joi, 6 mai 2010

Deşi e joi, azi nu avem cenaclu

N-am mai primit texte. S-au terminat scriitorii începători? Nu au încredere în noi? Sau poate o fi de vină primăvara...
Deci, diseară nu avem cenaclu. Dar sunteţi bineveniţi la o discuţie despre cenaclul online sau despre ce vreţi voi. Vă aştept aici sau în chat, cum preferaţi.

34 de comentarii:

  1. Afară e de-a dreptul toamnă, dragă doamnă...
    Despre scriitori, începători sau nu, cred că mai curînd simt nevoia să înjure, decît să scrie.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu intrasem să citesc ,să particip la cenaclu diseară. Dar, asta este...
    Mi-am amintit. Am făcut o continuare a poveștii „Fugind de realitate” la mine pe blog http://adakiss.wordpress.com/ce-mai-pun-pe-foaie/fugind-de-realitate/fugind-de-realitate-partea-a-doua/
    Trebuie să mai lucrez la ea, dar mi-ar plăcea să aud o părere din partea dumneavoastră. Mulțumesc aniticipat!

    RăspundețiȘtergere
  3. @Matilda
    Eu azi am simţit nevoia să dorm, nu să înjur :)

    @adakiss
    Am citit partea a doua, mi se pare mai slabă decît prima. Ai pierdut dimensiunea onirică şi a rămas o pastişă după un film american de serie B. Plus senzaţia că traduci dintr-o limbă străină. Am pretenţii mai mari!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ioana Diaconescu6 mai 2010 la 19:18

    Draga mea Lucia(cu accentul pe i!),afara pomii se apleaca la pamint in apusul caldut,in soarele copt ce coboara.Azi mi-am pus in ordine(a cita oara)cartea de versuri la care lucrez de citiva ani si iar nu-mi place si iar lucrez pe text,azi,insa, cred ca incep s-o vad gata.Apoi, ma pregateam pentru cenaclu.Astept,ca intotdeauna de cind fac meseria scrisului,lucrarea formidabila care sa ma indemne sa exclam:ma las de scris!Atentie,geniu!Dar nu e nimeni astazi care sa-mi dea de gindit.Ma mir,cenaclul e totdeauna un pariu cu tine insuti ca incepator.
    Nu-i nimic,eu tot mai astept,am rabdare multa.La asa ceva iti trebuie rabdare si bunavointa...
    Pina una alta,ma scald in lumina tandra a acestui apus si ma gindesc la tine.Cu drag,Ioana
    P.S.In teiul de peste drum cinta vioi un cintezoi.Un cintezoi printre blocuri?!?

    RăspundețiȘtergere
  5. am înțeles. Era doar o încercare. Mai slabă, recunosc, dar au fost mai mulți factori care au intervenit. Mulțumesc de părere!

    RăspundețiȘtergere
  6. @Ioana Diaconescu
    Mă bucur că volumul tău de versuri se aporpie de momentul apariţiei - abia aştept!
    Da, geniile par să nu se înghesuie la cenaclu. E interesant ce spui despre răbdare - parcă Goethe spunea că geniul este răbdare eternă?
    Dar eu voi fi diseară aici, dacă ai chef, să discutăm despre literatură, despre cenaclu şi orice altceva.

    RăspundețiȘtergere
  7. @adakiss
    Ai fost în vizită la orfelinat?

    RăspundețiȘtergere
  8. Doamnă Lucia Verona, dacă Ada a întrebat întreb şi eu: cum vi s-au părut JOCURILE DE COPII?

    RăspundețiȘtergere
  9. Doamnă! Bună seara! Am şi eu o întrebare... pe care cu muuultă timiditate o formulez... mai bine, nu...lasă, m-am răzgândit...

    RăspundețiȘtergere
  10. @James
    N-am citit, încerc în seara asta şi-ţi spun.

    RăspundețiȘtergere
  11. Doamna Ştefaniaaaaaaaaaa! Îndrăzniţi, vă rog! Nu mai fiţi atît de timidă...

    RăspundețiȘtergere
  12. Micuţa "adakiss" are condei! Acum am "răsfoit-o" puţin. E, de asemenea, lăudabil ca scrie într-o bună limbă română.
    Are doar 16 ani??? Felicitări!
    Însă...nu mă pot stăpâni..că fac ulcer!!!! Ce-i reproşează o distinsă doamnă? Că a pierdut "dimensiunea onirică"?
    Doamnă Lucia Verona, dumneavoastră aveţi "dimensiunea onirică"? Şi cam ce...dimensiune, că eu n-am!

    RăspundețiȘtergere
  13. Doamna Ştefania, nu ştiu ce se întîmplă de nu vrea să intre comentariul domniei voastre! Dar să vă răspund: Nu, eu nu am dimensiune onirică, dar Adakiss are. Toată povestea ei din cenaclu era o pendulare vis-realitate foarte interesantă. În continuarea de pe blog a renunţat la vis şi textul mi s-a părut mai slab. Dar, cum spuneţi, are condei!

    RăspundețiȘtergere
  14. Ioana Diaconescu6 mai 2010 la 23:02

    Lucia draga,m-am gindit mult la absenta creatiilor literare la cenaclul de azi.Ma gindesc ca,poate,cei ce erau pregatiti se tem de observatii negative si nu au curajusl sa se arate.Dar nu e cazul.Asa este intr-un cenaclu,cei de fata isi pot exprima liber parerea,oricare ar fi ea.Si apoi,chiar daca cineva e mai dur,nu da nimeni cu parul si nu se intimpla nimic!Autorul poate face o medie intre parerile exprimate care,oricum ,ii folosesc fiindca, sigur ,ii dau idei.Apoi,cenaclul online are avantajul ca cel in cauza nu se vede,nu se aude,emotiile nu-l napadesc din acest punct de vedere .El ramine ascuns dupa propriul text care,n-ai ce face,este supus comentariilor!Dar fara curajul expunerii nu te poti face cunoscut.Nu stiu de ce,nu-mi vine sa cred ca nu exista destui oameni talentati,pregatiti pentru acest cenaclu.Asa ca ,poate,data viitoare vor fi prezenti.

    RăspundețiȘtergere
  15. Aha...mulţumesc... m-am mai liniştit... :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Hei, aici se vorbește despre mine și eu nu știam! Glumesc. Mulțumesc, doamnă Ștefania, pentru ceea ce am înțeles a fi afirmația dumneavoaastră, că „am condei”.
    Doamnă Lucia, ideea ar fi să continui pe vis-realitate? Sau... Undeva pe drum, m-ați pierdut.

    RăspundețiȘtergere
  17. Ioana Diaconescu, cred că de vină-i numai primăvara... Sau oamenii nu mai au chef de scris... Sper şi eu că joia viitoare vom avea texte de discutat.
    Ai dreptate cu ce spui despre avantajele cenaclului online, dar unii nu gîndesc aşa. Mai toţi bloggerii care se cred scriitori au cîte un cerc de admiratori fără rezerve. Partea proastă e că ajung să şi creadă că sunt buni, pentru că nimeni nu le spune altceva.

    RăspundețiȘtergere
  18. În sfîrşit a intrat şi comentariul Ştefaniei Coşovei!
    @Adakiss, după cum vezi, eu sunt mai severă decît Ştefania :) Dar nu ştiu care text l-a citit ea.
    Da, cred că e bună ideea de vis-realitate, îţi dă mai multe posibilităţi, poţi inventa, în vis se poate întîmpla orice.

    RăspundețiȘtergere
  19. Săru’ muna, Lucia.
    Bună seara la toţi. Sal’tare, Codeus! Ştiu că dormi la ora asta, dar şi dacă îmi răspunzi peste trei zile (no, ni, fuche-l-ar cânii dă somn, că tare am şi io nevoie dă el, d-apăi nici în somn io nu uit că tu eşti ardălean), eu tăt îs mulţămit.
    Lucia, se făcu joi, prima în care nu uitai că joia e cenaclu, dar (Codeus, corectează-mă) tulai Doamne, nu fuse niciun text de discutat. Mă simt în pom, ca o maimuţă fără banane, că doar nu poci a mă simţi ca Neliniştitu’ în aer. Amu ce să fac, mă duc să mă culc.

    Lucia dragă, ca să nu spui că nu fusei la obiect, îţi declar deschis: mi-e dor de o scriere bună, de o nouă carte bună, de un nou autor de excepţie – cuvântul „genial” aşa s-a banalizat încât numai când îl aud sau îl văd mi se face pielea de găină şi asta mă face să nu mai pot ceti ce urmează – ca de mama!

    Noapte bună!

    RăspundețiȘtergere
  20. Ioana Diaconescu6 mai 2010 la 23:40

    Se poate sa fie asa cum spui,tu stii mai bine,eu insa,intotdeauna am avut rabdare cu cei ce scriu (si da,ai dreptate Lucia, de la domnul Goethe am invatat lectia asta),chiar daca o fac mai bine sau mai putin bine,fie ca sunt infatuati si siguri ca trebuie sa fie laudati,fie ca sunt prea timizi si prea prapastiosi ca sa se arate in lume.Adevarul este ca daca ma gindesc ce inseamna meseria scrisului,cit efort inseamna mai ales intr-o viata in care nu ai de ales si trebuie sa-ti cistigi existenta si practic ar trebui sa traiesti de doua ori in acelasi timp,o data in izolarea camerei tale de lucru si in alt rind in lumea aceasta practica in care trebuie sa-ti cistigi existenta,sa platesti facturi etc,etc,etc.Si da,de multe ori fiindca nu ai incotro si faci pactul cu singuratatea care este un privilegiu,dar nu cel mai comod din lume...Ce mai,doua vieti paralele!
    Dar despre asta si multe alte lucruri legate de scris vom mai vorbi si altadata,Lucia draga.

    RăspundețiȘtergere
  21. @Bordelezu
    Asta e, sper că joia viitoare vom avea texte de discutat.
    N-am să spun cuvîntul "genial", dar îţi recomand cartea lui Daniel Octavian Bejan "Poveştile unui mizantrop". O poţi comanda pe net sau o găseşti la chioşcul de la Muzeul Literaturii. Ca să nu mă repet, îţi dau un link spre recenzia pe care am scris-o în Săptămâna Financiară.

    RăspundețiȘtergere
  22. @Ioana Diaconescu
    Da, două vieţi, e şi asta un privilegiu... dar şi o povară. La care nu putem renunţa. Sunt multe de spus.

    RăspundețiȘtergere
  23. buna dimineata Lucia
    Borde, ce sa corectez?!! si nu nu dormeam inca dar eram pe inchidere la ora care postai tu comentariu
    D-na Ioana Diaconescu are dreptate in mare parte, prinsi in trepidatia vietii cotidiene nu mai avem timp sa visam si nici chef de scris, dar nu stiu daca o viata fara griji si izolata ar fi solutia ideala, o dozare intre astea doua facuta de fiecare in dreptul sau ar fi solutia, din pacate ne este practic imposibil de multe ori sa facem cum ne-am dori. iar singuratatea este o povara ca si casnicia de astfel. sper ca m-am facut inteles

    RăspundețiȘtergere
  24. Mai severă? Nu, e mai bine așa, căci, oarecum, m-am regăsit în ideea cu „un cerc de admiratori fără rezerve.” Chiar aveam nevoie să fiu adusă înapoi pe Pământ.
    Cât despre compunere... Am spus deja că a fost doar o încercare; recitind-o, nu-mi prea place, dar... A fost un exercițiu de scriere. Ideea cu visul a fost oarecum criticată la cenaclu, și am rămas cu o impreise (greșită, se pare) că a impica totul într-un vis pare un clișeu.
    @Mulțumesc din nou, doamnă Ștefania! Că m-ați „răsfoit” și că v-a plăcut:-) !

    RăspundețiȘtergere
  25. @Cody
    Bună dimineaţa. E greu cu două vieţi, nu?

    @adakiss
    E adevărat, visul este o modalitate folosită atît de mult încît a devenit un clişeu. Dar ţie ţi-a ieşit bine, poate mai lucrezi la asta.
    Şi ar fi bine să-mi trimiţi şi un text fantasy.

    RăspundețiȘtergere
  26. Fanasy... Încerc acum să trimit ceva. Să vedem dacă reușesc. Să-mi spuneți dacă îl pirmiți.

    RăspundețiȘtergere
  27. @adakiss
    Am să mă uit, dar mai tîrziu.

    RăspundețiȘtergere
  28. Sigur. Când puteți.

    RăspundețiȘtergere
  29. Lucia mai nou e greu si cu una, ce sa mai zic de doua )))

    RăspundețiȘtergere
  30. Ioana diaconescu7 mai 2010 la 13:47

    Catre Codeus:1)Eu nu am vorbit in nici un caz despre gasirea unei solutii.Am spus doar ca meseria de scriitor se face cu sacrificii,dar se face!De asemenea nici nu am pomanit macar despre"o viata lipsita de griji".
    2)In privinta operei,fiindca Lucia a pomenit de Goethe,el este dovada vie ca a reusi sa scrii si doar atit inseamna o opera finita,tinzind spre idealul oricarui creator.Totusi,nu poti fi creator si sa stai pe strada.Trebuie singur sa-ti gasesti solutia de a scrie.Si sunt nenumarate exemple de opera implinita de scriitorii secolului XX si XXI care nu si-au putut peremite o viata ca a lui Goethe si totusi au reusit.
    3)Eu nu depling viata creatorului si efortul lui.Am facut pur si simplu un enunt pentru cei ce vor sa stie parerea mea.As fi vrut sa fii mai atent la ceea ce cred dupa o experienta a meseriei scrisului si cred ca era destul de limpede.

    RăspundețiȘtergere
  31. D-na Diaconescu, imi era teama ca m-am exprimat intr-un mod care ar putea fi inteles gresit. nu faceam decat sa punctez faptul ca a trai acum, in conditiile in care traim, de multe ori nu ne mai arde si de scris. iar geniile sunt putine, dar asta o stiti mult mai bine decat mine
    da, si meseria de scriitor se face cu sacrificii, ca si alte meserii. daca nu pui suflet in ceea ce faci e mai bine sa nu faci. in orice am face trebuie sa existe acel ceva, care ne mana de la spate pentru a realiza ceva. cateodata e mai comod sa renuntam, sper ca nu am starnit o ..furtuna pe aici. multumesc ca mi-ati raspuns la comentariu

    RăspundețiȘtergere

Click pe poză!