joi, 31 martie 2011

Ieşirea

Deşi nu mă mai uit la ştiri şi tocşouri, am aflat că azi ieşim din criză. Sau din recesiune. Sau din altceva. Ieşim. E "marea ieşeală", cum zicea o reclamă. Nici nu mă mir că am aflat. Toată lumea numai despre asta vorbeşte. Şi administratorul de bloc, în loc să-mi ceară banii de întreţinere, mi-a spus că, gata, s-a rezolvat, am ieşit din criză. Şi muncitorii care reabilitează blocul beau bere şi chiuie de fericire, în tramvai toată lumea e cu zîmbetul pe buze, telefoanele ţîrîie sau cîntă întruna, toţi prietenii vor să-mi dea vestea cea minunată. Criza s-a terminat, am ieşit din ea, de acum vom trăi bine, salariile şi pensiile vor creşte exponenţial... Ce vremuri minunate trăim!
La ora cînd postez, în Auckland, Vladivostok şi Melbourne, în  Suva, Kiritimati (Christmas Island) şi Chatham Islands este deja 1 aprilie.

Colocviul criticilor

Miercuri am participat la colocviul secţiei de critică a ASB. Foarte bine organizat (mulţumim lui Horia Gârbea şi Radu Voinescu şi Primăriei sectorului 2) şi foarte interesant. Atmosferă foarte plăcută. Discuţii serioase, dar asta nu înseamnă că a lipsit umorul. Şi, pentru cei interesaţi, comunicările vor apărea în România literară şi Luceafărul, desigur şi pe net.

Iată comunicatul ASB, aşa cum l-am preluat de la Horia Gârbea:
Colocviul de critică al Secției de specialitate a ASB Secţia de Critică a Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti a desfăşurat colocviul său anual în ziua de 30 martie 2011.

Tema pentru această ediţie a fost „Strălucirea şi suferinţele criticii de întâmpinare”. Au luat parte membri ai Secţiei de Critică a ASB, precum şi invitaţi din partea altor filiale ale Uniunii Scriitorilor din România, critici literari de la importante reviste de cultură, recunoscuţi pentru activitatea lor în ceea ce priveşte comentariul şi analiza volumelor
noi de literatură română contemporană, alte personalităţi ale vieţii noastre literare. Au prezentat comunicări Florin Mihăilescu, Cornel Ungureanu, Ana Dobre, Dumitru Chioaru, Horia Gârbea, Irina Petraş, Viorica Răduţă, Gelu Negrea, Radu Voinescu, Felix Nicolau, Răzvan Voncu, Vasile Spiridon, Paul Cernat, Daniel Cristea-Enache, Tudorel Urian, Ion Bogdan Lefter, Dan C. Mihăilescu. Participanții au fost salutați de doamna consilier Ruxandra Garofeanu în numele Primăriei Sectorului 2 și de domnul Gabriel Chifu, vicepreședintele Uniunii Scriitorilor. Manifestarea – coordonată de Horia Gârbea, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, şi de Radu Voinescu, membru al Secţiei de Critică, director al revistei „Diagonale” –, s-a desfăşurat în sala „Constantin Brâncuşi”, din cadrul Primăriei Sectorului 2, Bucureşti (primar – Neculai Onţanu), şi a beneficiat de sprijinul Uniunii Scriitorilor şi al Primăriei Sectorului 2, partener tradițional și generos al ASB. Dezbaterile au fost conduse de Gabriel Dimisianu, preşedintele Secţiei de Critică a ASB. Parteneri media: „Luceafărul de dimineaţă”, „România literară”, „Diagonale”, „Radio România Cultural”, „Radio România Actualităţi”, „TVR Cultural”.

miercuri, 30 martie 2011

Ziua celor 3 linkuri (2)

Cum ziceam într-o postare de săptămîna trecută, mi-am însuşit ideea tovarăşului Chinezu, ceea ce vă doresc şi vouă, că de aceea se cheamă leapşă.
Acum e altă săptămînă, deci altă zi cu 3 linkuri.
Linkul 1.  - După cum puteţi citit pe blogul ei, ieri, Renata a debutat cu succes la Clubul de proză LA FORMAREA IDEILOR, condus de prozatorul Constantin Stan. Acum aşteptăm o carte.
Linkul 2.  - Azi a debutat Mădălina, în revista Luceafărul. Tot cu succes. Aşteptăm şi de la ea o carte.
Şi-uite-aşa, cu ajutorul prietenilor, ne completăm biblioteca... :))
Linkul 3. - Un Wiki-anunţ important de la Alex Mazilu. Asta ca să ştiţi ce se mai petrece pe plaiul mioritic.

Cred că sunt mai mult de 3 linkuri. Dar cine stă să numere?

Vă reamintesc că asta e o leapşă, deci, cine doreşte...

duminică, 27 martie 2011

Cea mai scurtă zi a anului - Ziua Mondială a Teatrului

Un fel de 2 în 1, veţi zice. Dar azi chiar a fost cea mai scurtă zi a anului, doar 23 de ore. Şi 27 martie este, începînd din 1967, Ziua Mondială a Teatrului. N-am să scriu despre spectacolele şi manifestările teatrale de azi, le găsiţi în presă, aşa cum găsiţi şi mesajul actriţei britanice Judi Dench, din care voi cita doar atît: "Fiecare zi ar trebui să fie ziua teatrului".
Iar aici aveţi o altă reflecţie asupra teatrului -  un tablou al pictorului Georges Dumitresco.

sâmbătă, 26 martie 2011

Vă fac program! (2)

Cum vă spuneam,vreau să vă ţin la curent cu anumite momente din viitorul foarte apropiat la care voi participa ca invitat sau ca organizator. Desigur, sunteţi invitaţi la toate aceste manifestări.

  • Luni, 28 martie, ora 17,30, în foaierul Teatrului de Comedie, va avea loc o întîlnire a CLUBULUI DRAMATURGILOR. Vor fi lansate două cărţi - "Mircea Şeptilici sau ultimele două ore din viaţa unui artist" de Candid Stoica, editura ZIP şi (pentru cei care nu ajung joi la Casa Scriitorilor) "pantera sus, pe clavecin" de Horia Gârbea, editura Tracus Arte. În deschidere, va fi prezentată în spectacol-lectură piesa "Mircea Şeptilici sau ultimele două ore din viaţa unui artist" de Candid Stoica. Din distribuţie fac parte Vladimir Găitan, Stela Popescu, Virginia Mirea, Delia Seceleanu, Adrian Fetecău, Eugen Racoţi, Şerban Georgevici, Grigore Grigore, Felix Dumitrescu.
  • Marţi, 29 martie, ora 17, în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române, la Clubul de proză LA FORMAREA IDEILOR condus de Constantin Stan, va citi din scrierile ei, ca invitat special, colega noastră întru blog Renata (premiul bloggerilor la concursul PREMIILE LILI). Iată aici şi afişul evenimentului.
  • Tot marţi, la ora 18, Bogdan Hrib îşi lansează la Cafepedia romanul UCIDEŢI GENERALUL! Va fi greu să ajung la timp, dar n-am încotro :)))))
  • Teatrul Valah din Giurgiu prezintă miercuri 30 martie, ora 19, la Teatrul Nottara,spectacolul "Noapte bună, Europa!" de Viorel Cacoveanu, in regia lui Mihai Lungeanu. Directorul Teatrului din Giurgiu, dramaturgul Mircea M. Ionescu, îi invită la spectacol pe toţi colegii săi bucureşteni. Dar chiar dacă nu sunteţi dramaturgi, puteţi merge la spectacol, sunt sigură că va fi foarte bun.

BLOG DE BLOG - 38000 de cuvinte

Se zice că o imagine face cît 1000 de cuvinte. În acest album sunt 38 de fotografii. O operaţiune aritmetică simplă ne spune că avem de-a face cu echivalentul a 38000 de cuvinte, adică peste 100 de pagini. Pentru comparaţie, volumul AFACEREA CLONEGATE conţine doar 27272 cuvinte.
Cum nu mă simt în stare să scriu 100 de pagini în noaptea asta :), vă las în compania pozelor făcute de Ştefania Coşovei. Mulţumesc, Ştefania!

Parada modei la BLOG DE BLOG

Sau, dacă vreţi, surpriza serii. Nu, n-au defilat supermodele în creaţii Dior sau Versace, în schimb au fost prezentate tricouri Blog de blog! După toate aparenţele, designerul aş fi eu, cel puţin aşa scrie acolo. Dar, vai,  aparenţele înşală! Neliniştitu' este cel care ştie despre ce este vorba. Poate ne va spune şi nouă unde se găsesc minunatele tricouri.


vineri, 25 martie 2011

Ziua celor 3 linkuri

Aceasta este o leapşă de origine chinezească. Sau chinezărească. Mai precis, înalt-prea-chinezăria sa a decretat "Ziua celor 3 linkuri". Citez: "să scrieţi pe blogurile voastre o postare în care să faceţi referire la 3 bloguri sau 3 postări care v-au plăcut astăzi ale prietenilor 2.0 pe care îi aveţi. Vă rog să considerați asta ca o leapşă și să o preluaţi fiecare, după cum vă lasă sufletul :)".

Păi, sufletul mă lasă, cu el nu-i nici o problemă. Nici nu pot zice că-i un efort prea mare, oricum citesc zilnic blogurile prietenilor. Evident, dacă prietenii scriu zilnic.
Ideea e frumoasă. În general, cînd ne place o postare, comentăm pe blogul respectiv. Dar nu strică să afle şi alţii ce bine scriu prietenii noştri. Am mai făcut asta, dar nu sistematic. Nici acum nu promit că voi da 3 linkuri în fiecare zi, chiar dacă am mulţi prieteni şi cam toţi scriu bine.
Pentru că ieri am dat zeci de linkuri cu laureaţii BLOG DE BLOG, azi mă voi referi doar la unii dintre membrii juriului.
Pînă nu demult, Oana scria în fiecare zi. De la o vreme, Oana scrie mai rar. Cam de cînd a descoperit dansul şi, odată cu el, adevărul profund că există viaţă şi în afara internetului. În concluzie, se ocupă cu dezvoltarea personală negativă. Excelent, întotdeauna e loc de mai bine, chiar cînd e vorba de rău :))
În schimb, Horia Gârbea scrie zilnic, ba chiar mai multe postări pe zi. Ieri şi-a lansat pantera. Volumul de poeme "pantera sus, pe clavecin". Lume multă, discursuri scurte, şampanie, autografe... Deci, totul a fost perfect.
De la Cluj, din Thailanda sau, acum, din Franţa, Adi Hădean nu-şi lasă nici o zi prietenii fără o vorbă bună şi o reţetă la fel. Şi poze, multe poze. Sigur, o face din sadism! Pozele cu brînzeturi şi stridii din ultimele postări sunt letale de-a dreptul.
Şi uite-aşa, din link în link...
Vă rog pe toţi să preluaţi leapşa şi s-o transmiteţi mai departe.

BLOG DE BLOG - cele mai bune bloguri din 2010. Ghid de supravieţuire în zona Muzeului Literaturii

Pentru că destul de mulţi bloggeri m-au întrebat cum se ajunge la Muzeul Naţional al Literaturii Române, unde astăzi vom înmîna premiile BLOG DE BLOG - cele mai bune bloguri din 2010, mi-am zis că ar fi mai util să vă arăt traseul. Iată, deci, o hartă (courtesy of Google maps), cu traseul marcat de la Piaţa Romană pînă la muzeu. Am marcat pe hartă şi principalele localuri de perdiţie cîrciumi lăcaşuri de cultură din imediata vecinătate.

joi, 24 martie 2011

BLOG DE BLOG: Nu uitaţi că vineri dăm premiile!


Iată-ne aproape de finalul acestui exerciţiu 2.0 care a început în luna ianuarie. Mîine, adică vineri, 25 martie 2011, ora 17,30, ne întîlnim în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române (Bulevardul Dacia nr. 12). În deschidere, voi face dezvăluiri complete despre AFACEREA CLONEGATE. Ceva bănuiţi deja, doar v-am dat atîtea indicii, dar trebuie să aşteptaţi pînă mîine pentru a afla adevărul, numai adevărul şi tot adevărul despre această afacere tenebroasă. Urmează decernarea premiilor şi cu asta se va încheia partea oficială. Pentru partea neoficială, (felicitări, masă, dans etc.) ne vom deplasa spre unul dintre localurile specifice din zonă.

Vă reamintesc lista premianţilor (dar sunt bineveniţi la întîlnirea noastră şi nepremianţii):





Premii speciale acordate de unii membri ai juriului
Alex Mazilu: beţivul de cuvinte.ro
GS: Vlad Petreanu
Matilda: Castelul de nisip
Chinezu: Cristina Bazavan
Simona Ionescu: Tiberiu Lovin
Ştefania: aramis blog şi Adrian Suciu
Ionuţ Iancu: Asaftei Dragoş

Mona Ardeleanu, de la blogul partener al juriului blogosphera.ro, dă şi ea două premii: Titus şi Simona Catrina

Juriul, în înţelepciunea lui, a acordat, în afara categoriilor, două premii New Entry unor bloggeri de viitor:
Andi Moisescu
Semanticus

Şi acum categoriile, într-o ordine puţin schimbată:
Cel mai simpatic blogger:
Sibilla
Maminineta
RIM
Blog arogant
Aici aş mai fi premiat şi un blog de nişă (şi ce nişă!), din păcate autorul s-a oprit după prima postare: Papanaşi din România :)))
Sau peRaluca, o fetiţă de 12 ani care scrie cu creioane colorate un adevărat roman foileton despre un băieţel numit Azur

Cel mai bun cititor/comentator de bloguri :
Cody 
Nea Costache 
Renata 
Mofturi de ochelarist

Cel mai bun blog vizual 
http://bucurestiinoisivechi.blogspot.com/


Cel mai bun blog de sport:
http://dropgol.ro/


Cel mai bun blog de muzică: 
Teo Negură 
http://muzica-etc.blogspot.com/
Acest blog primeşte şi un premiu special din partea Ioanei Diaconescu.


Blogul pasiunii La această categorie, un membru al juriului a nominalizat-o pe Sharon Stone. Din păcate, Sharon Stone nu are blog, aşa că premiile au fost acordate unor bloggeri pasionaţi de ceea ce fac:
Tanti Jeni 
Valive 
http://traducatordecarte.blogspot.com/
http://bookconsumer.blogspot.com/#
Titus 
Zîna eficienţei
Eliza şi grădina ei
Adelin Petrişor


Cel mai activ blogger:
Piticu 
http://www.alsosprachzamolxis.com/
http://www.pixelulalbastru.ro/


Cel mai combativ blog: 
Theodora0303 
Milf şi Petrov 
Popa Ţeapă


Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri :
Şi blondele gîndesc 
Şi la vară cald 
Diacritica 

Cel mai bun blog de pastrare a memoriei :
 http://bucharestunknown.blogspot.com/
 http://www.goldies.ro/



Cel mai informat blogger :



cel mai bun blog al unui ziarist :

cel mai bun pamfletar

 Nea Stere Moshe&Mordechai  

Cel mai bun blog politic/economic :




Blogul cu cel mai mult umor : 



Cel mai bun blog literar
Cu cele trei secţiuni propuse de Horia Gârbea
Creaţie:
Blog-jurnal
Critică

Juriul a acordat şi două premii pentru debut:
Creaţie: Ada Pavel


Premiul de popularitate


Marele Premiu - Pentru că-mi place!
Diacritica 

marți, 22 martie 2011

Dar unde este pantera?

Răspuns corect: sus, pe clavecin. Nu vă vine să credeţi? Vă asigur că aşa este. Altminteri nu ar fi dat Horia Gârbea acest titlu volumului său de versuri apărut recent la editura Tracus Arte.
Autorul este, cum am mai spus nu o dată, un scriitor total, căruia nici un gen literar nu-i este străin. Cunoscut mai cu seamă ca dramaturg, este şi un foarte bun romancier, un critic fără menajamente, dar şi fără ranchiune, un foarte atent observator al peisajului literar, un istoric literar incomparabil (adică nu am eu cu cine să-l compar, cine altul ar fi putut scrie "Trecute vieţi de fanţi şi de birlici"?). Scrisul lui este cel mai adesea amuzant, uneori grav, niciodată plictisitor.
Spirit ludic şi ironic, Horia Gârbea demonstrează în volumul "pantera sus, pe clavecin" că şi metafora îi este aproape şi că există lucruri despre care nu se poate vorbi decît în versuri.

în fiecare dimineaţă
aflu că dacă ar fi ea
ultima din viaţa aceasta
dincolo de calea ferată
mă aşteaptă milioane de dimineţi


"Culegerea de versuri a lui Horia Gârbea se citeşte bine, atrăgându-ne atenţia că autorul nu este numai dramaturg, prozator, comentator şi publicist, dar şi un poet veritabil", aceasta este concluzia criticului Dan Cristea în prefaţa volumului.
P.S. Lansarea va avea loc joi, 24 martie, ora 13, în Sala Oglinzilor de la Uniunea Scriitorilor. Iar pentru cei care nu ajung joi, va mai fi o lansare  luni, 28 martie, ora 17,30, în foaierul Teatrului de Comedie, la reuniunea Clubului Dramaturgilor.

luni, 21 martie 2011

deci, vineri...

... cum vă spuneam, aveţi şansa de a afla totul despre AFACEREA CLONGATE. Iar bloggerii laureaţi ai concursului BLOG DE BLOG îşi vor primi binemeritatele premii.

vineri, 18 martie 2011

Mirosul războiului

Nu-mi place Ghaddafi, nu e pe lista mea de "băieţi buni" (o listă scurtă, foarte scurtă, din păcate, lumea e din ce în ce mai plină de "băieţi răi", uneori mascaţi în "buni"), dar proiectata intervenţie militară în Libia, din motive, desigur, umanitare, aduce în altă lumină veselele "revoluţii Facebook" din Tunisia şi Egipt, pe care nu prea le-am înţeles la vremea lor.
Acum mi-e foarte clar. Miroase. Miroase a petrol.

Cred că această poză a lui Alex Mazilu se potriveşte foarte bine aici. Este mai mult decît geostrategică :)

Vă fac program!

Iată cîteva momente din viitorul foarte apropiat la care voi participa ca invitat sau ca organizator. Dacă voi avea timp, voi scrie separat despre fiecare. Cu afişe şi coperţi. Deocamdată, o scurtă trecere în revistă, ca să ştiţi despre ce este vorba. Desigur, sunteţi invitaţi la toate aceste manifestări.
  • Azi, 18 martie la ora 18, în rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române, este lansarea antologiei de proză contempoană "Ochelarii de fum". 
  • Joi, 24 martie, la ora 13, în Sala Oglinzilor de la Casa Scriitorilor, va fi lansat volumul de poezie "pantera sus, pe clavecin" de Horia Gârbea, apărut la editura Tracus Arte.
  • Vineri, 25 martie, la ora 17,30, în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române, va avea loc festivitatea de decernare a premiilor concursului BLOG DE BLOG. Cu aceeaşi ocazie, cei prezenţi vor afla adevărul, numai adevărul şi tot adevărul despre AFACEREA CLONEGATE.
  • Luni, 28 martie, ora 17,30, în foaierul Teatrului de Comedie, va avea loc o întîlnire a CLUBULUI DRAMATURGILOR. Vor fi lansate două cărţi - "Mircea Şeptilici sau ultimele două ore din viaţa unui artist" de Candid Stoica, editura ZIP şi (pentru cei care nu ajung joi la Casa Scriitorilor) "pantera sus, pe clavecin" de Horia Gârbea, editura Tracus Arte. Tot atunci, piesa "Mircea Şeptilici sau ultimele două ore din viaţa unui artist" de Candid Stoica va fi prezentată în spectacol-lectură, cu o distribuţie prestigioasă.
  • Marţi, 29 martie, ora 17, în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române, la Clubul de proză LA FORMAREA IDEILOR condus de Constantin Stan, va citi din scrierile ei, ca invitat special, colega noastră întru blog Renata (premiul bloggerilor la concursul PREMIILE LILI). 

joi, 17 martie 2011

Blog de blog - kommunikat important!

Dragi prieteni, laureaţi sau nu ai concursului BLOG DE BLOG, festivitatea de decernare a premiilor va avea loc vineri, 25 martie, ora 17,30, în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române.
Cu aceeaşi ocazie voi face dezvăluiri complete şi exhaustive despre AFACEREA CLONEGATE. Cum am mai spus, nu mă las intimidată!

Iar acum, suprize, surprize!
Poate aţi remarcat că la Gala online nu am anunţat cine este laureatul Marelui Premiu "Pentru că-mi place". Nu l-am anunţat pentru că nu găsisem, pe culmile Zelistului, un blog care să.mi placă atît de mult încît să-l premiez. Greşeala mea. Nu l-am căutat unde trebuia. În zilele următoare, citind şi recitind bloguri din blogroll-ul meu proprietate personală, mi-am dat seama că există un blog care-mi place foarte mult. Un blog care place multora. Un blog care pe unii îi deranjează.
Deci, avem un laureat al Marelui Premiu. De fapt, o laureată.
Doamnelor şi domnilor, cîştigătoarea Marelui Premiu "Pentru că-mi place" al concursului BLOG DE BLOG pe 2010 este... (răpăit de tobe, emoţii, suspans)

Diacritica


Pentru că-mi place!

luni, 14 martie 2011

Afacerea Clonegate. Primele indicii

Afacerea Clonegate, despre care v-am promis că voi face dezvăluiri, este mult mai complicată decît pare la prima vedere. Nici nu vă puteţi închipui toate implicaţiile! Cît despre personalităţile ale căror nume se leagă de această afacere tenebroasă, este prea devreme să vorbim.
Nu vreau să ascund faptul că, după prima postare dedicată acestei afaceri, am primit un număr de comentarii antipatice, anonim-portocalii. Vă daţi seama, deci, că treaba e serioasă.
Evident, nu vor reuşi să mă intimideze!
Dovadă, azi sunt în măsură să vă anunţ că pînă la sfîrşitul lunii martie veţi afla totul despre Afacerea Clonegate. Foarte probabil pe data de 25.

Muzică din filme

Asta este o leapşă primită de la Chinezu, din Republica lui culturală unde am zis că voi cere azil politic. Ce melodii din filme îmi plac foarte mult? Ah, sunt multe, foarte multe. E drept că de vreo 15 ani n-am mai fost la cinematograf, dar au fost perioade în viaţa mea, acum 30-40 de ani,  cînd "mîncam film pe pîine".  Filme bune şi proaste, desigur. Pe cele mai multe le-am uitat. Dar unele dintre ele mi-au rămas în memorie. Pe altele le-am revăzut cu plăcere. Inclusiv datorită muzicii.
Iată o selecţie aproximatovă:
Dansul ungar nr.5 de Brahms, în "Dictatorul" lui Chaplin. Este - muzical şi cinematografic - o secvenţă uluitoare.


Un film în întregime cîntat - şi nu e operă! Două fragmente din "Umbrelele din Cherbourg". 1964, Jacques Demy şi Michel Legrand.




Un film sovietic din care nu mai ţin minte nimic, nici măcar titlul :), dar muzica este de neuitat: Valsul nr. 2 de Dmitri Şostakovici.


Desigur, "Odiseea spaţială 2001" a lui Stanley Kubrick, cu muzica din "Aşa grăit-a Zaratustra" de Richard Strauss.


Nu pot uita "Mary Poppins"! Aveam vreo 20 de ani cînd l-am văzut prima dată; ştiu că am ieşit de la film şi am traversat bulevardul Magheru (nu pe zebră, ci direct de la cinematograful Scala) ţopăind şi cîntînd "Supercalifragilistic" :)


Aş mai putea adăuga temele muzicale ale unor seriale tv, dar deja am încărcat prea mult pagina. Poate voi reveni!
Deocamdată, îi mulţumesc Chinezului că mi-a oferit o dimineaţă de muzică, film şi amintiri. Şi pasez leapşa, care are ca origine UTV , lui Lilick, lui George Şerban şi Renatei. Mădălina şi Matilda sunt şi ele invitate. Şi Cody, deşi la el e clar: Céline Dion :)

duminică, 13 martie 2011

H. Salem, 1927-1991

Azi se împlinesc 20 de ani de cînd a plecat de lîngă mine. De 20 de ani îmi amintesc de el în fiecare zi şi îmi lipseşte în fiecare clipă.
Iată aici un fragment din romanul "Haimală", aflat în manuscris. Pe blogul care-i poartă numele mai puteţi găsi un fragment din acest roman şi poeziile din volumul "Misterul persistă".

Crucea de piatră

Cînd a împlinit 14 ani şi a văzut-o pe Jana, o fătucă de 16 ani din Cruce, cu un corp superb, aproape goală, stînd în faţa porţii unei case de toleranţă, doar cu nişte chiloţi negri pe ea, a tresărit văzîndu-i trupul şi a rămas înmărmurit pe trotuar, tot privind şi nevenindu-i să-şi dezlipească ochii de la ea, în timp ce ea discuta mai mult prin gesturi cu un posibil client (un ţigan), aflat chiar lîngă Herş. Îl întreba prin semne dacă ştie să cînte la vioară, imitînd mişcările arcuşului, în timp ce sînii grei i se înălţau în ritmul mîinilor. Şi-n timp ce se holba la ea nu se gîndea nici o clipă ce corp putea să aibă Stela, care era prietena lui şi, culmea ironiei, locuia într-o căsuţă de pe Aristide Virunca, lipită de Crucea de Piatră, pe care o săruta pe obraji sau o ţinea de mînă, dar nu i se părea că acesta este un act legat de sex, mai mult, nici nu-i trecea prin cap.
Şi mai tîrziu, după cîteva luni, cînd s-a dus cu Gelu la Jana şi după ce i-a dat 15 lei, în timp ce se săvîrşea actul acela complet necunoscut pentru el şi după aceea nu s–a gîndit nici o clipă că prin asta o trăda pe Stela cu ceva, că ar privi-o pe ea în vreun fel sau că ar trebui să-i spună sau să-i ascundă chestiunea aceasta.
A rămas un mare mister pentru el, de unde a ştiut atunci, în clipa cînd a rămas singur în cameră cu Jana şi şi-a scos de pe el chiloţii ce trebuie să facă. Avea atunci gînduri confuze şi o dorinţă, dar nu ştia exact în ce constă această dorinţă şi unde se localizează, avea impresia că e în tot corpul şi cînd ea i-a spus zîmbind să se dezbrace, el s-a dezbrăcat supus, deşi era foarte pudic şi pentru nimic în lume în alte împrejurări n-ar fi admis să se despoaie în faţa unei femei, de ce acum s-a dezbrăcat rapid, supus, continuînd aceeaşi stare de perplexitate. Apoi ea a luat poziţia necesară şi l-a invitat să vină deasupra ei şi atuncea el a ştiut ce trebuie să facă, deşi nimeni nu i-a spus înainte, nici un prieten nu i-a descris comportarea, nici nu ştia în ce constă actul sexual, nici nu ştia în clipa aceea că de fapt săvîrşeşte actul sexual. Simţea că e ceva ce trebuie făcut, îi plăcea, dar nu foarte tare, nu aşa cum avea să-i placă mai tîrziu, pentru că era puţin inhibat, puţin prea curios de ce trebuie să urmeze, îl uimea totul, poziţia picioarelor ei, faptul că-l lăsa să se urce pe ea, continua să stea deasupra Janei, care-l îndemna “Hai, dă-i înainte”. El zîmbea, nu ştia ce trebuie să se întîmple, cînd urma să se termine asta, chiar la un moment dat el a întrebat-o pe Jana “mai dau, mai dau?”, iar ea a început să rîdă: “Sigur că da, pînă o să vezi că se termină”. Totul era foarte plăcut, îi plăcea Jana, o mîngîia tot timpul, dar nu ştia de ce şi chiar i se părea caraghios şi ciudat încotro se duceau mîinile sale dar probabil ele ştiau ce făceau şi la urmă de tot a simţit ceva deosebit, o descărcare, s-a umplut foarte tare de plăcere, iar după aceea o uşurare. A stat şi a aşteptat neştiind ce să mai facă, iar ea i-a spus: “Ei, acum gata, ai terminat, să-ţi fie de bine” zise ea. “Ai văzut, ţi-a plăcut? Ai fost dezvirginat!”
Iar toate acestea i-au făcut mare plăcere, după aceea a simţit o mare mîndrie, stupid, s-a simţit mult mai bărbat, dar totul i s-a părut apoi, la rece, absurd, greţos şi chiar scîrbos, uimindu-l cel mai mult că pentru acest act atît el cît şi ea au folosit organe atît de… atît de ruşinoase. Dar cînd a reîntîlnit-o pe Stela, n-a avut deloc impresia că s-ar fi schimbat ceva între ei şi tot de mînă a ţinut-o şi tot pe obraz a sărutat-o la “gajuri”. Nici prin minte nu i-a trecut că ar fi putut face cu Stela ce a făcut cu Jana şi nici nu ar fi dorit asta. Avea o stare confuză, ar fi vrut ca Stela să-i fie soţie, dorea asta cu ardoare, atunci de ce nu făcea nici o legătură între Stela şi actul sexual, se întreba mai tîrziu? Cum putea să fie atunci atît de naiv şi de tîmpit?
În continuare, s-a dus cam o dată pe săptămână la Jana şi momentul acela cînd pleca spre Crucea de Piatră, seara de obicei – ziua n-avea curaj să se ducă şi oricum ziua nu prea era activitate – simţea o emoţie extraordinară, simţea că înghite în gol, o excitare în tot corpul şi o plăcere extraordinară. Asta era legat de faptul că banii şi-i procura furîndu-i din şifonier, unde mama ţinea mărunţişul. Şi mama observa că dispăreau bani. O dată a întrebat cine i-a luat; Herş n-a spus nimic, iar mama, pentru că Herş era copilul ei preferat, a înţeles că el luase banii şi pentru ce. Deci cu banii aceia, 15 lei, de fiecare dată se ducea la locul atît de ademenitor, intra în curtea plină de bărbaţi şi băieţi, chiar şi oameni în vîrstă care se zgîiau la geamurile mari ca vitrinele în care erau expuse fetele şi se învîrtea o jumătate de oră sau chiar mai mult ca să se hotărască s-o cheme pe Jana, cu toate că nu era prima dată. Era extrem de timid şi de emoţionat. Şi-n afară de asta, îi plăcea să stea şi să privească. Şi cînd sta pînă se hotăra s-o cheme, o vedea că pleacă, chemată de altul şi ea la fel de goală şi de majestuoasă, fără grabă, mîndră că iar a fost ea aleasă.
Iar el nici nu suferea din cauza acesta şi nici nu i se părea nimic ciudat. I se părea firesc pentru că aşa fusese obişnuit. Şi aştepta ca ea să se întoarcă, pentru ca în sfîrşit să-i poată face semn cu degetul şi să se ducă cu ea în cameră. De altfel, ea nu-i acorda nici o atenţie deosebită, pentru că primea 10-15 bărbaţi pe zi şi nu putea să-i ţină minte pe toţi şi oricum n-avea vreme să-i ţină de vorbă pentru că în timp ce ea se afla în cameră cu Herş, alte “colege” băteau în uşă şi strigau “Hai, mai repede, ce faci acolo, dă din fund mai repede, că eu aştept la …”. Şi toate astea nu i se păreau destul de triviale, destul de vulgare cum ar fi trebuit sa i se pară şi continua s-o dorească pe Jana şi în zilele cînd ea nu era la lucru, pentru că ea fiind măritată (un caz rarisim cînd o curvă avea bărbat oficial), bărbatul ei o ţinea acasă în unele zile şi atunci Herş se învîrtea ca un leu prin curte aşteptînd ca ea să apară şi dacă nu apărea, după 2-3 ore pornea să colinde celelalte case şi pleca pînă la urmă la cameră cu alta, dar fără să-l părăsească părerea de rău că n-o găsise pe Jana şi cu aceea, în timp ce se dezbrăca, întreba de Jana, ce-i cu Jana, de ce n-a venit ş.a.m.d şi fata rîdea de el, că e îndrăgostit de Jana, dar nici vorbă de dragoste, el era îndrăgostit de Stela. La el dragostea însemna cu totul altceva. Am mai spus că sistemul lui de automulţumire şi vocea aceea, a doua, interioară, nu funcţionau întotdeauna. Îşi dădea seama ce dezastru ar fi fost ca în timp ce se culca cu Jana să înceapă să funcţioneze a doua voce, să comenteze, acum e bine, sau e rău, acum îmi place. Dar în ce hal ar fi putut să arate o asemenea împreunare. Noroc că natura avea grijă să pună mîna pe gura vocii şi s-o reducă la tăcere, ca totul să decurgă normal. Herş nu înţelegea cum de s-a lăsat el aşa de uşor convins de Gelu să meargă împreună în Cruce, să se ducă la femei, adică, mai ales că el nu ştia nimic, de ce trebuia să meargă acolo şi Gelu nu era în stare să-i explice sau nu dorea să-i explice. “Ai să vezi, mă, e grozav, o să-ţi placă, o să te rogi de mine să te mai duc o dată!” Poate că la asta a contribuit imaginea aceea ce i-a rămas întipărită pe retină, în clipa aceea cînd a văzut-o pentru prima dată pe Jana goală în plină zi, discutînd cu violonistul acela pe trotuar. Sau era o dorinţă ascunsă în el, ceva, o voce fără cuvinte care-i spunea că trebuie să se ducă. “De ce?” Şi de ce într-un loc atît de rău famat?. În care existau şi pericole, pentru că auzise că se pot căpăta şi boli groaznice, le spusese profesorul lor de igienă şi cu toate astea s-a dus. Dar de ce s-a dus, el care era un tip atît de prudent, fricos şi care avea în interior o voce atît de autoritară care-l ţinea în frîu, îi controla fiecare mişcare, cum de a tăcut vocea aceea şi l-a lăsat să se ducă într-un asemenea loc şi încă noaptea, într-o lume total necunoscută, în nişte case care arătau îngrozitor, totul ar fi trebuit să-l îndepărteze şi cu toate astea s-a dus parcă tras de o forţă pe care n-o înţelegea. Şi acolo Gelu s-a purtat cu foarte mult tact, ca o mamă grijulie. Adică, în primul rînd, s-a dus el la Jana, a intrat chiar în camera vitrină, era foarte îndrăzneţ, Herş n-a îndrăznit niciodată, nici mai tîrziu, să intre acolo peste fete, madamă şi peşti, şi a început să-i şoptească la ureche, să glumească, să-i spună c-o place cineva, în timp ce Herş urmărea scena din curte, cu inima bătînd nebuneşte de emoţie şi de speranţă, dar ce fel de speranţă? Habar n-avea. Gelu era un tip care ştia să se descurce, să vorbească, bun de gură şi tot îi şoptea şi l-a un moment dat l-a arătat cu degetul pe Herş, care stătea în curte, în întuneric, spunîndu-i probabil că e vorba de un puşti care n-a fost în viaţa lui la femei şi că trebuie dezvirginat. Jana rîdea de se prăpădea şi dădea din cap şi pînă la urmă Gelu a dus-o afară, la Herş şi fără să scoată o vorbă ea a luat-o înainte spre fundul curţii şi el s-a luat după ea, deşi Gelu nici nu i-a mai spus să se ducă după ea. Şi a urmat ceea ce ştim. Însă toate acestea sunt un mister, spune Herş. Totul e făcu ca să mi se pară firesc. Trebuie să fiu foarte atent ca să-mi dau seama cînd de fapt nu e chiar firesc şi că toată viaţa mea nu e chiar firească aşa cum mi se pare. “Aici este o cursă. Cineva mă induce în eroare, cineva mă face să cred că aşa trebuie să fie, pentru că aşa a stabilit el. Dacă există un el.” În timp ce rîdea şi glumea cu Jana, Gelu punea mîna ba pe umărul ei gol, ba pe sînii ei superbi, ba pe picior, fără să se jeneze de celelalte fete şi de peşti şi de privitori. Totul i se părea firesc lui Herş. Dacă în momentul cînd a deschis ochii prima oară, adică în momentul cînd a căpătat conştiinţă de sine, ar fi văzut intrînd nu o femeie cu două braţe şi două picioare, ci o fiinţă cu şase capete, un balaur sau o balaură şi cu opt picioare tot i s-ar fi părut firesc şi în acel caz şi atunci ar fi spus că aşa e normal şi că aşa trebuie să fie şi chiar dacă el însuşi ar fi fost făcut aşa tot normal i s-ar fi părut şi dacă toţi ar fi fost balauri, o lume de balauri şi cu un Dumnezeu balaur, tot normal i s-ar fi părut. Dacă i s-ar fi spus că e nemuritor şi că nu va pieri niciodată, tot i s-ar fi părut firesc şi dacă n-ar fi existat două sexe diferite tot nu s-ar fi mirat, doar unul singur, dacă i s-ar fi adus la cunoştinţă că este fiul lui Rotschild şi că este foarte bogat, iar i s-ar fi părut firesc, aşa cum i se părea firesc să fie sărac. Era, exista o nedumerire în toată povestea asta.

Ochelarii de fum

A fost ideea Doinei Ruşti şi este meritul ei apariţia antologiei de proză contemporană Ochelarii de fum. Citez în continuare din comunicatul-invitaţie:
32 de prozatori prestigioşi, de la Nicolae Breban la Lucian Dan Teodorovici, reuniţi în antologia Ochelarii de fum, vor veni la Muzeul Literaturii să vorbească despre cărţile lor.
Evenimentul va avea loc vineri, 18 martie, la ora 18, în Rotonda Muzeului Literaturii (Bulevardul Dacia nr 12).
Ochelarii de fum (Ed Cartex, 2011) face parte din antologiile Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti (USR) şi este semnată de:
Cătălin Ţîrlea, Cristian Teodorescu, Dan Silviu Boerescu, Daniel Bănulescu, Daniel Vighi, Doina Ruşti, Dumitru Crudu, Emilian Galaicu-Păun, Florica Bud, Florin Bican, Florina Ilis, Gabriel Chifu, Gabriela Adameştenu, Horia Gârbea, Radu Pavel Gheo, Ioan Cărmăzan, Ioan Groşan, Ioana Dragan, Ion Iovan, Iulian Ciocan, Jan Cornelius, Lucia Verona, Lucian Dan Teodorovici, Lucian Mîndruţă, Maria Manolescu, Mariana Gorczyca, Mihaela Perciun, Nicolae Breban, Radu Aldulescu, Ştefan Agopian, Ştefania Coşovei, Varujan Vosganian.


Prefaţă: Paul Cernat
Discuţiile vor fi moderate de Lucian Pricop

„Principala calitate a antologiei Ochelarii de fum e aceea de a oferi, în 32 de intrări, un eşantion reprezentativ de proză românească „vie”. „Vie” nu doar prin faptul că prozele scurte/fragmentele selectate în cuprins aparţin unor scriitori români în viaţă (prozatori de carieră sau de ocazie, din toate generaţiile active), ci şi prin faptul că, indiferent de vechimea sau de noutatea lor, ele nu datează, ansamblul lor lăsînd, cu toată eterogenitatea inevitabilă şi cu toată diversitatea fizionomică scontată, o reconfortantă senzaţie de prospeţime", scrie Paul Cernat în prefaţă.

Deci, nu uitaţi, vineri 18 martie la ora 18, la Muzeul Naţional al Literaturii Române!

miercuri, 2 martie 2011

Repere pariziene

Fără prea multe cuvinte, că am treabă.
 A înflorit Forstitia.






Gabin

Click pe poză!