luni, 31 decembrie 2012

LA MULȚI ANI!

Am aflat, pe surse, că vine.
2013.
Cu șampanie.
Cu muzică. De exemplu, „Liliacul”, pentru că se petrece chiar de revelion. Și, mai ales, pentru că-mi place!

La mulți ani!

sâmbătă, 29 decembrie 2012

Communikat

În vremurile astea tulburi dintre Crăciun şi Anul Nou, cînd sună telefonul din cinci în cinci minute, iar conversaţiile se învîrt în jurul subiectului "La mulţi ani!",  lectura mea preferată sunt cărţile de bucate. Mă aşteaptă două zile pe care le voi petrece în bucătărie, preparînd "bucate tradiţionale": Tirami su, salată de quinoa, guacamole, melci Rotschild, beigli cu mac etc. Sarmalele sunt deja gata, dar nu le-am făcut eu. Vor fi şi poze, dacă nu voi uita să le fac.
Pînă atunci, o poză cu un curcan. Tradiţional, fireşte. Aşa arăta el după petrecerea de Crăciun.

luni, 24 decembrie 2012

Fie ca...

Este acel moment din an în care toată lumea face schimb de urări, iar pisicuţele şi inimioarele de pe Facebook sunt înlocuite de brazi şi oale cu sarmale.
Cum nu fac sarmale (dar voi merge în turneu de degustare, ca în fiecare an), iar scrisul urărilor nu este genul meu literar preferat (ca să nu mai spun că mi-e lene), vă invit, dragi prieteni, dragi colegi de blog şi de Facebook, să scrieţi voi în locul meu o urare adresată tuturor.

Este foarte simplu: Am început cu tradiţionalul "Fie ca...", tot ce aveţi de făcut este să completaţi pe linia punctată. Autoarea/autorul celei mai frumoase urări va primi un premiu-surpriză şi titlul de ministru-delegat pentru felicitări şi urări.

Ca să nu ziceţi că e greu, vă dau şi un exemplu, inspirat cu aproximaţie din Shakespeare.
Fie ca să trăieşti ani mulţi în pace
Iar drumul tău să fie luminat
De cerul plin de stele.
Dar nu e obligatoriu ca textele voastre să fie în pentametru iambic. Chiar aş prefera să fie în proză. Şi, dacă se poate, aici pe blog.

Aştept textele voastre pînă în ziua de 3 ianuarie. După o matură şi responsabilă deliberare, voi acorda premiul în ziua de 12 ianuarie.

joi, 20 decembrie 2012

Petreceţi sfîrşitul lumii cu MOŞTENITOAREA!

Rezumatul zilelor care au trecut de la postarea precedentă:
Uraaa, am cîştigat! Cu UDMR sau fără? Îl numeşte sau nu-l numeşte? Au semnat sau n-au semnat? Cum comentaţi lista guvernului înainte să se ştie care este lista guvernului? De ce ninge iarna?

Bun, am rezolvat toate astea, Victor Ponta a fost desemnat, a prezentat deja lista guvernului, Parlamentul s-a reunit si vineri sau simbata va fi votul de investitură. Are cineva emoţii? Ninge în continuare.
Sigur că toate acestea se petrec concomitent cu lucruri mult mai importante, adică pregătirile/cumpărăturile/ pentru sfîrşitul lumii, Crăciun şi Revelion.
Dacă aceste îndeletniciri vă mai lasă un pic de timp liber, vă invit, cum spuneam în titlu, să vă petreceţi sfîrşitul lumii la Teatrul de Comedie, vineri 21 decembrie, ora 19,30, la spectacolul cu piesa mea "Moştenitoarea", regia Dan Tudor, interpretează excelenta actriţă Mihaela Teleoacă.



duminică, 9 decembrie 2012

Ziua de azi (7)

Ziua de azi este ziua votului.
Am votat.
Votați și voi!
Iar seara, votați „Moștenitoarea”. Dacă nu ați văzut spectacolul, mergeți în seara asta la Teatrul de Comedie, la ora 19,30. Se termină înainte de exit poll, dacă aveți vreo grijă :)

sâmbătă, 8 decembrie 2012

Ziua de azi (6)

Ziua de azi e ca şi cum n-ar fi fost. Am fost la cumpărături. Am luat şi apă plată. Băsescu va cumpăra apă plată mîine, că e zi de alegeri. Nici un scrutin fără shopping!
Deci, mîine votez.
Votăm!

Later edit:
A fost la shopping ieri. Noi votăm azi!

vineri, 7 decembrie 2012

S-a terminat campania?

Aflu că s-ar fi terminat campania electorală. Și eu care nu am scris mai nimic pentru a-i convinge pe prietenii mei să voteze și pe cine să voteze! Dar, pe bune, nu prea aveam despre ce să scriu. Că ai noștri sunt buni și ai lor sunt răi? Se știe. Iar la televiziuni, toate tocșourile aveau ca unic subiect drobul de sare. Pe cine va numi Băsescu premier? Parcă n-am ști și n-ar ști! Pierdere de vreme.
Oricum, vom afla cu siguranță numele premierului desemnat pe la sfîrșitul săptămînii viitoare. După ce vom ști, și noi, și Băsescu, rezultatul alegerilor.

Pînă atunci, trebuie să mergem să votăm. Duminică, 9 decembrie.



Ziua de azi (5)

Ziua de azi mi-am petrecut-o la Uniunea Scriitorilor. A fost  ZIUA SCRIITORILOR ROMÂNI, în cadrul proiectului “Susţinerea literaturii române vii”, realizat de Uniunea Scriitorilor din România, cu sprijinul financiar al Guvernului României. Numele tuturor participanților le puteți găsi în textul lui Dan Mircea Cipariu. Aici aveți cîteva fotografii făcute de mine, voi mai adăuga și altele în zilele viitoare. Să vedem cine ghicește numele celor fotografiați!

Ca să nu spuneți că nu vă ajut, să știți că domnul din prima fotografie este Mihai Șora, 96 de ani.














joi, 6 decembrie 2012

Ziua de azi (4)

Ziua de azi e neinteresantă deocamdată, aşa că eu mă gîndesc la ziua de duminică, 9 decembrie. Nu numai pentru că este ziua în care vom merge la vot, ziua de care se leagă speranţa noastră de a trăi vremuri mai bune, ci şi pentru că tot duminică, la ora 19,30 la Teatrul de Comedie, are loc un nou spectacol cu piesa mea "Moştenitoarea", în regia lui Dan Tudor şi extraordinara interpretare a Mihaelei Teleoacă.
Pe scurt, duminică mergeţi la vot, apoi ne vedem la teatru!

miercuri, 5 decembrie 2012

Ziua de azi (3)

Ziua de azi mi-o voi petrece cu Shakespeare, ceea ce vă doresc şi vouă.

La ora 13, 30 la Institutul Cultural Român, zis ICR, o nouă lansare a volumului V, după cum se vede în invitaţie:


Autograful autorului e pe copertă, dacă vreţi şi autografele traducătorilor, veniţi la lansare!

marți, 4 decembrie 2012

Ziua de azi (2)

Ziua de azi mi-am petrecut-o alături de cei cu care, în urmă cu 21-22 de ani, lucram la ziarul AZI. În sala "Tinerimea Română" a avut loc lansarea celor trei volume în care Octavian Ştireanu a comprimat, aşa cum spunea în prezentare, "ce s-a scris în ziarul AZI timp de 22 ani şi 222 de zile de când a apărut!... Este, ne place s-o credem, o sinteză sinceră a gazetăriei noastre de-a lungul acestor ani, cu luminile şi umbrele sale."

La festivitate au luat parte preşedinţii Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, premierul Petre Roman, alţi oameni politici, academicieni, ziarişti, sepepişti, popor.
I-am revăzut cu plăcere pe cîţiva foşti colegi - Matilda, Mariana Şerban, Liana Şega, Ruxandra şi Eugen Negrea, Mircea Caster, Dan Mihalache. Au lipsit de la eveniment Corina Creţu, Gabriela Vrânceanu Firea, Irinel Rădulescu, Vlad Petreanu, Gabriela Ştefan, Rodica Ciobanu, Adriana Ţigănilă, Florin Diaconu şi mulţi alţii.




luni, 3 decembrie 2012

Ziua de azi (1)

"Ziua de azi" era titlul unei rubrici pe care am avut-o prin 1991 la ziarul "Azi". Mi-am amintit de ea şi am decis s-o reiau, aici pe blog.
În ultimele luni, prezenţa mea pe blog a fost aleatorie şi sporadică, aşa că numărul de vizitatori a scăzut dramatic. Nu vreau să mă scuz, vreau doar să le explic cititorilor mei fideli - dar şi cei infideli au voie să citească, nu fac discriminări - că am abandonat lăsat de izbelişte neglijat blogul din motive literare. Rezultatele s-au văzut deja şi se vor mai vedea.
Nici măcar campania electorală nu m-a făcut să intru în fibrilaţie ca altădată. E o campanie cam ciudată, cu Băsescu pe post de purtător de cuvînt al unui PDL în degringoladă, neinspirat mascat în ARD şi cu un USL care, în ciuda unor probleme interne şi mesaje contradictorii, nu are cum să rateze o victorie zdrobitoare. Deci, de ce să scriu? Ca să-mi conving prietenii să meargă pe 9 decembrie să voteze USL? Dar ştiu foarte bine că cei mai mulţi dintre prietenii mei vor merge pe 9 decembrie la vot şi vor vota USL.

Aşa că voi scrie despre ziua de azi.

Azi e ziua lui George Şerban, prietenul şi colegul nostru din online (blog şi Facebook), dar şi offline. George, la mulţi ani, să se împlinească tot ce doreşti!

A început sezonul filmelor de Crăciun. Unele vechi, altele mai noi, toate cu acelaşi mesaj: trebuie să fim mai buni şi să credem în Moş Crăciun. Şi, desigur, să facem cumpărături.
Dar eu nu mă uit la filme, nici cumpărături nu fac, am treabă.


Azi, la orele 18, în Sala Oglinzilor de la Uniunea Scriitorilor, va fi o nouă întîlnire a Clubului Dramaturgilor. Va fi prezentată în spectacol-lectură piesa "Învăţăturile lui Zaharia Trahanache către fiul său, Zăhărel", de Marilena Dumitrescu, în regia lui Mihai Lungeanu. 
Trebuie să vă explic că e vorba de o comedie? Mă gîndeam eu că nu.
Dacă vreţi să rîdeţi, sunteţi invitaţi.

miercuri, 21 noiembrie 2012

O invitaţie, două lansări

Dragi prieteni bloggeri, dragi friends de pe Facebook şi alţi iubitori de literatură, aveţi ocazia unică de a mă însoţi sîmbătă, 24 noiembrie, la tîrgul Gaudeamus, într-o, zic eu, interesantă călătorie de la marea literatură la ceea ce criticul Radu Voinescu numeşte, fără nici o conotaţie negativă, literatură de consum.
La ora 15, la standul editurii Tracus Arte, va avea loc lansarea volumului Shakespeare - Opere V din editia coordonată de George Volceanov cuprinzînd retraducerea integralei operei Bardului.
In sumar:

  • Negustorul din Veneția - traducere și note de Horia Gârbea 
  • Troilus și Cresida - traducere de Lucia Verona, note de George Volceanov 
  • Timon din Atena - traducere și note de George Volceanov 


Coordonatorul ediției: George Volceanov
Editor: Tracus Arte, director Ioan Cristescu
Coperta: Mircia Dumitrescu

Pauză de cafea (şi/sau alte băuturi)


La ora 16,30, la standul editurii Tritonic, va fi lansată cartea mea Moartea zboară cu low cost, o culegere de proză poliţistă din care puteţi afla cu ce se mai ocupă Stella Marian-Harrington, cunoscută din romanul Crima de la jubileu.








Vă aştept cu autografe proaspete la ambele evenimente, evident şi la/în pauza de cafea.

Moartea zboară cu low cost, ştiaţi?

Dacă nu ştiaţi, veţi afla sîmbătă, la ora 16,30. Cel mult, 16,35. La tîrgul de carte Gaudeamus, standul editurii Tritonic.
Despre ce este vorba în carte nu vă spun nimic.
Vă asigur doar că:

  1. Este o carte poliţistă;
  2. Nu este un roman;
  3. Personajul principal este celebra soprană cu veleităţi de detectiv, Stella Marian-Harrington, pe care o cunoaşteţi, desigur, din romanul "Crima de la jubileu";
  4. Nu am nimic împotriva criticilor literari;
  5. Am început povestirea care dă titlul volumului în timpul unei călătorii cu avionul. Cu o companie low cost.

duminică, 11 noiembrie 2012

Shakespeare printre noi. Volumul V

Dragi prietene şi prieteni într-ale blogului şi literaturii, am bucuria să vă anunţ că, la editura Tracus Arte, a apărut volumului V de Opere ale lui William Shakespeare, care cuprinde

  •  "Negustorul din Veneţia" - traducere și note de Horia Gârbea 
  • "Troilus şi Cresida" - traducere de Lucia Verona, note de George Volceanov 
  • "Timon din Atena" - traducere şi note de George Volceanov 

Coordonatorul ediţiei: George Volceanov
Editor: Tracus Arte, director Ioan Cristescu
Coperta: Mircia Dumitrescu


Iată şi două fragmente din Nota traducătorului:

Se împlinesc în acest an 390 de ani de la naşterea piesei Troilus şi Cresida şi peste cincizeci de ani (mai exact, cincizeci şi doi) de la apariţia ei în traducerea lui Leon Leviţchi, până acum singura versiune românească publicată. Spre deosebire de alte piese ale lui Shakespeare, ca Hamlet, Romeo şi Julieta sau Vis de-o noapte-n miezul verii, Troilus şi Cresida nu pare să-i fi atras pe traducători. Până acum, când am tradus această piesă, ca parte a fabulosului proiect al unei noi integrale Shakespeare în limba română. 
...
Ar mai fi multe de spus despre lucrul la această piesă. Pentru mine, ca traducător şi ca dramaturg, a fost o experienţă extraordinară. În încheiere, ar trebui să-mi exprim speranţa că, în această versiune, Troilus şi Cresida va fi pe placul cititorilor şi spectatorilor. Dar, cum spune Shakespeare în prologul piesei: Vă place ori nu, asta-i treaba voastră: / Rău? Bine? À la guerre comme  à la guerre!”. Îmi asum riscul.
  Şi poza:
Şi vă invit deja la viitoarele lansări ale volumului. Prima va fi joi, dar eu nu voi putea participa. Aşa că ne vom vedea, sper, la lansarea din cadrul tîrgului de carte GAUDEAMUS, între 21 şi 25 noiembrie.

vineri, 19 octombrie 2012

„Moștenitoarea” revine!

Odată cu noua stagiune teatrală, începe o nouă serie de întîlniri cu „Moștenitoarea” mea, interpretată superb de actrița Mihaela Teleoacă, în regia lui Dan Tudor.
Cei și cele care nu au fost încă la acest spectacol îl pot vedea duminică, 21 octombrie, ora 19,30 la sala studio a Teatrului de Comedie.
Vă aștept.
Ar fi bine să mă anunțați din timp, printr-un comentariu pe acest blog.


vineri, 21 septembrie 2012

Traduttore...

Nu rimează întotdeauna cu traditore.
Mi-am petrecut această săptămână într-un loc minunat, Casa Traducătorilor, la Balatonfüred, Ungaria. Este o fundație care stimulează traducerea în limbi străine a literaturii maghiare, oferind traducătorilor de pe toate continentele burse și posibilitatea de a locui și a lucra în această casă. O casă  prevăzută cu tot ce trebuie - camere confortabile, bibliotecă imensă, calculator cu conexiune la Internet în fiecare cameră, o bucătărie perfect utilată, o grădină superbă, unde veneau din cînd în cînd musafiri - ba un arici, ba o veveriță... Sub fereastra mea, un smochin mă îmbia cu fructe date în pîrg. La cîteva sute de metri, lacul Balaton, cu lebede, rațe, iahturi...
Invitația a venit cam pe neașteptate, dar mă bucur foarte mult că am acceptat-o. Un seminar de traductologie condus de profesorul George Volceanov, la care le-am vorbit și eu studenților despre viața de traducător în România zilelor noastre. Péter Rácz, președintele fundației, ne-a vizitat de două ori, foarte mulțumit de acest prim seminar de traduceri în limba română. Studenții - Andrei, Alina, Gabriela și Levente - au tradus proză de Karinthy Frigyes, un fragment dintr-o piesă de Molnar Ferenc și multă poezie contemporană. Cîte ceva din realizările lor veți putea citi într-un număr viitor al revistei Luceafărul.
Să nu uit de simpatica administratoare a domeniului, Zsuzsa Bocsor Szamosfalvi, care a avut grijă să nu ne lipsească nimic și să ne simțim cît mai bine.












vineri, 14 septembrie 2012

Ce-am făcut în ultimii 40 de ani... (2)

Au trecut aproape două săptămâni de la postarea precedentă, dar abia azi reuşesc să-mi adun gîndurile. E drept, între timp am mai creat un blog, dedicat întîlnirii după 40 de ani a promoţiei 1972. Se numeşte, ca şi cartea consacrată evenimentului, Destine muzicale. Dacă vreţi să vedeţi multe poze şi chiar un filmuletz cu oameni trecuţi de 60 de ani care se simt şi se poartă ca acum 40 de ani (sau aproape), aruncaţi o privire.pe blogul Destine muzicale.
Cum a fost? Fantastic! Ne-am întîlnit la Conservator, destul de mulţi, unii veniţi special din Italia, Franţa, Germania, Suedia, ba chiar şi din Noua Zeelandă. Au lipsit, în schimb, destui bucureşteni.
Am cîntat Gaudeamus în sala George Enescu, au fost cîteva mici spiciuri, apoi i-am lăsat pe colegii de la instrumente şi canto să-şi vadă de-ale lor. iar noi, cei de la pedagogie, ne-am dus în vechea noastră sală de ansamblu coral, sala Dumitru G. Kiriac. Acolo, unul din foştii noştri profesori, Viorel Cosma, a citit catalogul, iar noi am spus, pe rînd, cu ce ne-am ocupat în ultimii 40 de ani. Şi am primit, fiecare, cîte un exemplar din frumoasa carte "Destine muzicale".
Apoi ne-am teleportat la Casa Universitarilor, nu înainte de a face o poză de grup.

Am avut ce povesti cu prietena mea Doina Nemeş, deşi ne-am întîlnit destul de des (dar nu destul) de-a lungul timpului.
Între două feluri de mâncare, am înregistrat, în sala de spectacole a Casei Universitarilor, cîntecul scris de fostul nostru profesor Iovan Miclea pentru această aniversare.


Înainte de desert, am avut şi program artistic. Colega noastră Liana Lungu ne-a cîntat şansonete şi o romanţă rusească.

A fost o zi minunată. Şi ne-am promis ca în următorii 40 de ani să ne vedem mai des.

vineri, 31 august 2012

Ce-am făcut în ultimii 40 de ani...

Nu-mi vine să cred! 40 de ani de cînd am terminat Conservatorul!
Iată aici un fragment din textul pe care l-am scris pentru cartea a cărei copertă o vedeţi alături. "Destine muzicale" a apărut, cum e firesc, la Editura Muzicală; o carte scrisă de noi, promoţia 1972 a Conservatorului bucureştean. Mîine, 1 septembrie, ne vom întîlni la Conservator, vom cînta Gaudeamus şi un cîntec scris special pentru acest eveniment de fostul nostru profesor Iovan Miclea. Apoi vom petrece şi vom povesti. Avem ce, doar au trecut 40 de ani...
Ne vom întîlni, cei mai mulți dintre noi pensionari, fiecare cu probleme personale, probleme de sănătate, de familie – dar cu amintiri comune, amintiri despre locul și timpul în care ne-am format, în care a început, practic, viaţa noastră de adulţi. Chiar şi acum, după patru decenii, după o viaţă plină de evenimente, unele extraordinare, cei cinci ani de Conservator rămîn un moment de vîrf, perioada de acumulare maximă. Cursurile, seminarele, orele de studiu, profesorii, colegii, dar şi concertele, spectacolele, lecturile, expoziţiile, filmele din acei ani sunt temelia a ceea ce am devenit ulterior. Sună a limbă de lemn? N-am ce face, e adevărat.
Orchestra simfonică din Bamberg la Ateneu, Ionel Perlea, la repetiţia cu simfonia a V-a de Beethoven, Sergiu Celibidache la Sala Radio, dirijînd „Tablouri dintr-o expoziţie”, cu orchestra din Stockholm, „Regele Lear” la Teatrul Naţional, aflat pe atunci în sala Majestic, „Troilus şi Cresida” la Teatrul de Comedie, „Don Giovanni” la Operă, în regia lui Hero Lupescu... Expoziţia Brâncuşi la Muzeul de Artă, expoziţia de sculptură în sticlă de la Ateneu... Şi filmele... Am văzut în acei cinci ani toate filmele făcute vreodată, de la Lumière la Ingmar Bergman şi Akira Kurosawa. De cele mai multe ori la Cinematecă sau la cinematografele din centru, dar nu ezitam să merg, chiar şi iarna, pe ger, la un cinematograf de cartier să văd ultimul Jancso sau Wajda. În acei ani am descoperit „În căutarea timpului pierdut” de Proust, piesele lui Sartre şi Ionesco, noul roman francez, cartea lui Jan Kott „Shakespeare, contemporanul nostru” şi terasa Monte Carlo din Cişmigiu.
Ah, dar întrebarea era alta. Ce-am făcut în ultimii 40 de ani? 
Revin, cu imagini şi poveşti, după întîlnirea de mîine. Vreau acum doar să menţionez aici strădania unor colege - Mihaela Doboş, Carmen Marino, Doina Dacian. Datorită lor va avea loc evenimentul de mîine. Mulţumesc.

joi, 30 august 2012

Ce îţi doreşti de la viitorul tău deputat sau senator? Leapşă de la Lilick

În primul rînd, vreau să-i mulţumesc lui Lilick că m-a făcut să scriu. Am cam stat deoparte în ultima vreme, e prea mult zgomot în jur, toată lumea ţipă, e o isterie generală. Desigur, explicabilă, chiar justificată. Am reuşit să-mi păstrez, deocamdată, calmul. Altfel riscam să mă cert cu prea mulţi dintre prietenii mei. Deci, citind doar cîte ceva pe fb, mai mult în treacăt, cu televizorul doar pe AXN şi nici asta prea mult, am reuşit să mă păstrez la o oarecare distanţă de "lumea dezlănţuită". Depresia, în schimb, nu o pot ţine departe de mine. Şi nu pot să tac prea mult timp. Face rău la fengşui.
Aşa că postarea lui Lilick a picat la ţanc. Nu sunt eu de acord cu tot ce scrie acolo, mai ales că eu sunt de stînga şi sută la sută republicană, chiar dacă nu de la Ploieşti. Dar prietenia înseamnă şi să poţi să nu fii de acord cu unele lucruri. Fundamental are însă dreptate: trebuie să ne gîndim bine ce deputaţi şi senatori alegem în toamnă.
Ce vreau eu de la viitorul parlamentar din colegiul meu? Foarte simplu: presupunînd că USL va decide ca în colegiul meu să candideze un mebru al PSD, doresc ca acesta să fie de stînga, adică să facă parte din PSD nu pentru că are un prieten în partid, ci pentru că îl atrage doctrina Partidului Social Democrat. (De altfel, adeziunea la o doctrină mi se pare singura justificare a oricui pentru a adera la oricare partid. Evident, vorbesc de partidele serioase, cu doctrină clară, ca PSD şi PNL.)
Aş mai dori să fie o persoană care citeşte, care ştie ce se întîmplă în lume şi de ce, o persoană onestă şi bine alfabetizată. Şi pentru care contează mai mult principiile decît banii. (Sigur, în condiţiile votului uninominal, banii contează foarte mult. Prea mult.) Un om care nu se lasă şantajat şi, indiferent de sex, are cojones.

Dar, mai ales, doresc să nu mă trădeze ca senatorul pe care l-am votat în 2008. Mai pe larg despre asta, într-o postare mai veche:  "Pierdut senator, îl declar...".

Iar leapşa merge mai departe...

marți, 14 august 2012

Dacă aş fi în locul preşedintelui Crin Antonescu...

12 septembrie a devenit 21 august (după o mică haltă la 31 august). Probabil expiră chiria la garaj sau aşa ceva. Brusc, e urgent. Problema listelor electorale e mai confuză ca oricînd. Şi erata la fel. De cvorum, ce să mai vorbim.
În acest timp, procurorii fac ore suplimentare, anchetîndu-i pe cei care şi-au exercitat dreptul constituţional de a vota, iar CSM ar vrea şi anchetarea.unor parlamentari pentru declaraţii politice. Menţionez, pentru uzul celor care folosesc Constituţia doar ca tapet, că articolul 72, alineatul 1, spune clar:
Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
Este singura imunitate pe care o au parlamentarii. Dreptul de a se exprima.

Dar să trecem la cestiune şi am să vă rog să fiţi foarte atenţi.
Eu am încredere în statul de drept, am încredere în instituţiile democratice, am încredere în justiţie. Sunt convinsă că toţi judecătorii şi procurorii, ca şi judecătorii Curţii Constituţionale, sunt obiectivi şi nepărtinitori, indiferent cine i-ar fi numit. Doar în acest scop au primit inamovibilitatea, nu-i aşa? Ca să nu fie coruptibili, să nu fie influenţabili, să nu fie şantajabili, pe scurt, să nu joace cum le cîntă altcineva. Deci, cum spuneam, eu sunt sigură că aşa şi sunt. Nu iau decizii bazate pe prietenie, pe reciprocitate, pe avantaje materiale, pe simpatii politice, erotice sau de altă natură.
Dar oameni suntem... Oameni sunt şi ei/ele, pînă la proba contrară. Şi oamenii mai greşesc, mai păcătuiesc cu vorba sau cu... În fine, înţelegeţi. Am citit pe Facebook că la DNA ar exista nişte dosare de corupţie şi filme erotice cu personaje din zona justiţiei. Evident, eu nu cred una ca asta. Cum să mă autosesizez de la un comentariu de pe Facebook?
Dar dacă, totuşi... Cum ziceam, oameni sunt şi ei...
Şi uite-aşa mi-am amintit din nou de Arthur Wellesley, primul duce de Wellington, care, fiind şantajat, a spus replica devenită celebră:
Publish and be damned!
În traducere, ca să înţeleagă toată lumea, "Publică şi du-te dracului!".
Ceea ce e greu, trebuie portocale maaaari şi nu e sezonul.
De aceea, în locul preşedintelui interimar Crin Antonescu, aş da o amnistie în alb. Pentru cei/cele care, ca judecători, procurori, judecători ai Curţii Constituţionale, se ştiu cu o musculiţă cît de mică pe căciulă şi bănuiesc/ştiu că undeva, la DNA sau în altă parte, cineva colecţionează muşte. O amnistie pentru orice fapte, oricît de grave (şi pentru posibilele consecinţe ale acestora), care ar împiedica respectivele persoane inamovibile să decidă aşa cum le dictează conştiinţa, obiectiv şi nepărtinitor.
Ah, ce mi-aş dori să apară un Wellington în România! Sau mai mulţi.

Mai este timp. O săptămînă fix.
Dacă nu se schimbă din nou termenul.


joi, 9 august 2012

Toamna va veni devreme

E multă încrîncenare, multe capete înfierbîntate, multe vorbe aruncate aiurea, cu patimă, cu îndîrjire, asta e, canicula nu este prea potrivită pentru reflecție, pentru moderație, pentru decizii bine cumpănite.
E vara vrajbei noastre, ca să-l parafrazez pe SHXPR, și orice-am face, nu ne putem relaxa complet. Oriunde-am fi, pe plajă sau în vîrful muntelui, avem un televizor sau un calculator gata să ne furnizeze noi motive de enervare.
Toamna va veni devreme anul acesta, la 31 august. De fapt, bine-ar fi să vină toamna, nu iarna...
Pînă atunci, să profităm de vacanță, cît mai e.


miercuri, 1 august 2012

Sine ira et studio despre Curtea Constituţională

Toată lumea se întreabă ce decizie vor lua judecătorii de la CCR, se numără cîţi sunt de o parte, cîţi de alta, cine cu cine e priete, rudă, fost coleg de partid...
Toate astea le-am aflat de pe Facebook pentru că eu nu mă uit la Antena 3 (şi nici la alte posturi de ştiri), prefer, cum am mai spus, programele educative de pe AXN şi AXN Crime. Spre deosebire de tocşouri, în filme personajul negativ nu este demis, ci...
Dar eu vorbeam de Curtea Constituţională, care va avea o misie teribil de grea. Cîteva procente lipsă dintr-un total fictiv, un boicot la care au participat şi morţii de pe listele electorale, alt boicot la instigarea premierului Ungariei, contra 7400508 de voturi pentru demiterea lui Băsescu.
Nu-i invidiez pe cei nouă judecători ai CCR. Le va fi extrem de greu să ia o decizie. Dar mă gîndesc că fac şi ei parte din cei peste 18.000.000 de pe listele "oficiale", din cei 16.527.971 de la INS (rezultat "provizoriu" al recensămîntului din 2011) şi din cei 16.568.476 de la CNAS. Şi mă întreb: oare au votat la referendum?

luni, 30 iulie 2012

Şi a fost referendumul. Ziua întîi

Iar mîine (adică azi) este o altă zi, cum spunea fata aia. Scarlatina, parcă.
Rezultatul după numărătoarea finală îl vom afla probabil miercuri.
Scandalul va continua pînă joi. Sau vineri. Pardon, vineri lumea pleacă în week end.


Indiferent de ce va decide onor CCR, milioanele de oameni care au înfruntat canicula, boicotul şi lenea pentru a merge la referendum au demonstrat diferenţa dintre cetăţeni şi populaţie. Să le mai reproşeze cineva românilor lipsa de simţ civic! 

duminică, 29 iulie 2012

Mona a votat la Sydney...

Prietena noastră Mona a votat deja. La Sydney. S-a sculat la 6 dimineaţa, a ajuns la ora 7 la secţia de votare. A fost a doua.
Matilda va vota la Phoenix, Arizona, unde pentru referendum s-au organizat 3 (trei) secţii de votare.
Eu voi vota în Bucureşti, în sectorul 2.
Voi unde votaţi? Nu vă întreb cum votaţi. Ştiu. Fiecare cum crede, cum doreşte, cum simte. Important este să votaţi.

Harta interactivă cu secţiile de votare din străinătate am luat-o de pe site-ul MAE.
Iar aici găsiţi lista secţiilor de votare din România:


vineri, 27 iulie 2012

Citius, altius, fortius

Azi dimineață, bătrînul Big Ben a sunat de 40 de ori  în onoarea Jocurilor Olimpice. La ora 23 (ora Bucurestiului) vom putea vedea la televizor, in direct de la Londra, ceremonia de deschidere.
Pîna atunci, iată pagina oficiala a Jocurilor, cu programul competitiilor, rezultate, fotografii, stiri.
Iar Wenlock si Mandeville, mascotele Olimpiadei, au o pagina a lor - și a noastra - unde putem sa ne cream propria mascota sau sa ne jucam, dacă avem chef. Eu am avut.
Sper ca aceasta editie va aduce medalii sportivilor romani. Dar mai ales sper sa ne molipsim cu toții de spiritul olimpismului, de atmosfera de fair play, respect si prietenie a Jocurilor.

Semn bun

Am citit despre păţaniile Roxanei  Iordache la Evidenţa populaţiei. Pe scurt, avea cartea de identitate expirată şi s-a dus s-o preschimbe. Nu vă povestesc mai mult, citiţi pe blogul ei, vă promit că merită. Dar ceea ce mi s-a părut un semn bun, chiar foarte bun, este faptul că la Evidenţa populaţiei era coadă la preschimbarea cărţilor de identitate. Acum trei ani, cînd mi-am preschimbat eu cartea de identitate, era tot vară, tot cald, dar nu era coadă deloc, n-am aşteptat nici cinci minute.
Dacă pe o asemenea caniculă oamenilor le arde de schimbat cărţi de identitate, înseamnă că vor să meargă la referendum. Deci...
Cred că vom fi foarte mulţi.

joi, 26 iulie 2012

Ce mai spune Dante

Dante Alighieri, poetul, nu strada cu aceeaşi nume.
Vidi e conobbi l'ombra di colui 
che per viltade fece il gran rifiuto. 
Adică, în traducerea mea aproximativă:
Am văzut şi-am recunoscut umbra celui 
care din laşitate a spus un mare nu. 
Citatul e din "Infernul", ceea ce mi se pare normal. Iar ilustraţia este o gravură de Gustave Doré.

Sigur că DA

Sigur că DA.
Pentru mine, altă opţiune nu există.
Duminică, 29 iulie 2012, vom merge la referendum să-l demitem. Să-l demitem nu pentru că ne e antipatic, nu pentru că e grobian, nu pentru că ne enervează, nu pentru că hăhăie, nu pentru că plînge, ci pentru că a încălcat Constituţia. 
Ia să vedem cum.
Articolul I al Constituţiei zice, la alineatul 3:
România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.
Deci,

  • Statul democratic l-a făcut varză, 
  • Statul social l-a făcut praf 
  • şi nici statul de drept nu se simte prea bine.

Mai e nevoie de explicaţii? Să vedem cum sunt respectate şi garantate valorile supreme? Să iau la rînd, alineat cu alineat, toate cele 156 de articole ale Constituţiei?

Ajunge.
DA.

marți, 24 iulie 2012

"Votul obligatoriu, adoptat de Senat. Vezi ce rişti dacă nu mergi la urne"

"Votul obligatoriu, adoptat de Senat. Vezi ce rişti dacă nu mergi la urne", titra RTV.NET în aprilie, după aprobarea tacită a unei propuneri legislative făcute de doi deputaţi, unul de la UNPR, celălalt, independent. Din articol aflăm cîte ceva despre conţinutul legii şi despre obiecţiile guvernului Ungureanu, încă nedebarcat la momentul respectiv.

Nu sunt de acord cu votul obligatoriu, dar cînd marinelu' suspendat, speriat că va pierde, îşi pune echipajul să boicoteze referendumul, mă gîndesc că n-ar strica o mică ordonanţă de urgenţă, cu un text inspirat din legea belgiană sau cea din Luxemburg (ca să luăm un exemplu vest-european, deci incontestabil democratic).

Dacă îmi amintesc eu bine, CCR cerea "asigurarea cvorumului". Votul obligatoriu tocmai asta ar face. Ştiu, nu ar fi corect, nu ar fi democratic, ar însemna schimbarea regulilor în timpul jocului. Dar chemarea la boicot nu schimbă regula jocului? Adică participăm sau nu, în funcţie de ce? De rezultatul previzibil? Sau de cantitatea de "sînge în instalaţie"? Uneori e nevoie şi de o mică transfuzie.

luni, 23 iulie 2012

Cinstitul Iago

Poate cineva să-mi spună cine a folosit prima dată sintagma "cinstitul Băsescu"? Am lipsit din ţară două săptămîni şi, chiar dacă am urmărit pe net actualitatea românească, n-am prins chiar tot.
Oricum, cel sau cea care i-a spus aşa merită felicitări. "Honest Iago", aşa-i spunea Othello stegarului său, considerat unul dintre cei mai mari ticăloşi din dramaturgia lui Shakespeare. Nu vă povestesc "Othello", bănuiesc că ştiţi piesa, dar dacă  vreţi mai multe detalii despre Iago citiţi aici.  Un lucru e clar: nu poţi spune despre cineva "cinstitul Iago" altfel decît cu sarcasm.
Dar "cinstitul Băsescu"?

duminică, 15 iulie 2012

Curcubeul

Eram ieri seara pe o autostradă, într-o țară cu cu multe autostrăzi. Ba ploua torențial, ba ieșea soarele. Uneori se întîmplau amăndouă deodată. Și cum mergeam noi așa, cu 240/oră (nu există limită de viteză în țara de care vorbesc. La asemenea autostrăzi, ar fi și păcat!), ne-a apărut în cale un curcubeu mare și frumos cum n-am mai văzut. Ne-am tot dus spre el cale de vreun sfert de oră. Era la fel de mare și frumos.Ce era să fac? Normal, mi-am pus o dorință.
În imagine este un alt curcubeu. Doar așa, să vă faceți o idee.

Click pe poză!