Se afișează postările cu eticheta prinţip. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta prinţip. Afișați toate postările

luni, 12 iulie 2010

Comunicat important

Această postare nu se adresează prietenilor mei, ci dimpotrivă.
Ia să mă lăsaţi în pace cu cereri de schimb de linkuri, cu reclame pentru Viagra, creare de site-uri sau mai ştiu eu ce. Nu mă interesează, să fie clar! Ce să fac eu cu Viagra?
Şi dacă tot m-am enervat, vă mai anunţ încă o dată că nu accept comentarii anonime. Nu vreau şi gata, nu se discută.
Atît deocamdată.

luni, 7 iunie 2010

Leapşa cu parlamentaru'

Mai precis, cu uninominalu' personal, cel care, nu-i aşa, este ales direct de electorat, nu pe liste, deci e mai bun, mai deştept, mai frumos şi mai apropiat de electoratul susmenţionat. Adică aşa ni s-a zis nouă, că votul uninominal e cel mai cocofifi, cel mai mirobolant, este fix ce ne trebuie pentru un parlament mai sănătos, este soluţia ideală, este panaceul.
Cine e deputat în colegiul meu nici nu ştiu. După ce l-am votat n-am mai auzit de el. Oricum, îi doresc multă sănătate.
Cînd vine vorba însă de senator, se schimbă treaba. Senatorul din colegiul meu este domnul Cristian Diaconescu, într-o vreme răsfăţatul presei. "Ce om fin, păcat că e la PSD", ziceau unii.
Pe vremea cînd l-am votat, domnul Cristian Diaconescu reprezenta PSD-ul. De aceea l-am şi votat. Nu pentru calităţile lui, care nu m-au convins niciodată, şi în ciuda defectelor pe care i le ştiam. Dar presupuneam că, oricît de uninominal ales, va face politica PSD. Între timp, după ce a fost ministru de externe în guvernul de tristă amintire din 2009, domnul Diaconescu a vrut să candideze la preşedinţia PSD, a renunţat brusc la candidatură şi, cîteva zile mai tîrziu, la partidul în care s-a format ca om politic şi a devenit independent. De ce? Asta ar fi o întrebare, dacă m-ar interesa răspunsul. Nu mă interesează.
Acum, dl. Diaconescu este unul din cei trei preşedinţi ai nou-născutului (poate ar fi mai exact "nou-făcutului") UNPR, un partid care enunţă principii de stînga în statut, dar, tot prin statut, se obligă să renunţe la aceste principii, de fapt la orice principii, dacă "interesul naţional" o cere.
OK, ăsta e parlamentarul. Ce să-i scriu eu? Că aşa suna leapşa de la Matilda. Să-i scriu cum să voteze la moţiunea de cenzură. De ce să-i scriu? Domnia sa votează cum i se spune. Cum îi cere "interesul naţional". Nu cum i-aş spune eu.
Leapşa merge la Lilick, la Augustin şi... De fapt, la oricine are ceva să-i spună celui pe care l-a votat atît de uninominal în 2008.

Click pe poză!