunem direct, daca va ofensam prin aratatul oglinzii. De fapt, voi vedeti ce vreti sa vedeti si intelegeti ce vreti sa intelegeti. Traduc eu si pun in context.
De acolo a fost extrasa propozitia si folosita, pentru ca "suna" atat de bine, in diverse ocazii. Aventura acestei expresii, "inceputul sfarsitului", seamana cu aventura biblicei "sa-i dam Cezarului ce e al Cezarului", adica - in uzul de azi - sa-i acordam cuiva respectul cuvenit. Sensul initial era de punere a Cezarului pe o poziţie daca nu inferioara, cel putin secunda, pentru ca intreaga fraza era "sa-i dam Cezarului ce e al cezarului si lui Dumnezeu ce e al lui dumnezeu". "Atunci a zis lor: Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu" (Evanghelia dupa Matei 22: 21)
@Lucia
RăspundețiȘtergereTo show our simple skill…
Ce plasă am luat... Şi eu care credeam că e vorba de cabotini, nu de actori...
Doamnă! Dacă ăştia micşorează salariul bugetarului Traian T. Coşovei (900 lei)tre'să lasăm dracului literatura, să m-apuc de ceva... de altceva! Vânzător la vreo "butică"...ceva?
RăspundețiȘtergerebuna dimineata Lucia
RăspundețiȘtergereSilvu ple, Lucia.
RăspundețiȘtergereÎn ţara asta în care toţi îs pricepuţi, eu, nepriceputul, îmi închipuiam că acolo unde-apare un prolog există şi un epilog. Greşii din nou?
Bogdaproste! :)
RăspundețiȘtergereAşa, bre, pupa-ţi-aş mânuşiţele alea două cu care scrii, chiar dacă se joacă o piesă în altă piesă ce face parte din altă piesă, de nu se mai poate afla care e cu actori adevăraţi, meseriaşi, care e cu actori amatori, care e de marionete, cine sunt marionetele, care sunt păpuşarii, e musai ca piesa – nici eu nu mai ştiu la care dintre ele mă refer – să aibă un epilog, meseria trebuie să fie meserie.
Că de ăştia care trăgeau cu tunurile de bucurie, în decembrie, doi ani la rând – ca Napoleon după Borodino, crezând că are toată maica Rassia la picioare – şi care de atunci n-au făcut altceva decât să mănânce, ei şi ai lor, care s-au dat marii bucătari ai naţiei, transformând totul în varză a la Cluj în care n-au tocat decât ici şi colo zgârciuri, cărniţa punând-o deoparte (pentru nevastă, pentru alea mici, pentru fraţi, soacre şi verişoare), nici la câini nefiind bună a fi dată că pute, m-am săturat.
„Vai, vai, vai! nu sunt bani, ce mă fac, ce pun pe masă?” – cam ăsta e refrenul lor.
Nici un meseriaş nu face aşa, bucătarul adevărat scoate o mâncare bună din orice, dacă e meseriaş, cu bani oricine e bucătar, negustor, manager – dar să aibă un sac, iar sacul cu bani să n-aibă fund.
Meseria se vede doar la cel care nu are bani, doar atunci un manager îşi poate arăta priceperea. Dar el trebuie să fie credibil, trebuie să fie cunoscut ca meseriaş, ca om care se respectă, ca om de cuvânt, într-un cuvânt ca „OM”, nu cocean de floarea soarelui, şi atunci el va avea peste tot credit, nu se mai pune problema banilor.
Preşedintele-jucător şi oamenii săi aveau o ocazie mare ca să-şi arate priceperea, să ne arate că sunt meseriaşi, că sunt marii bucătari ai naţiei. Rezultatul? Tăiat. Lor li s-a tăiat maioneza, fapt care pe ei nu-i doare, dar noi am fost tăiaţi de la mâncare.
Am câştigat ! Am câştigat ! :))
RăspundețiȘtergereReciteam zilele trecute " Hamlet" in traducerea Dutescu-Levitchi. De o viata nu incetez a ma minuna de acest Mare Britt.In opera lui este TOTUL, toata istoria umanitatii, omul in toata marirea si abjectia lui.zinca
RăspundețiȘtergereBuna dimineata Lucia, o zi buna
RăspundețiȘtergere@Cody
RăspundețiȘtergere'Neatza!
@Zinca
Da, Shakespeare e totul.
@Mădălina Ionescu
Felicitări :))
Silvu ple, Lucia.
RăspundețiȘtergereMă alătur ţie în a felicita nu numai câştigătoarea – premiul a ajuns unde trebuia, nu la o hoaşcă bătrână ca mine – ci şi pe ceilalţi, că au şi ei meritul lor.
Eu nu mai sunt competitor, m-am lecuit. Ultimul concurs la care am participat a fost un concurs de belit pielea la urs, da’ Neliniştitu’, organizatorul, m-a lăsat cu marele premiu în braţe – adică dreptul la belirea pieii ursului din pădure. Mare necaz, mi-am pierdut liniştea, nu mai vreau premii, trebuie să mă înţelegi, m-am legat atunci la cap când nu mă durea.
Premiul e un venit, nu?, trebuie declarat la fisc şi impozitat. Ori deja sunt în bucluc, dacă mă trezesc cu fiscul la uşă, cioc-cioc-cioc, ţrrr... vor banii lor pentru belirea pielii, ce le spun bugetarilor de la uşă, ei nu sunt cu nimic vinovaţi, trebuie să-şi facă meseria, cum dracu’ le demonstrez că am cîştigat dreptul de a beli pielea, dar n-o am, că pentru asta trebuia să fie de acord şi ursul, ori ursul nu ştie carte şi nu citeşte ce-i scris în virtual, nu ştia că trebuie să stea, nu-i aşa?
Uite cum mă perpelesc eu de atunci, ce mă fac? Belea curată!
Acu’ îmi veni o idee, îhî, le donez lor dreptul meu, ce-mi trebuie mie pielea ursului din pădure? Le-o dau lor să facă ce vor cu ea, pot şi s-o vândă, numai cumpărători să găsească.
@Bordelezu
RăspundețiȘtergereSilvuple. Ca la Olimpiade, important e să participi!
Cît despre pielea ursului din pădure, mulţi încearcă să o vîndă...
Buna seara!
RăspundețiȘtergereDa, Madalina merita premiul! A explicat foarte bine.
If we offend, it is with our good will.
That you should think, we come not to offend,
But with good will. To show our simple skill,
That is the true beginning of our end.
Consider then we come but in despite.
Shxp „Visul...” act V, scena 1, cînd încep meșterii spectacolul in fata lui Tezeu. Quince rostește prologul. End in sensul de scop, finalitate.
Nu uitati ca pe 28 mai la Ploiesti am si eu o premiera. Va invit de pe acum. Il veti intilni in ea pe Shxp insusi, la curtea lui Vodă în Moldova sec XVI combinat cu XXI. „Cine l-a ucis pe Marx?” - musical.
@Horia Gârbea
RăspundețiȘtergereNu uit de premieră, sper să pot veni.