Traduttore...

Nu rimează întotdeauna cu traditore.
Mi-am petrecut această săptămână într-un loc minunat, Casa Traducătorilor, la Balatonfüred, Ungaria. Este o fundație care stimulează traducerea în limbi străine a literaturii maghiare, oferind traducătorilor de pe toate continentele burse și posibilitatea de a locui și a lucra în această casă. O casă  prevăzută cu tot ce trebuie - camere confortabile, bibliotecă imensă, calculator cu conexiune la Internet în fiecare cameră, o bucătărie perfect utilată, o grădină superbă, unde veneau din cînd în cînd musafiri - ba un arici, ba o veveriță... Sub fereastra mea, un smochin mă îmbia cu fructe date în pîrg. La cîteva sute de metri, lacul Balaton, cu lebede, rațe, iahturi...
Invitația a venit cam pe neașteptate, dar mă bucur foarte mult că am acceptat-o. Un seminar de traductologie condus de profesorul George Volceanov, la care le-am vorbit și eu studenților despre viața de traducător în România zilelor noastre. Péter Rácz, președintele fundației, ne-a vizitat de două ori, foarte mulțumit de acest prim seminar de traduceri în limba română. Studenții - Andrei, Alina, Gabriela și Levente - au tradus proză de Karinthy Frigyes, un fragment dintr-o piesă de Molnar Ferenc și multă poezie contemporană. Cîte ceva din realizările lor veți putea citi într-un număr viitor al revistei Luceafărul.
Să nu uit de simpatica administratoare a domeniului, Zsuzsa Bocsor Szamosfalvi, care a avut grijă să nu ne lipsească nimic și să ne simțim cît mai bine.