Întîi, ascultaţi muzica.
Asta.
Şi asta.
Frumos, nu-i aşa?
Daţi-mi voie să vă reamintesc că autorii celor două piese muzicale nu au fost oameni prea drăguţi. Gesualdo era un criminal, rămas nepedepsit numai pentru că era duce, iar Wagner, chiar dacă nu a ucis pe nimeni, a făcut destule lucruri urîte la viaţa lui. Şi ce dacă? Muzica lor trăieşte, ne place şi azi.
*
Adrian Păunescu nu era un om perfect, departe de asta. Să vă spun un secret: în general, scriitorii nu sunt oameni perfecţi. Spre deosebire de cititori, critici, bloggeri, jurnalişti şi feisbuchişti, care sunt perfecţi.
De foarte mulţi ani, am convingerea că biografiile artiştilor ar trebui interzise, pentru că numai opera lor contează. Am şi scris despre asta, cam sumar, e drept, în "Labirint obligatoriu": "În secolul 30 nici la şcoală nu se mai studiau biografiile scriitorilor. Se ajunsese, cu vreo trei secole în urmă, la decizia, de mult aşteptată, de a se judeca operele de artă numai pe criterii artistice, iar biografiile le citeau doar istoricii". Ce facem, aşteptăm pînă în secolul 27?
Urmaşii urmaşilor noştri care vor trăi atunci habar nu vor avea de Cenaclul Flacăra sau de alte aspecte controversate ale vieţii lui Adrian Păunescu. Dar în bibliotecile lor vor exista poeziile lui. Le vor citi, le vor învăţa la şcoală. Asta, în caz că vor mai exista biblioteci şi şcoli. Eu sunt optimistă.
P.S. Pentru că m-am săturat în egală măsură de înjurături şi osanale, nu voi permite comentarii la această postare.
Niciun comentariu:
Comentariile noi nu sunt permise.