125 de prieteni pe Facebook

125 de prieteni! Cred că nu am avut atîţia în toată viaţa mea. În viaţa offline, vreau să spun. Online, e mai simplu, iar pe Facebook e mai simplu ca oriunde. Ştiţi cum e. Primeşti toată ziua cereri de prietenie. La fiecare ţi se spune ce prieteni comuni aveţi. La început erau prieteni din blogosferă sau cunoştinţe mai vechi. Acum pe cei mai mulţi nu numai că nu-i cunosc personal, dar nici pe prietenii noştri comuni nu-i cunosc, uneori nici pe prietenii comuni ai prietenilor comuni. Dar toţi ţin sincer la mine, aşa cum ţin şi eu la ei. Ne spunem bună dimineaţa, ne zîmbim, primesc zilnic tone de zîmbete, inimioare, pupici şi îmbrăţişări virtuale, ca şi cantităţi impresionante de ciocolată. Partea bună la ciocolata virtuală este că nu îngraşă, dar, din păcate, are şi o parte rea - că nu există :(
Cei mai mulţi s-au împrietenit cu mine numai ca să fim vecini în Farmville. Deci, din interes. Dar era şi interesul meu, aveam şi eu nevoie de vecini, ca să-mi pot extinde ferma, să cîştig medalii... Ei, asta s-a terminat. Din această noapte, renunţ la Farmville, îmi abandonez frumoasa fermă unde am lucrat o lună şi jumătate ca un sclav pe plantaţie şi am ajuns la nivelul 35, aproape de 36. Renunţ la doar cîteva zile după mult aşteptata extindere la 22x22, o victorie a societăţii civile, un rezultat strălucit al militantismului pentru o cauză nobilă. E şi meritul meu, am militat şi eu, am aderat la această cauză şi la încă vreo trei, la fel de juste. Şi nobile.

Da, Farmville creează dependenţă. O dependenţă pînă la ţăcăneală. Te face să uiţi de tot şi de toate, de familie, de casă, de plata facturilor... Ştiu şi de ce. În Farmville toată lumea e bună, toţi vecinii sunt minunaţi şi se ajută între ei, nu ca în alte jocuri (tot de pe Facebook), în care vecinii fură unii de la alţii sau comit alte acte reprobabile. Ţţţţ! Nu, în Farmville nu se întîmplă aşa ceva, toată lumea e blîndă şi bună, orice violenţă este exclusă. Cînd vulpile dau iama în găinile vecinului, eşti rugat să le goneşti (nu să le împuşti, doamne fereşte!) ca să nu mai sperie (nu să gîtuie sau să înfulece) bietele orătănii. Nici purceii nu sunt tăiaţi, rolul lor în fermă nu este de furnizori de carne, ci de ajutoare la cules de trufe! O lume atît de paşnică, atît de diferită de cea reală!
Atît despre Farmville.
Dar nu toţi prietenii mei de pe Facebook se joacă. Unii sunt chiar foarte serioşi. Trebuie să vă spun că sunt prietenă (la fel ca mulţi dintre prietenii mei) cu viitorul preşedinte al României. Cînd se va instala la Cotroceni, ne va invita la o cafea. Pe toţi, cîţi om fi - 1500 sau 2000 sau mai mulţi. În comparaţie, cei 125 de prieteni ai mei nu par mulţi - vă daţi seama cîţi ar fi dacă aş candida la preşedinţie?
Mai am printre prieteni, în afară de cei pe care-i ştiu de pe bloguri, o mulţime de necunoscuţi, cum vă spuneam, vreo 10-15 cunoscuţi, cîteva persoane cu pseudonime foarte simpatice şi - inclusiv vecin la fermă - un personaj literar. Nu, nu vă spun cine e şi din ce carte. Poate ghiceşte cineva :)