Blog, ca sa fiu trendy: 01.12.2008 - 01.01.2009

Bibliografie pentru noul guvern

>> miercuri, 31 decembrie 2008 – artă, carte, futurism, lume-lume, politichie, ştiinţă şi asfalt

Pe la începutul anilor 90, Michel Rocard, prim-ministru al Franţei la vremea aceea, spunea "A guverna bine înseamnă a comunica bine". În acest sens, cred că toate guvernele noastre de după 1990 au fost proaste, iar cel nou are toate şansele s-o ia pe urmele înaintaşilor.

Le Monde/Livres recomandă - şi mă alătur acestei recomandări - volumul "Cînd statul comunică", de Jean-Marc Benoit şi Jessica Scale , o lucrare dedicată comunicării guvernamentale, un domeniu mult mai puţin analizat şi studiat decît, de pildă, comunicarea electorală. (Dar asta nu e chiar de mirare!) E drept, comunicarea guvernamentală a devenit doar de puţină vreme un instrument indispensabil pentru politicile publice.

"Franţa nu are petrol, dar francezii au idei" a fost primul slogan guvernamental de succes, lansat în 1976 în toiul primei mari crize a petrolului, pentru a-i convinge pe francezi să economisească energia. Fireşte, nu a fost vina guvernului că, un an mai tîrziu, după inaugurarea Centrului Pompidou, francezii au răstălmăcit acest slogan, sub forma "Franţa nu are petrol, dar Parisul are o rafinărie".
Soarta campaniilor guvernamentale de la noi a fost mult mai tristă - nu ne-am ales cu nimic în afară de veşnicul haz de necaz. Texte greoaie ca "Pentru sănătatea dumneavoastră evitaţi consumul exagerat de sare, zahăr şi grăsimi" sau caraghioase de-a dreptul ca "Fabulospirit" nu înseamnă decît bani cheltuiţi inutil sau ajunşi în cine ştie ce buzunare. Iar acum, că e criză şi guvernul spune că vrea să strîngă cureaua, orice investiţie în comunicare va fi, probabil, interzisă. Ca şi investiţiile în cultură, presupun, aşa că nu ne pîndeşte primejdia de a avea un "Centru Boc".

Lista cuvintelor interzise

>> – lume-lume, Vorbe. Vorbe. Vorbe

Studenţii unei universităţi din Michigan, SUA, undeva aproape de graniţa cu Canada, alcătuiesc anual o listă cu cele mai uzate şi abuzate cuvinte şi expresii, cerînd excluderea lor din vocabular. Pentru prima dată a intrat pe listă şi un "emoticon", cifra 3, folosită în SMS-uri şi e-mailuri cu sensul de inimă. Sunt prezente şi diverse clişee verbale legate de criza economică sau de recentele alegeri prezidenţiale.
O asemenea listă ar fi utilă şi la noi, ca să scăpăm de "bătălia pentru ciolan", "locatarul de la Palatul Victoria", "oamenii legii" etc. Vorbesc de expresii, nu de persoane, să fie foarte clar. De fraze ca "pentru a pune pe masă bucatele tradiţionale, românii trebuie să scoată din buzunar"...
Dar cine să întocmească lista? Maybe the students. Sau ziariştii :)
Mai bine bloggerii. Aştept sugestii. Lista rămîne deschisă.

Don Juan şi ceilalţi

>> luni, 29 decembrie 2008 – carte, Don Juan, ego, Litere

Cer iertare acelor oameni de treabă pe care i-am trimis pe coclauri, în căutare de Don Juan. Şi ceilalţi. Abia azi am verificat linkul, nu mai e bun, aşa că am luat problema în mînă (vaaaaaaaaaai ce urît vorbesc!) şi acum cartea mea poate fi descărcată chiar de pe site, http://www.luciaverona.ro/texte.htm. Este un e-book realizat de Adrian Rezuş din Nijmegen, Olanda, unul din primii mei prieteni de pe Internet (de mult nu mai ştiu nimic de el, desigur din vina mea).
Sper să vă placă.
Uite şi coperta volumului, aşa cum a apărut în 1997 în colecţia Biblioteca Bucureşti, editată de ASB şi ed. Cartea Românească.

Vrea guvernul să ne scoată din UE?

>> – ferma animalelor, politichie, ştiinţă şi asfalt

După trei zile în care am „jurizat” cantităţi imense de sarmale şi alte obiecte la fel de revoltătoare, mi-am zis că trebuie să trec la un regim de austeritate şi să citesc ceva în ton cu regimul. Programul de guvernare 2009-2012, proaspăt adoptat de Camerele reunite ale Parlamentului, mi s-a părut lectura cea mai potrivită. Am avut dreptate, mi-a trecut pofta de mîncare. Încă de la primele capitole, de aceea n-am citit pînă la capăt documentul de 63 de pagini format pdf., deveneam anorexică de-a dreptul.
După două capitole despre criză, din care am priceput că ea e gravă dar noi vom fi mai tari, am ajuns la partea atît de pionieresc intitulată „Angajamentul pentru buna guvernare a României”. În 25 de puncte. Iar punctul 23 sună aşa: „Creşterea eficienţei activităţii parlamentare şi consolidarea credibilităţii acestei instituţii fundamentale a democraţiei.”
Cum să se angajeze Guvernul României la aşa ceva? Dar cum să voteze parlamentarii acest text care încalcă grav principiul separaţiei puterilor în stat? Nu se poate. Guvernul să eficientizeze Parlamentul care-l controlează? Ar fi ilogic. Ne-ar periclita şi situaţia în UE, pentru că ar însemna că România nu mai îndeplineşte criteriul politic din Tratatul de aderare.
Nu, nu se poate, guvernul bicolor al celor patru roze n-ar face una ca asta. Este evident o eroare pe undeva, o dactilografă a scris greşit, un tipograf a încurcat două documente, cineva a editat greşit fraza... Probabil că ea suna la modul „guvernul va sprijini parlamentul în procesul legislativ, prin buna fundamentare şi corecta redactare a proiectelor de legi înaintate acestei instituţii”. Sigur aşa ceva trebuie să fi fost. Trebuie găsită persoana vinovată, probabil dactilografa... sau fata de la bufet...

Vă place Brahms?

>> duminică, 28 decembrie 2008 – muzica-muzica, pentru că-mi place

Sper că da. Oricum, mie îmi place. Ia vedeţi ce-i aici!

Despre apa cea neagră

>> sâmbătă, 27 decembrie 2008 – banii şi viaţa, lume-lume, politichie

În plin sezon de pace şi linişte, de colinde şi cîrnaţi, Le Monde/Livres şi-a găsit momentul să prezinte cartea lui Jeremy Scahill (apărută în franţuzeşte la Actes Sud) despre Blackwater.

La mulţi ani, Ştefania Coşovei!

>> – blogul cu prieteni, carte, Litere, marile familii

M-a anunţat că, de ziua ei, fuge de acasă. Poate se repede pînă la Constanţa, să stea de vorbă cu marea. Are acest obicei. Va găsi, la întoarcere, cînd va deschide calculatorul, urarea mea. Ce să spun despre Ştefania? Nu spun nimic, va spune ea tot cînd îşi va face blog. Pînă atunci, găsiţi un CV pe Tamada.ro.
Dar citiţi, dacă aţi omis pînă acum, "Les annees folles du socialisme" (scrisă împreună cu Traian T. Coşovei), "Deziluziiiluzii", "Golful Porcilor" (premiul ASB pe 2006). Citiţi şi "Mânuţe generoase", o proză scurtă excepţională, pe care o puteţi găsi aici.

La mulţi ani, Ştefania!

Balet de sezon

>> – balet

Mi se pare că asta merge foarte bine azi.

Omniprezidentul

>> vineri, 26 decembrie 2008 – lume-lume, politichie

Guvern, majoritate, opoziţie - niciunul din cei trei piloni ai vieţii politice nu scapă de sub controlul şefului statului, spune Le Monde, într-un articol despre "omniprezidentul" Sarkozy. Sigur că Sarkozy. Dar cine credeaţi?

Chacun a son gout

>> – muzica-muzica, pentru că-mi place

Tatiana Trojanos în rolul prinţului Orlofsky

Arborele vieţii

>> – artă

Arborele vieţii, aşa cum arată el în viziunea lui Gustav Klimt.

Artă, adevăr & politică

>> joi, 25 decembrie 2008 – Litere mari, lumea e o scenă

A murit Harold Pinter. Îmi aduc aminte de prima piesă a lui pe care am văzut-o, pe cînd eram studentă - "Îngrijitorul", în 1968, în regia lui Ivan Helmer, cu Vasile Niţulescu, Dan Nuţu şi Nicolae Pomoje.

Iată un fragment din discursul lui Harold Pinter, înregistrat cu prilejul decernării premiului Nobel pentru literatură, în 2005:

"Cînd ne privim în oglindă credem că imaginea pe care o vedem este fidelă. Dar ajunge să te mişti un milimetru şi imaginea se schimbă. De fapt, privim o gamă infinită de reflecţii. Dar un scriitor trebuie uneori să spargă oglinda - pentru că adevărul ne ţintuieşte cu privirea de pe cealaltă parte a oglinzii.

Cred că în ciuda obstacolelor enorme care există, o atitudine intelectuală hotărîtă, perseverentă, de nezdruncinat, puternică a cetăţenilor care suntem, pentru a defini adevărul real (sic!) al vieţilor şi societăţilor noastre, este o obligaţie crucială care ne incumbă tuturor. De fapt, este imperativă.

Dacă o asemenea hotărîre nu este întruchipată în viziunea noastră politică, nu putem spera să restaurăm ceea ce aproape că suntem pe cale de a pierde - demnitatea umană."
Textul integral, intitulat "Artă, adevăr & politică", poate fi citit aici .
Citiţi şi aici şi aici. Sau vedeţi aici.

În loc de colinde

>> miercuri, 24 decembrie 2008 – fiesta, muzica-muzica

Patimile după Matei, aşa cum le-a înţeles Johann Sebastian Bach:

Sărbători fericite, la mulţi ani tuturor!

>> marți, 23 decembrie 2008 – fiesta, pentru că-mi place, şampanie

Mă tem că de mîine intru în cercul vicios al invitaţiilor la masă, al degustărilor de sarmale şi cîrnaţi, al cozonacilor bine crescuţi şi al băuturilor (nu, mulţumesc, sunt cu maşina, numai apă plată!), cu rezultate dezastruoase pentru greutatea mea :) , dar şi pentru pofta mea de scris.
Vă spun deci preventiv La mulţi ani, iar dacă reuşesc să mai postez ceva de actualitate, cu-atît mai bine. Dacă nu, veţi avea totuşi în fiecare zi o mică "atenţie" din partea mea. Deci, mai treceţi pe-aici.

Pauza de publicitate s-a terminat. Am revenit

>> – fiesta, muzica-muzica, pentru că-mi place

Ieri, înainte de pauză (înţeleg că între timp s-a votat şi guvernul, dar eu aveam alte treburi), vă întrebam de ce credeţi că Beethoven a scris - atenţie! - triplul concert pentru vioară, violoncel, pian şi orchestră? V-aţi gîndit la asta? Nu-i aşa că nu ştiţi? Bine, vă spun eu. Vă dau şi failul.Păi, uite cum stau lucrurile: Beethoven a scris triplul concert pentru ca dumneavoastră să-l puteţi asculta în această inegalabilă interpretare: David Oistrah, Mstislav Rostropovici şi Richter. Sviatoslav Richter. Dirijor - Kirill Kondraşin. Înregistrarea a fost făcută în 1970. Şi acum, failul. După cum veţi auzi, este ultima parte a concertului, le găsiţi şi pe celelalte pe You Tube.

Oameni şi bloguri /3

>> – tamada.ro

După ce am scris despre doi tineri scriitori pe care i-am descoperit pe blog, fac o mică pauză, cu promisiunea că voi reveni, pentru că există pe bloguri multe talente autentice. Dar viaţa literară a blogosferei nu înseamnă numai texte, mai bune sau mai rele. Pe blog se discută cu patimă despre literatură, se dezbate, se combate, mai ceva ca în cenaclurile clasice, deşi participanţii, ascunşi sau nu sub pseudonime, nu par filologi sau critici literari (poate că unii sunt, dar nu asta contează). Temele sunt uneori neaşteptate. Nu demult, pe blogul lui Turambar, un blog „generalist” unde se discută diverse subiecte interesante, am dat de „Albatrosul” lui Baudelaire...
Continuarea pe Tamada.ro. Comentariile, aici. Dacă aveţi chef.

O ghicitoare

>> luni, 22 decembrie 2008 – muzica-muzica

Ia spuneţi - ca să-l imit pe Valentin Stan, cel cu laptop - de ce credeţi că Beethoven a scris - atenţie! - triplul concert pentru vioară, violoncel, pian şi orchestră? Nu-i aşa că nu ştiţi? Vă spun eu!
Dar nu acum, ci doar după pauză, cînd vă dau şi failul.

Şi partea a doua

>> – fiesta, muzica-muzica, pentru că-mi place

Tot Variaţiunile. Partea a doua. Într-o altă interpretare

Haendel. Şi Beethoven

>> – fiesta, muzica-muzica, pentru că-mi place

Variaţiuni de Beethoven pe o temă din Judas Maccabeus.
1. Pentru că se potriveşte cu ziua de azi. Pentru a cita o vorbă devenită clasică, prietenii ştiu de ce.
2. Pentru că, oricît de ciudat ar părea, nu ascultasem niciodată Variaţiunile astea.
3. Pentru că aşa am eu chef.
4. Şi pentru că n-am găsit nici o interpretare ca lumea a corului din Judas Maccabeus la iutubaţii ăia. Ori fanfară, ori ceva bizar, acest marş triumfal devenit imn religios metodist.

Haendel

>> – fiesta, muzica-muzica, pentru că-mi place

Pentru că-mi place!

Să trăim bine!

>> duminică, 21 decembrie 2008 – Litere, lume-lume, medicină

Am găsit la Sătmăreanca un text care m-a amuzat foarte tare, circulă prin e-mail, adică face parte, cum s-ar putea zice, pe bună dreptate, din folclorul nou. Iată un link, merită, dacă vreţi să rîdeţi: http://satmareanca.wordpress.com/2008/12/14/pentru-pseudo-intelecto-neuro-hipohondri/
Cu ani în urmă, am scris un text oarecum asemănător, care face parte din volumul "Cu pluta pe Internet", un e-book aflat pe site-ul meu la http://www.luciaverona.ro/texte.htm

Asemănător, dar numai parţial. Citiţi şi veţi vedea că pornind de la premise asemănătoare, am ajuns la o concluzie complet diferită :)

Cîţi ani ai? Pe bune?

Un site găsit din întîmplare m-a provocat să-mi aflu vîrsta reală, calculată pe baza unui chestionar foarte amănunţit. Am aflat că vîrsta reală poate fi mai mare sau mai mică decît cea măsurată de la data sosirii pe lume. În funcţie de diferiţi factori – alimentaţie, mişcare sau lipsa ei, fumat, consum de droguri, condus automobilul, boli prezente şi trecute, ereditate etc, vîrsta reală creşte sau scade cu luni, chiar ani de zile.
Personal, am motive să mă felicit – chiar aşa, cu un pachet de ţigări pe zi şi o viaţă mult prea sedentară, vîrsta mea reală este cu aproape trei ani mai mică decît cea din acte.

Dar, desigur, e loc de mai bine. Cei de la Real Age sunt foarte amabili şi-ţi trimit zilnic un “pont”. Ce să mănînci, cum să te mişti, ce să faci ca să-ţi fie bine şi cu cît îţi reduce acţiunea respectivă vîrsta reală.

Ia să vedem la ce rezultat ajung dacă ascult toate sfaturile lor.
Deci, mănînc zilnic de cinci ori legume sau fructe, asta-mi reduce vîrsta cu 4 ani. Mă văd mai des cu prietenele şi prietenii, încă 1 an şi trei luni mai puţin. Ia te uită, dacă-mi vînd maşina şi-mi cumpăr una mai mare, mai scad 1 an jumate. Hai s-o fac şi pe asta, ce nu dă omul ca să întinerească. Dorm 8 ore pe noapte şi mai scad 3 ani. La micul dejun nu-mi lipsesc din menu fulgii de ovăz, datorită cărora se mai topesc 3 ani. Am adoptat un maidanez, pentru că dacă ai un cîine mai cîştigi un an de viaţă. Ronţăi seminţe de floarea soarelui, sunt bune împotriva radicalilor liberi, mai scad, n-o să vă vină să credeţi, 6 ani în cap. În acelaşi scop, mănînc ardei iute la fiecare masă, inclusiv la desert. Beau apă, 8 pahare pe zi, eventual mai mult, în nici un caz mai puţin, mai scap de 4 ani. Fac gimnastică. Îmi cumpăr un costum de lycra, aşa cum mi s-a recomandat şi mă apuc de alergat şi ridicat greutăţi, ca să mai scad 8 ani şi jumătate. Ascult muzică, nu pentru că-mi place, ci pentru că mă face cu 2,4 ani mai tînără. Elimin grăsimile din alimentaţie şi odată cu ele colesterolul – încă şase ani.

Altceva? A, da, last but not least, sexul, desigur, cum era să-l uit, sexul mai reduce şase ani şi jumătate din vîrsta mea. Numai că, dacă mai ţin eu minte aritmetica învăţată pe la vîrsta la care am ajuns după toate scăderile, am acum 11 ani şi bărbatul din viaţa mea poate fi arestat pentru pedofilie.

Ştiri pe surse

>> – ferma animalelor, futurism, lume-lume, muzica-muzica

1. Cu muzică, înainte, marş! Prima ştire este chiar pe surse, adică de pe blogul lui Iosif Buble: puteţi asculta aici imnul spitalului de psihiatrie din Chişinău. Bine de ştiut.
2. Surse din cartierul meu mi-au vorbit despre vila pe care şi-o construieşte în Floreasca doamna ministru al turismului. Se spune că mai multe spaţii verzi au devenit victime ale elanului constructorilor.
3. Surse din alt cartier mi-au spus că locuitorii blocurilor mai păstrează bannerele primite în campania electorală de la un partid din coaliţia guvernamentală raţională. Oamenii, cărora li se promiseseră oarece beneficii pentru serviciul prestat, au afişat bannerele în ferestre şi la balcoane, catindaţii au cîştigat, dar nu şi-au ţinut promisiunile faţă de locatari. De, a promite e nobil... Iar a te ţine de promisiune o fi burghez, dar "dă bine" pentru viitoarele alegeri.
4. Surse din Toronto - via BBC - ne dau de ştire că incendiul din zilele trecute, în care au pierit aproape 100 de pisici dintr-un adăpost pentru animale, ar fi fost cauzat de şoareci. Se pare că şoarecii au ros firele electrice, declanşînd astfel incendiul. Întrebare: Ce păzeau pisicile?

Hanuka Sameah!

>> – fiesta

Sărbătoarea luminilor.

21-22

>> – asta e, istorie, Leonido

Să ne amintim...

Scriitori din Bucureşti

>> – Bucuresti, carte, Litere

Trebuie să vă anunţ apariţia unui nou blog, Scriitori din Bucureşti, al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti. Blogul, după cum spune şi numele, este dedicat scriitorilor din Capitală, dar este deschis tuturor, scriitori sau nu, bucureşteni sau trăind pe alte meleaguri. Horia Gârbea, preşedintele ASB, a postat o cronică la Istoria literaturii a lui Nicolae Manolescu şi a propus un top al celor mai bune cărţi apărute în 2008. Citiţi şi comentaţi!

La vremuri noi, independenţi noi

>> vineri, 19 decembrie 2008 – endependenţi, politichie

De dragul continuităţii, desigur. Pentru că are proiecte începute care trebuie continuate. Sigur că da, vom crede cu toţii acest lucru. Iar dl. Cătălin Predoiu, ministru (în exerciţiu) al justiţiei, membru al PNL, din partea căruia a candidat foarte uninominal, îşi va da demisia din partid, se va da de trei ori peste cap şi va deveni independent. Iar ca independent, va deveni ministrul justiţiei. Aha.

Premierul zilei. Azi, tot Boc? Tot Boc!

>> – de coloribus, politichie

Şi guvernul lui roş-oranj. Societatea civilă caută noi valenţe în spectrul solar... sau aşa ceva.

A fi sau a nu fi shakespearean

Le Monde/Livres iar vine cu ceva interesant - un comentariu despre traducerea pieselor lui Shakespeare, în curs de apariţie în "Bibliothèque de la Pléiade".
A fi sau a nu fi devine aici "a traduce pentru lectură sau pentru scenă", o dilemă din care este, cum ştim, greu de ieşit. Traducătorul, Jean-Michel Déprats, conferenţiar universitar la Paris-X-Nanterre, a condus, timp de zece ani, o trupă de teatru şi crede că şi-a ratat vocaţia de actor. Aşa că a ales să traducă operele lui Shakespeare-actorul, să facă o traducere teatrală, care, după părerea lui, "trebuie să aibă un impact imediat, să fie concisă, economicoasă, directă". Aşa este. Iar să-l traduci pe Shakespeare este greu şi din cauza alternanţei de vers alb, vers cu rimă şi proză, dar şi pentru că are un vocabular enorm - 30 000 de cuvinte. La Racine se numără doar 1800.
---
Deci, pentru lectură sau pentru scenă? Discuţia continuă. După părerea unor critici de pe la noi, dramaturgii nici nu sunt scriitori. Am auzit şi regizori care spuneau cu dispreţ "asta nu e piesă, e literatură".
Mă întreb însă, cum de-a avut un succes enorm pe scenă o piesă scrisă numai pentru lectură ca "Nepotul lui Rameau" de Denis Diderot? Vorbesc de spectacolul de la Teatrul Bulandra, în regia lui David Esrig, cu Gheorghe Dinică şi Marin Moraru. Premiera a avut loc în anul 1968.

Asfaltul care produce

>> – lume-lume, ştiinţă şi asfalt

De la Green-Report, via Turambar, aflu că oamenii de ştiinţă israelieni au dezvoltat o metodă de folosire a deplasării maşinilor pe şosea pentru generarea electricităţii. Primele două astfel de şosele generatoare de energie vor fi inaugurate luna viitoare. O idee extraordinară.

Cînd această tehnologie va fi introdusă şi în spaţiul mioritic, firmele de asfaltări îşi vor da frăţeşte mîna cu "băieţii deştepţi" din energie. Desigur, pentru binele nostru şi al autostrăzilor. Care nu sunt şi nu se ştie cînd vor fi.

Cine ne critică

>> – Litere, lume-lume

Iată un interesant articol, "Adevărurile criticii", în Le Monde/Livres, sub semnătura lui Patrick Kéchichian. O carte - "Que fait la critique?" de Frédérique Toudoire-Surlapierre - oferă prilejul unei incursiuni în felul cum e văzută critica literară. Franceză, trebuie precizat.
Acum zece ani, întrebat de revista Lire care este cel mai neglijabil fenomen literar al secolului 20, Philippe Sollers răspundea: "Toată critica literară".
E un punct de vedere.
Mai mult, citiţi în Le Monde.

Premierul zilei. Azi: tot Boc

>> – banii şi viaţa, politichie

Tot Boc, tot Boc? Devine monoton.
În schimb a demisionat Stere Farmache, de la Bursa de Valori Bucureşti, care părea etern ca Mugur Isărescu.

Lupta pentru pace

>> miercuri, 17 decembrie 2008 – lume-lume, lupta pentru pace, orgasm

Donna şi Paul luptă pentru pace. Dorinţa lor - desigur, legitimă şi lăudabilă - de a protesta împotriva războaielor şi a armelor de distrugere în masă i-a dus la organizarea Zilei Mondiale a Orgasmului. Iniţiativa lor se bucură de succes în blogosfera românească, dar am constatat că postările şi comentariile se referă la aspecte marginale (unde? cu cine?) şi nimeni nu observă că e vorba, de fapt, despre Orgasmul Global pentru Pace, nu aşa, orice orgasm. Va fi un orgasm sincronizat la nivel planetar, timp de două ore, duminică 21 decembrie, cu începere de la orele 12.04 GMT, adică 14.04 ora României şi, ceea ce este cel mai important, pentru a schimba pozitiv cîmpul energetic al pămîntului, participanţii trebuie să-şi concentreze gîndurile asupra păcii mondiale, nu... Adică să nu se gîndească la altceva. Numai în felul acesta orgasmul va fi eficient şi-i va face pe fabricanţii de arme să renunţe la obiectul lor de activitate şi să treacă la producţia de prezervative.
Urez succes celor ce-şi vor sacrifica siesta duminicală pentru a participa la acest eveniment. Eu recunosc că voi prefera emisiunea culinară a lui Jamie Oliver.
Trăiască lupta pentru pace!

Premierul zilei. Azi: acelaşi Boc

>> – politichie

Deocamdată rezistă.

Premierul zilei. Azi: Emil Boc

>> marți, 16 decembrie 2008 – politichie

Inaugurez azi o nouă rubrică. Iniţial am vrut să-i spun "Cine îşi dă azi demisia", dar mi-am zis că o abordare pozitivă este mai constructivă. Deci, asta e situaţia.

Azi, 16 decembrie, Traian...

>> – ego, Litere

Azi, 16 decembrie 2008, la orele 13,30, Traian T. Coşovei şi cu mine vom apărea în emisiunea "După-amiaza unui fan" de la TVR3.

Update: emisiunea se difuzează în reluare pe la miezul nopţii.
Apdeit la apdeit: am văzut şi eu emisiunea. Ce mi-am spus cu această ocazie e mai bine să nu ştiţi.

Oameni şi bloguri /2

>> – Litere, tamada.ro

Două bloguri

Am mai vorbit şi voi mai vorbi despre scriitorii de pe Internet. Despre cei autentici. Data trecută am scris despre un tînăr blogger de succes, a cărui primă carte sper s-o putem citi în curînd. De data asta va fi vorba de un scriitor cu experienţă care, din motive de el ştiute, a renunţat să mai publice pe hîrtie, preferînd să-şi dăruiască scrierile cititorilor de pe Internet.
Ştiţi cât de înspăimântători sunt ochii în apele cărora nu se ascunde nicio poveste ? întreabă, aproape acuzator, Daniel Octavian. Pentru că lui Daniel Octavian îi plac poveştile şi are un dar de a le spune nu foarte des întîlnit în zilele noastre.
Continuarea articolului o puteţi citi pe Tamada.ro

Nici un moment de plictiseală

>> luni, 15 decembrie 2008 – politichie

Noua retragere a lui dragă Stolo, care vrea să dea o şansă tinerilor, nu mă surprinde. M-ar fi surprins dacă nu s-ar fi retras. Aşa e el, altruist din fire.

Marţi, 16 decembrie, Traian...

Asta ca să nu uitaţi că marţi, 16 decembrie 2008, Traian...

Salonul refuzaţilor

>> – politichie, poz(n)e

Cu mulţumiri Ştefaniei Coşovei, de la care am primit fotografia.

Pupat toţi piaţa endependenţi

>> duminică, 14 decembrie 2008 – politichie, poz(n)e

Marţi, Traian...

Aşa cum vedeţi. Marţi 16 decembrie. Marţi, Traian...

Decret

>> sâmbătă, 13 decembrie 2008 – asta e, ego, şampanie

După o îndelungată şi matură chibzuinţă, am ajuns la o concluzie logică, drept care decretez:

AZI NU ESTE ZIUA MEA

Totuşi, prietenii sunt bineveniţi la celebra salată de peşte cu curry, specialitatea casei. Acum într-o nouă prezentare! Şi şniţele, made by Eszti.
Dacă nu mi-e prea lene, meniul va fi completat cu două feluri în premieră - salată de quinoa cu pastă de susan şi creveţi cu avocado. Dezlegare la peşte şi ficat gras. De raţă. Surprize, surprize!
Iar la urmă, Tirami su. Vero. Totul creat în laboratoarele proprii.
Şi, desigur, şampanie. Rece şi seacă. Niciodată prea multă.

Update: marele succes al serii a fost salata de quinoa, o noutate absolută pentru mine. Şi pentru musafirele mele. Tirami su a fost ca de obicei, adică excelent.

Doamna cu inorogul

>> – artă, lume-lume, poz(n)e

Pentru că Sibilla a ilustrat cu inorogi frumoasa ei pagină cu Djordje Balasevic şi Nichita Stănescu, postez şi eu aici o reproducere după tabloul "La dame a la licorne" de Rodica Iliesco, o variaţiune pariziană pe tema celebrei tapiserii de la muzeul Cluny. Cu scuze pentru calitatea proastă a reproducerii.

La Bruxelles s-a întîmplat ceva de-a dreptul istoric

Aşa zice BBC că ar fi zis soţul Carlei Bruni. E vorba despre programul de reducere a încălzirii globale şi de concesiile făcute Irlandei, ca s-o mai pună de-un referendum. Ecologiştii deja strigă "Trădare!", nu ştim ce vor zice irlandezii, iar la noi la televizor se va zice cu totul altceva. Dar dacă pentru Sarkozy momentul a fost istoric, să vină şampania!

S-a furat jurnalul lui Tolstoi!

>> joi, 11 decembrie 2008 – ce se mai fură, Litere mari

Se fură, doamnelor şi domnilor. Acum se fură şi traduceri. Comparaţi cele două pasaje. De fapt este unul singur, textul este identic, doar semnătura traducătorului diferă. Şi editura, fireşte. Prima variantă este traducerea doamnei Janina Ianosi, apărută la editura Ideea Europeană. A doua a apărut la editura Adevărul Holding, care a încercat, la sfîrşitul verii 2008, să obţină de la traducătoare şi de la editura Ideea Europeană, deţinătoarea copyright-ului, dreptul de a retipări textul.
Dar la Tîrgul Gaudeamus din noiembrie 2008, Editura Adevărul Holding expunea cartea, sub titlul Memorii şi semnătura altui traducător. Din varianta editată de Adevărul Holding a fost eliminat întreg corpus-ul de comentarii: Notă asupra ediţiei, studiul introductiv Tolstoi şi tolstoismul, notele de subsol explicative continue, Tabelul cronologic şi Indicele de nume.

Într-un memoriu trimis din partea editurii Ideea Europeană, doamna AuraChristi, scriitor şi editor, se întreabă: cum putea un alt traducător, în câteva luni, să selecteze, să organizeze şi să traducă un material imens, de aproape o mie de pagini, din cele 13 volume câte cuprinde jurnalul tolstoian în ediţia de 90 volume, Moscova-Leningrad, 1928-1958, iar selecţia şi organizarea materialului să fie identică cu cea făcută de profesorul Ion Ianoşi?!

Comparaţi cele două texte:

Ediţia Ideea Europeană, Bucureşti, 2005
Lev Tolstoi, Jurnal (2 vol.)
Traducere din limba rusă Janina Ianoşi
Studiu introductiv şi note Ion Ianoşi
Ediţia a III-a, revăzută
„1889
1 ianuarie ’89. Moscova. Ieri am fost la Bogoiavlenski, şi nu l-am găsit. În continuare slăbiciune şi proastă dispoziţie. Seara au venit doi medici de plasă. Rojestvenski şi Dolgopolov. Foşti revoluţionari, şi cu aceeaşi mărginită încredere de sine, dar foarte cumsecade. Era să mă înfierbânt, însă pe urmă am stat frumos de vorbă. Timkovski – tare mic. În plus, Stratov şi Klopski. Am cinat împreună, prieteneşte, cu dragoste. M-am sculat târziu, am terminat scrisoarea pentru Hilkovski, mă duc să mă plimb. Am fost cu Poşa1 la Golţev. Un om blajin şi cinstit. Dejunul, apăsător ca întotdeauna. Am vrut să scriu despre biberon, dar n-am reuşit.”

Ediţia Adevărul Holding, 2008
Lev Tolstoi, Memorii (2 vol.)
Traducere de Ghenadi Strungar
„1889
1 ianuarie. Moscova. Ieri am fost la Bogoiavlenski, şi nu l-am găsit. În continuare, slăbiciune şi proastă dispoziţie. Seara au venit doi medici de plasă. Rojestvenski şi Dolgopolov. Foşti revoluţionari, şi cu aceeaşi mărginită încredere de sine, dar foarte cumsecade. Era să mă înfierbânt, însă pe urmă am stat frumos de vorbă. Timkovski, tare mic. În plus, Stratov şi Klopski. Am cinat împreună, prieteneşte, cu dragoste. M-am sculat târziu, am terminat scrisoarea pentru Hilkovski, mă duc să mă plimb. Am fost cu Poşa Biriukov la Golţev. Un om blajin şi cinstit. Dejunul, apăsător ca întotdeauna. Am vrut să scriu despre biberon, dar n-am reuşit.”
1 Pavel Ivanovici Biriukov.

DNA RESEARCH

>> – lume-lume, politichie

Nu mă preocupă în acest moment ultimele cuceriri ale ştiinţei în descifrarea genomului uman sau al trifoiului japonez, dar mi-a plăcut titlul.

Din ciclul "Cine te-a făcut pe tine?" Azi: Mary Shelley

>> miercuri, 10 decembrie 2008 – marile familii

Mulţumiri lui Mordechai , care mi-a amintit de legăturile acestei doamne cu ţara noastră.

Tratament pentru cei dependenţi de sex

>> marți, 9 decembrie 2008 – medicină, politichie

Pentru că m-am săturat de politică, am căutat pe Internet ceva, orice, o ştire care să mă intereseze sau măcar să mă amuze. Şi am găsit. Aici.
Se pare - aşa zic doctorii şi cine sunt eu să-i contrazic? - se pare că există o dependenţă de sex, la fel ca dependenţa de alcool, de droguri sau de jocuri de noroc. Americanii au studiat fenomenul şi au ajuns la concluzia că 3-5 % din populaţia SUA suferă de această, să-i zicem, boală. Există şi clinici specializate, unde pacienţii (de ambe sexe, dar în majoritate bărbaţi) plătesc 20 000 de dolari ca să scape de suferinţă.
20000 de parai nu-i puţin... dar dacă punem mînă de la mînă, o chetă, un teledon, o sponsorizare, o finanţare ceva, poate strîngem suma necesară să-i trimitem pe politicienii noştri la tratament... Pe toţi.
Update: De fapt, mai bine să-şi plătească singuri tratamentul. Adică, de ce să rămînem noi şi cu banii luaţi?

Ce bine le stă împreună!

>> luni, 8 decembrie 2008 – politichie

Şi ce copii frumoşi vor avea...

Poetul Curţii şi bufonul regelui

>> – tamada.ro

În aceste zile, cînd se pune la cale noua guvernare, mi se pare oportun să sugerez cîteva posibile portofolii, pornind de la experienţa altor ţări.

Postul de poet de curte, numit Poet Laureat, este pe cale de a deveni vacant şi se caută un succesor pentru actualul titular. În Marea Britanie. Ben Johnson, John Dryden, William Wordsworth, lordul Alfred Tennyson sunt printre cei care au ocupat, de-a lungul secolelor, această demnitate, în timp ce Walter Scott a refuzat-o. Din 1999, poetul laureat este Andrew Motion, al cărui mandat de 10 ani se apropie de sfîrşit, iar presa britanică dezbate tema succesiunii. Sunt vehiculate mai multe nume, dar mai ales se discută despre viitorul acestei instituţii. Există voci care cer desfiinţarea, altele care cer redefinirea postului, mai în acord cu spiritul vremurilor. Însuşi Andrew Motion n-a scris prea multe versuri aniversare pentru familia regală, ci a preferat să pledeze pentru poezie în şcoli şi universităţi şi s-a implicat în mod deosebit în crearea Arhivei de Poezie pe Internet. Pe de altă parte, trebuie spus că instituţia Poetului Laureat există nu numai în Marea Britanie, ci şi în SUA, Noua Zeelandă, Canada, Africa de Sud.

Dar să vedem şi alte funcţii, alte sugestii. Există, fireşte, muzicieni, pictori şi sculptori ai Curţii, un istoric şi un astronom, dar mai puţină lume e la curent cu funcţii ca botanistul reginei, cimpoierul suveranei şi harpista oficială a prinţului de Wales.
Cîndva, funcţia de bufon al regelui era la mare cinste în toate ţările Europei. Bufonul era...
Vedeţi în continuare pe Tamada.ro cu începere de marţi.

Luni

>> – lume-lume, politichie

Săptămîna asta începe cu tot soiul de veşti - bune, rele şi aşa-şi-aşa: violenţe în Grecia, pe Wikipedia a fost cenzurată coperta unui album Scorpions, Barack Obama a şi-a prezentat ieri opţiunile de politică externă, a fost aleasă o nouă Miss France, Sarkozy s-a întîlnit cu Dalai Lama, ceea ce i-a supărat pe chinezi, în Nepal, regimul maoist se angajează să demobilizeze 3000 de militari-copii, ministrul economiei din Germania vrea să reducă impozitul pe venit.
Numai la noi, în loc de veşti, sunt bîrfe: cine cu cine? care pe care?

Moneda unică mondială

>> sâmbătă, 6 decembrie 2008 – asta e, lume-lume, politichie

Aflu din presă că ţările din America Centrală vor avea monedă unică.
Dar după părerea analistului economic al acestui blog, este de fapt o reactie nu la succesul Euro şi situaţia dolarului, cît mai ales la decizia marilor bănci şi companii multinaţionale de a adopta o monedă unică mondială. Aceasta, menţionează analistul, este moneda naţională din Botswana.

Negocieri

>> – politichie, poz(n)e

De la corespondentul nostru în zonă am aflat detalii despre locul negocierilor. Iată şi fotografia, ca să n-avem vorbe.

Recunoaşteţi personajele?

>> vineri, 5 decembrie 2008 – lume-lume, politichie

Mai multe veţi afla, probabil, marţi.

Construcţii minunate

>> – poz(n)e

Am primit, de la prietena mea Antoneta, cîteva poze de actualitate.

Ileana nu se lasă păcălită

>> – lume-lume, politichie

Este vorba despre o doamnă pe nume Ileana. Ileana Ros-Lehtinen, republicană, membră a Congresului american, i-a trîntit telefonul în nas lui Barack Obama. Acesta o sunase să discute politică externă, dar Ileana, vigilentă, n-a vrut să păţească la fel ca Sarah Palin cînd cu aşa-zisul telefon al lui Sarkozy, aşa că zdrang! Asta după ce i-a spus preşedintelui ales că este un imitator mai bun al lui Obama decît actorul de la Saturday Night Live. Dar pe mine, musiu, nu mă păcăleşti!
Pînă la urmă, după mai multe intervenţii, cînd Ileana s-a convins că nu e o farsă, discuţia de politică externă a avut loc. Obama nu s-a supărat. Nici nu i-a cîntat "Ilenuţo, nene!"

Test de alcoolemie pentru parlamentari

>> – lume-lume, politichie

De la BBC News am aflat că parlamentarii din statul australian New South Wales ar putea fi supuşi la teste de alcoolemie înaintea votării legilor, din cauza frecventelor cazuri de comportament necivilizat sub influenţa alcoolului. Un ministru a fost nevoit să-şi dea demisia după ce se pare că a fost văzut dansînd, numai în izmene, la o "băută" în biroul său de parlamentar.

Dacă vreţi tot articolul, click aici.

Fără canguri

>> joi, 4 decembrie 2008 – carte, ego, Litere, poz(n)e

Ştire Reuters: Trei bărbaţi au fost arestaţi, fiind acuzaţi de sfidarea curţii după ce au apărut în sala Curţii Supreme din Singapore purtând tricouri imprimate cu canguri înveşmîntaţi în robe de judecători.

Ştiam eu ce ştiam! Cangurul este un animal deosebit de periculos, iată dovada. Un simplu cangur pe tricou şi omul ajunge la puşcărie. Poate de aceea austriecii au postere şi tricouri cu "No kangaroos in Austria". Niciodată nu poţi fi prea prevăzător.

Consecinţă logică, volumul de proză scurtă care trebuie să-mi apară foarte curînd se va intitula "Fără canguri". Ca să fie clar că n-am de-a face cu aceste vietăţi. Şi nici n-am avut vreodată, cu o excepţie, dar nu era chiar un cangur viu.

Trebuie să recunosc aici şi acum, (se poartă autodenunţurile, nu?) că am mîncat o dată, acum opt-nouă ani, tocăniţă de cangur cu mămăligă. La restaurantul Woolloomooloo din Paris, pe boulevard Henri IV, aproape de Place de la Bastille. Încolo, cum am zis: Fără canguri!

Dura lex

>> – asta e, Litere mari

Justiţia franceză s-a pronunţat în cazul manuscriselor lui Cioran, aflăm din Le Monde/Livres. Negustoreasa de vechituri Simone Baulez, cea care a descoperit 34 de manuscrise inedite pe cînd debarasa locuinţa văduvei lui Emil Cioran, a cîştigat procesul. Ea poate să dispună cum doreşte de preţioasele manuscrise disputate de cancelaria universităţilor pariziene, reprezentant legal al bibliotecii Jacques-Doucet. Mai mult, cancelaria trebuie să-i plătească doamnei Baulez 4500 Euro, deci şi fără manuscrise şi cu banii luaţi. Dacă nu cumva cîştigă la recurs...
Din anul 2005, cînd Simone Baulez a vrut să vîndă la licitaţie manuscrisele, care includ şi un jurnal inedit din perioada 1972-1980, preţul estimativ a crescut de la 150000 de Euro la un milion, scrie Alain Beuve-Méry. Dă cineva mai mult?

Galileu scoate-o sinteză

>> miercuri, 3 decembrie 2008 – asta e, carte

Pare interesantă această carte prezentată în Le Monde/Livres: "Galilée et les Indiens", de Etienne Klein. Autorul apără cunoaşterea, ştiinţa, rigoarea în faţa ameninţării unui relativism care pune astrologia şi alte practici esoterice pe acelaşi plan cu fizica nucleară şi biologia celulară, într-o lume în care convingerea intimă şi gustul personal contează mai mult decît o argumentaţie solidă sau o critică riguroasă.

Morala: Pelicanul sau babiţa.

Jocuri şi concursuri

>> marți, 2 decembrie 2008 – politichie

Oare vom fi guvernaţi de cîştigătorii concursului de împrejurări?

La teatru, ca la carte

>> luni, 1 decembrie 2008 – tamada.ro

Azi mă îndepărtez puţin de literatură pentru a merge la teatru. Mai precis, la teatrul Universităţii din Osaka, Japonia, unde se joacă piesa „Hataraku Watashi” (Eu, muncitor) de Oriza Hirata. Cunoscut în Japonia, dar şi în Europa, pentru spectacolele sale experimentale, Oriza Hirata a scris un text pe tema relaţiei dintre oameni şi roboţi, dintre umanitate şi tehnologie, avînd în rolurile principale pe actriţa Minako Inoue şi un robot - da, aţi citit bine, un robot umanoid tip Wakamaru, fabricat de Mitsubishi. Roboţii Wakamaru sunt galbeni de felul lor, au un metru înălţime şi 30 de kilograme. Sunt deja folosiţi ca însoţitori pentru vîrstnici (le amintesc să ia medicamentele şi, la nevoie, cheamă doctorul), ca secretare şi chiar ca dansatori. Este prima dată că - datorită unui program conceput la Universitatea din Osaka - un robot devine actor. De fapt doi, pentru că piesa are două personaje umane şi două personaje-roboţi, dintre care unul (numele interpretului-robot este, după unele surse, Momoko) suferă deoarece şi-a pierdut motivaţia pentru a munci. Da, suferă, pentru că trebuie să ducă gunoiul, să dea cu mopul şi să facă alte treburi neplăcute. Eh, de-ale roboţilor.

Dar nu pentru roboţi sufăr eu. Observ că sub aparenţa de amuzament cu care este dată ştirea în diferite publicaţii culturale se ascunde şi un grăunte de îngrijorare: oare roboţii chiar vor înlocui actorii pe scenele teatrelor, aşa cum imaginile virtuale ameninţă să înlocuiască actorii de film? Ar fi mai ieftin, plus că ar dispărea intrigile de culise, vorbele, zvonurile, cabalele, grevele, capriciile vedetelor, îmbolnăvirile...

Mai departe citiţi pe Tamada.ro. Apoi comentaţi, dacă aveţi chef.

Cine numără voturile? (2)

>> – politichie

Pentru viitoarele alegeri, fie că vor fi uninominale, pe liste sau prin tragere la sorţi, trebuie revăzute şi adăugite, precum ediţiile clasicilor în viaţă, nu numai tehnicile de marketing politic şi sondare a opiniei publice, ci şi - sau mai ales - tehnicile folosite pentru numărarea voturilor.
Numărarea voturilor în direct, la toate televiziunile, ar fi o soluţie. Ar dura cîteva zile şi nopţi, timp în care politicienii şi analiştii de tocşou s-ar putea odihni.

Cine numără voturile?

>> – politichie

E ceaţă.

Abonaţi-vă la: Postări (Atom)

Disclaimer

Acest blog este scris, ca şi cărţile autoarei, cu î din i. Autoarea, care a învăţat să scrie în secolul trecut, consideră că, pe de-o parte, folosirea a două litere pentru acelaşi sunet este o risipă, iar pe de altă parte, introducerea entuziastă, dar prost elaborată, a lui â din a, ca semn de ieşire din totalitarismul lui î din i, nu ţine seama de etimologia cuvintelor, expunîndu-ne ridicolului. În acest sens, rugăm forurile în drept să explice de ce verbul ridere devine a râde.