Interludiu dulce

>> marți, 30 noiembrie 2010 –  , ,

Înainte de a posta partea a treia a povestirii VEGA CLUB, vreau să vă povestesc cum mi-am petrecut o parte din ziua de azi. Nu, n-am ieşit din casă. Nici n-am scris. Ca să mă autocitez, am ieşit din depresie şi am intrat în bucătărie. Pentru că e sfîrşitul lui noiembrie - momentul din an cînd compun checul englezesc de crăciun. Christmas Cake. Reţeta o găsiţi într-o postare de anul trecut. Christmas Cake. O poveste dulce. Dulce şi cu multe poze, ca să vedeţi cum arată în diferite stadii ale procesului de creaţie. Aveţi aici doar rezultatul final:

Ah, da, anul ăsta n-am uitat să iau cireşe glasate, va arăta şi mai bine.
Poate încercaţi şi voi!

>>  Publicat de Lucia Verona la 19:50 |  6 comentarii  |  link to this post |  send email  | 
codeus  – (30 noiembrie 2010, 19:57)  

si tot nu am ajuns sa gust si io din ea ))) poate in alta viata

Lucia Verona  – (30 noiembrie 2010, 20:15)  

@codeus
Cody, cine ştie? Poate ajungi iar în Bucureşti.

El Desdichado  – (30 noiembrie 2010, 21:43)  

Suna excelent: ''am ieşit din depresie şi am intrat în bucătărie''.:)

Arata foarte ''secsi'' produsul final. ;D

Lucia Verona  – (30 noiembrie 2010, 22:08)  

@El Desdichado
Da, mi-a plăcut şi mie, am avut o dată titlul ăsta şi acum am reluat fraza. :)
Cît despre produs, e cel de anul trecut, anul ăsta va fi şi mai "secsi". :D

Lilick  – (1 decembrie 2010, 03:05)  

Eu am gustat anul trecut, gust pe care tocmai mi l-am reamintit acum cu placere. Mmmmm... :)

Lucia Verona  – (1 decembrie 2010, 08:28)  

@Lilick
Mmmmmm... :D

Trimiteţi un comentariu

Abonaţi-vă la: Postare comentarii (Atom)

No, no, they do but jest, poison in jest; no offence i' the world

WS

AFACEREA CLONEGATE

AFACEREA CLONEGATE

CRIMA DE LA JUBILEU

CRIMA DE LA JUBILEU

LABIRINT OBLIGATORIU la Tritonic,ro

LABIRINT OBLIGATORIU la Tritonic,ro

Fără canguri

Fără canguri

Archives

Disclaimer

Acest blog este scris, ca şi cărţile autoarei, cu î din i. Autoarea, care a învăţat să scrie în secolul trecut, consideră că, pe de-o parte, folosirea a două litere pentru acelaşi sunet este o risipă, iar pe de altă parte, introducerea entuziastă, dar prost elaborată, a lui â din a, ca semn de ieşire din totalitarismul lui î din i, nu ţine seama de etimologia cuvintelor, expunîndu-ne ridicolului. În acest sens, rugăm forurile în drept să explice de ce verbul ridere devine a râde.