Drôle de crise in the land of choice

Ieri a căzut minusculul guvern 2 în 1 al micului prim-ministru Boc.
Preşedintele Băsescu şi-a anunţat intenţia de a desemna încă în cursul zilei de ieri noul premier. Apoi s-a răzgîndit.
De bucurie că moţiunea a trecut, toate partidele (desigur, cu excepţia PD-L) şi-au dat mîna şi au cîntat Hora Unirii în jurul candidatului comun la funcţia de premier, Klaus Johannis, primarul Sibiului.
PD-L a rămas fixat pe Boc. Emil Boc. Fostul primar al Clujului.
Într-o inexplicabilă şi uluitoare concordie, toată lumea (desigur, cu excepţia PD-L) vrea guvern de tehnocraţi/specialişti cu premier independent. Nu numai pînă la alegerile prezidenţiale, ci şi după. What's wrong with them? O fi o tactică de campanie sau o strategie?
Circulă liste cu nume de posibili premieri, persoane provenind de la Cluj, de la BNR, FMI sau de la Unilever via Administraţia Prezidenţială.
În tocşouri şi pe bloguri este parafrazat (fără a indica sursa, dar ce mai contează, e criză) Shakespeare: "That is the true beginning of our end".
Visul unei nopţi de vară. Acum e toamnă şi ce bine e să-l poţi înlocui pe "our" cu "his"!
Ce mă îngrijorează pe mine este liniştea de după. E nefiresc. Cum adică, au trecut aproape 24 de ore de cînd a trecut moţiunea de cenzură şi nu avem o reacţie? Una adevărată, marca Băsescu, nu două vorbe aruncate la microfon. Nicio bombă de presă? Încă n-a apărut nicio "ştire" pe surse despre, să zicem ............................
Completaţi pe linia punctată cu ce credeţi că s-ar putea invoca sau inventa: un presupus copil nelegitim al lui Geoană, invitarea lui Crin Antonescu la DNA sau orice altceva de soiul ăsta.
Ciudat, foarte ciudat.
Băsescu nu pare în formă.
La munte ninge.
Vine iarna.