De ce nu mai vreau să scriu despre Elena Udrea sau Tentaţia derizoriului

E blondă, e (prea) vizibilă, e sexy (după părerea unora), e agresivă, e ţoapă ţaţă, extravagantă, fitzoasă... Şi ce-i nou în asta? Era la fel şi anul trecut, cînd cetăţenii din sectorul 6 au ales-o deputat. Avea şi pe-atunci Vuitton şi Jimmy Choo. Se îmbrăca şi pe-atunci la fel de prost, provocator, neasortat cu pretenţia ei de a fi privită ca om politic. Care om politic poartă decolteuri atît de generoase?
Spre deosebire de domnul Cristoiu, pe care l-a copleşit cu inteligenţa ei, eu nu sunt fascinată de planturoasa ministreasă. Şi constat că i se acordă prea multă atenţie. A, sunt convinsă că o comisie parlamentară sau DNA ar avea ce găsi la Ministerul Turismului. De asta a şi fost făcut ministerul. Ca să se joace blonda de-a lendovcioisul, să se dea cu bicicleta, să încalece şi să descalece şi să viziteze frumuseţile patriei, că înainte de a fi ministru n-a avut ocazia, era ocupată cu shoppingul.
Deci nu cred că e Maica Theresa. E o Ridzi mai şmecheră, mai blondă, mai sexy, mai cu know-how. Şi ştie ca nimeni altul să îndeplinească dorinţele cele mai ascunse ale lui Băsescu. Despre politică vorbesc, nu altceva, nu aveţi motive de chicotit. Despre bileţele şi alte asemenea momente ale politichiei româneşti. Acum e un asemenea moment. Momentul sublimului sacrificiu.
Tot respectul pentru investigaţiile jurnalistice, am toată încrederea în onestitatea gazetarilor care s-au avîntat în lupta anti-Ridzi şi anti-Udrea. Dar de ce sunt vizate fix cele două ministere? Chiar dacă aceste două ministere au fost inventate ad hoc, pentru cele două doamne, bugetele şi mai ales posibilităţile de afaceri sunt relativ mici. Scene, perdele, concerte... E vorba de sute de mii, poate cîteva milioane. Pentru un om cu salariu mediu sau pentru un pensionar, sigur, sumele par enorme. Dar pentru o ţară, sunt o picătură în ocean. Şi chiar pentru o campanie electorală.
Aş vrea să văd investigaţii jurnalistice, campanii, comisii parlamentare, anchete DNA pe teme ca

• Roşia Montană, o afacere de 4 miliarde, după cum spune reclama
• Drumurile noastre toate, dar mai ales autostrăzile care sunt sau nu sunt o prioritate şi constructorii lor minunaţi - multe miliarde
  
• Fondurile structurale, da, fondurile europene, alte miliarde, a căror absorbţie se află la un nivel necunoscut.

Dar miniştrii care se ocupă sau ar trebui să se ocupe de aceste zone foarte bănoase nu sunt sexy, nu-şi flutură pletele blonde, nu poartă Vuitton. Ei tac şi fac. Şi nu-i deranjează nimeni.

Mai sugerez o temă, despre care s-a scris mult, dar niciodată tot: Caritas. O investigaţie jurnalistică despre Grupul de la Cluj (cel transpartinic şi omniprezent în politică şi administraţie) ar fi, nu mă îndoiesc, foarte interesantă.

P.S. Văd că Săptămîna Financiară începe să se ocupe de afacerile lui Radu Berceanu. Este un pas.