Bibliografie pentru noul guvern

Pe la începutul anilor 90, Michel Rocard, prim-ministru al Franţei la vremea aceea, spunea "A guverna bine înseamnă a comunica bine". În acest sens, cred că toate guvernele noastre de după 1990 au fost proaste, iar cel nou are toate şansele s-o ia pe urmele înaintaşilor.

Le Monde/Livres recomandă - şi mă alătur acestei recomandări - volumul "Cînd statul comunică", de Jean-Marc Benoit şi Jessica Scale , o lucrare dedicată comunicării guvernamentale, un domeniu mult mai puţin analizat şi studiat decît, de pildă, comunicarea electorală. (Dar asta nu e chiar de mirare!) E drept, comunicarea guvernamentală a devenit doar de puţină vreme un instrument indispensabil pentru politicile publice.

"Franţa nu are petrol, dar francezii au idei" a fost primul slogan guvernamental de succes, lansat în 1976 în toiul primei mari crize a petrolului, pentru a-i convinge pe francezi să economisească energia. Fireşte, nu a fost vina guvernului că, un an mai tîrziu, după inaugurarea Centrului Pompidou, francezii au răstălmăcit acest slogan, sub forma "Franţa nu are petrol, dar Parisul are o rafinărie".
Soarta campaniilor guvernamentale de la noi a fost mult mai tristă - nu ne-am ales cu nimic în afară de veşnicul haz de necaz. Texte greoaie ca "Pentru sănătatea dumneavoastră evitaţi consumul exagerat de sare, zahăr şi grăsimi" sau caraghioase de-a dreptul ca "Fabulospirit" nu înseamnă decît bani cheltuiţi inutil sau ajunşi în cine ştie ce buzunare. Iar acum, că e criză şi guvernul spune că vrea să strîngă cureaua, orice investiţie în comunicare va fi, probabil, interzisă. Ca şi investiţiile în cultură, presupun, aşa că nu ne pîndeşte primejdia de a avea un "Centru Boc".