miercuri, 31 decembrie 2008
Bibliografie pentru noul guvern
Le Monde/Livres recomandă - şi mă alătur acestei recomandări - volumul "Cînd statul comunică", de Jean-Marc Benoit şi Jessica Scale , o lucrare dedicată comunicării guvernamentale, un domeniu mult mai puţin analizat şi studiat decît, de pildă, comunicarea electorală. (Dar asta nu e chiar de mirare!) E drept, comunicarea guvernamentală a devenit doar de puţină vreme un instrument indispensabil pentru politicile publice.
"Franţa nu are petrol, dar francezii au idei" a fost primul slogan guvernamental de succes, lansat în 1976 în toiul primei mari crize a petrolului, pentru a-i convinge pe francezi să economisească energia. Fireşte, nu a fost vina guvernului că, un an mai tîrziu, după inaugurarea Centrului Pompidou, francezii au răstălmăcit acest slogan, sub forma "Franţa nu are petrol, dar Parisul are o rafinărie".
Soarta campaniilor guvernamentale de la noi a fost mult mai tristă - nu ne-am ales cu nimic în afară de veşnicul haz de necaz. Texte greoaie ca "Pentru sănătatea dumneavoastră evitaţi consumul exagerat de sare, zahăr şi grăsimi" sau caraghioase de-a dreptul ca "Fabulospirit" nu înseamnă decît bani cheltuiţi inutil sau ajunşi în cine ştie ce buzunare. Iar acum, că e criză şi guvernul spune că vrea să strîngă cureaua, orice investiţie în comunicare va fi, probabil, interzisă. Ca şi investiţiile în cultură, presupun, aşa că nu ne pîndeşte primejdia de a avea un "Centru Boc".
Lista cuvintelor interzise
O asemenea listă ar fi utilă şi la noi, ca să scăpăm de "bătălia pentru ciolan", "locatarul de la Palatul Victoria", "oamenii legii" etc. Vorbesc de expresii, nu de persoane, să fie foarte clar. De fraze ca "pentru a pune pe masă bucatele tradiţionale, românii trebuie să scoată din buzunar"...
Dar cine să întocmească lista? Maybe the students. Sau ziariştii :)
Mai bine bloggerii. Aştept sugestii. Lista rămîne deschisă.
luni, 29 decembrie 2008
Don Juan şi ceilalţi
Sper să vă placă.
Uite şi coperta volumului, aşa cum a apărut în 1997 în colecţia Biblioteca Bucureşti, editată de ASB şi ed. Cartea Românească.
Vrea guvernul să ne scoată din UE?
După două capitole despre criză, din care am priceput că ea e gravă dar noi vom fi mai tari, am ajuns la partea atît de pionieresc intitulată „Angajamentul pentru buna guvernare a României”. În 25 de puncte. Iar punctul 23 sună aşa: „Creşterea eficienţei activităţii parlamentare şi consolidarea credibilităţii acestei instituţii fundamentale a democraţiei.”
Cum să se angajeze Guvernul României la aşa ceva? Dar cum să voteze parlamentarii acest text care încalcă grav principiul separaţiei puterilor în stat? Nu se poate. Guvernul să eficientizeze Parlamentul care-l controlează? Ar fi ilogic. Ne-ar periclita şi situaţia în UE, pentru că ar însemna că România nu mai îndeplineşte criteriul politic din Tratatul de aderare.
Nu, nu se poate, guvernul bicolor al celor patru roze n-ar face una ca asta. Este evident o eroare pe undeva, o dactilografă a scris greşit, un tipograf a încurcat două documente, cineva a editat greşit fraza... Probabil că ea suna la modul „guvernul va sprijini parlamentul în procesul legislativ, prin buna fundamentare şi corecta redactare a proiectelor de legi înaintate acestei instituţii”. Sigur aşa ceva trebuie să fi fost. Trebuie găsită persoana vinovată, probabil dactilografa... sau fata de la bufet...
duminică, 28 decembrie 2008
sâmbătă, 27 decembrie 2008
Despre apa cea neagră
La mulţi ani, Ştefania Coşovei!
M-a anunţat că, de ziua ei, fuge de acasă. Poate se repede pînă la Constanţa, să stea de vorbă cu marea. Are acest obicei. Va găsi, la întoarcere, cînd va deschide calculatorul, urarea mea. Ce să spun despre Ştefania? Nu spun nimic, va spune ea tot cînd îşi va face blog. Pînă atunci, găsiţi un CV pe Tamada.ro.
Dar citiţi, dacă aţi omis pînă acum, "Les annees folles du socialisme" (scrisă împreună cu Traian T. Coşovei), "Deziluziiiluzii", "Golful Porcilor" (premiul ASB pe 2006). Citiţi şi "Mânuţe generoase", o proză scurtă excepţională, pe care o puteţi găsi aici.
La mulţi ani, Ştefania!
vineri, 26 decembrie 2008
Omniprezidentul
joi, 25 decembrie 2008
Artă, adevăr & politică
A murit Harold Pinter. Îmi aduc aminte de prima piesă a lui pe care am văzut-o, pe cînd eram studentă - "Îngrijitorul", în 1968, în regia lui Ivan Helmer, cu Vasile Niţulescu, Dan Nuţu şi Nicolae Pomoje.
Iată un fragment din discursul lui Harold Pinter, înregistrat cu prilejul decernării premiului Nobel pentru literatură, în 2005:
"Cînd ne privim în oglindă credem că imaginea pe care o vedem este fidelă. Dar ajunge să te mişti un milimetru şi imaginea se schimbă. De fapt, privim o gamă infinită de reflecţii. Dar un scriitor trebuie uneori să spargă oglinda - pentru că adevărul ne ţintuieşte cu privirea de pe cealaltă parte a oglinzii.
Cred că în ciuda obstacolelor enorme care există, o atitudine intelectuală hotărîtă, perseverentă, de nezdruncinat, puternică a cetăţenilor care suntem, pentru a defini adevărul real (sic!) al vieţilor şi societăţilor noastre, este o obligaţie crucială care ne incumbă tuturor. De fapt, este imperativă.
Dacă o asemenea hotărîre nu este întruchipată în viziunea noastră politică, nu putem spera să restaurăm ceea ce aproape că suntem pe cale de a pierde - demnitatea umană."
Textul integral, intitulat "Artă, adevăr & politică", poate fi citit aici .
Citiţi şi aici şi aici. Sau vedeţi aici.
miercuri, 24 decembrie 2008
marți, 23 decembrie 2008
Sărbători fericite, la mulţi ani tuturor!
Vă spun deci preventiv La mulţi ani, iar dacă reuşesc să mai postez ceva de actualitate, cu-atît mai bine. Dacă nu, veţi avea totuşi în fiecare zi o mică "atenţie" din partea mea. Deci, mai treceţi pe-aici.
Pauza de publicitate s-a terminat. Am revenit
Oameni şi bloguri /3
Continuarea pe Tamada.ro. Comentariile, aici. Dacă aveţi chef.
luni, 22 decembrie 2008
O ghicitoare
Dar nu acum, ci doar după pauză, cînd vă dau şi failul.
Haendel. Şi Beethoven
1. Pentru că se potriveşte cu ziua de azi. Pentru a cita o vorbă devenită clasică, prietenii ştiu de ce.
2. Pentru că, oricît de ciudat ar părea, nu ascultasem niciodată Variaţiunile astea.
3. Pentru că aşa am eu chef.
4. Şi pentru că n-am găsit nici o interpretare ca lumea a corului din Judas Maccabeus la iutubaţii ăia. Ori fanfară, ori ceva bizar, acest marş triumfal devenit imn religios metodist.
duminică, 21 decembrie 2008
Să trăim bine!
Cu ani în urmă, am scris un text oarecum asemănător, care face parte din volumul "Cu pluta pe Internet", un e-book aflat pe site-ul meu la http://www.luciaverona.ro/texte.htm
Asemănător, dar numai parţial. Citiţi şi veţi vedea că pornind de la premise asemănătoare, am ajuns la o concluzie complet diferită :)
Cîţi ani ai? Pe bune?
Un site găsit din întîmplare m-a provocat să-mi aflu vîrsta reală, calculată pe baza unui chestionar foarte amănunţit. Am aflat că vîrsta reală poate fi mai mare sau mai mică decît cea măsurată de la data sosirii pe lume. În funcţie de diferiţi factori – alimentaţie, mişcare sau lipsa ei, fumat, consum de droguri, condus automobilul, boli prezente şi trecute, ereditate etc, vîrsta reală creşte sau scade cu luni, chiar ani de zile.
Personal, am motive să mă felicit – chiar aşa, cu un pachet de ţigări pe zi şi o viaţă mult prea sedentară, vîrsta mea reală este cu aproape trei ani mai mică decît cea din acte.
Dar, desigur, e loc de mai bine. Cei de la Real Age sunt foarte amabili şi-ţi trimit zilnic un “pont”. Ce să mănînci, cum să te mişti, ce să faci ca să-ţi fie bine şi cu cît îţi reduce acţiunea respectivă vîrsta reală.
Ia să vedem la ce rezultat ajung dacă ascult toate sfaturile lor.
Deci, mănînc zilnic de cinci ori legume sau fructe, asta-mi reduce vîrsta cu 4 ani. Mă văd mai des cu prietenele şi prietenii, încă 1 an şi trei luni mai puţin. Ia te uită, dacă-mi vînd maşina şi-mi cumpăr una mai mare, mai scad 1 an jumate. Hai s-o fac şi pe asta, ce nu dă omul ca să întinerească. Dorm 8 ore pe noapte şi mai scad 3 ani. La micul dejun nu-mi lipsesc din menu fulgii de ovăz, datorită cărora se mai topesc 3 ani. Am adoptat un maidanez, pentru că dacă ai un cîine mai cîştigi un an de viaţă. Ronţăi seminţe de floarea soarelui, sunt bune împotriva radicalilor liberi, mai scad, n-o să vă vină să credeţi, 6 ani în cap. În acelaşi scop, mănînc ardei iute la fiecare masă, inclusiv la desert. Beau apă, 8 pahare pe zi, eventual mai mult, în nici un caz mai puţin, mai scap de 4 ani. Fac gimnastică. Îmi cumpăr un costum de lycra, aşa cum mi s-a recomandat şi mă apuc de alergat şi ridicat greutăţi, ca să mai scad 8 ani şi jumătate. Ascult muzică, nu pentru că-mi place, ci pentru că mă face cu 2,4 ani mai tînără. Elimin grăsimile din alimentaţie şi odată cu ele colesterolul – încă şase ani.
Altceva? A, da, last but not least, sexul, desigur, cum era să-l uit, sexul mai reduce şase ani şi jumătate din vîrsta mea. Numai că, dacă mai ţin eu minte aritmetica învăţată pe la vîrsta la care am ajuns după toate scăderile, am acum 11 ani şi bărbatul din viaţa mea poate fi arestat pentru pedofilie.
Ştiri pe surse
2. Surse din cartierul meu mi-au vorbit despre vila pe care şi-o construieşte în Floreasca doamna ministru al turismului. Se spune că mai multe spaţii verzi au devenit victime ale elanului constructorilor.
3. Surse din alt cartier mi-au spus că locuitorii blocurilor mai păstrează bannerele primite în campania electorală de la un partid din coaliţia guvernamentală raţională. Oamenii, cărora li se promiseseră oarece beneficii pentru serviciul prestat, au afişat bannerele în ferestre şi la balcoane, catindaţii au cîştigat, dar nu şi-au ţinut promisiunile faţă de locatari. De, a promite e nobil... Iar a te ţine de promisiune o fi burghez, dar "dă bine" pentru viitoarele alegeri.
4. Surse din Toronto - via BBC - ne dau de ştire că incendiul din zilele trecute, în care au pierit aproape 100 de pisici dintr-un adăpost pentru animale, ar fi fost cauzat de şoareci. Se pare că şoarecii au ros firele electrice, declanşînd astfel incendiul. Întrebare: Ce păzeau pisicile?
Scriitori din Bucureşti
Trebuie să vă anunţ apariţia unui nou blog, Scriitori din Bucureşti, al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti. Blogul, după cum spune şi numele, este dedicat scriitorilor din Capitală, dar este deschis tuturor, scriitori sau nu, bucureşteni sau trăind pe alte meleaguri. Horia Gârbea, preşedintele ASB, a postat o cronică la Istoria literaturii a lui Nicolae Manolescu şi a propus un top al celor mai bune cărţi apărute în 2008. Citiţi şi comentaţi!
vineri, 19 decembrie 2008
La vremuri noi, independenţi noi
Premierul zilei. Azi, tot Boc? Tot Boc!
joi, 18 decembrie 2008
A fi sau a nu fi shakespearean
A fi sau a nu fi devine aici "a traduce pentru lectură sau pentru scenă", o dilemă din care este, cum ştim, greu de ieşit. Traducătorul, Jean-Michel Déprats, conferenţiar universitar la Paris-X-Nanterre, a condus, timp de zece ani, o trupă de teatru şi crede că şi-a ratat vocaţia de actor. Aşa că a ales să traducă operele lui Shakespeare-actorul, să facă o traducere teatrală, care, după părerea lui, "trebuie să aibă un impact imediat, să fie concisă, economicoasă, directă". Aşa este. Iar să-l traduci pe Shakespeare este greu şi din cauza alternanţei de vers alb, vers cu rimă şi proză, dar şi pentru că are un vocabular enorm - 30 000 de cuvinte. La Racine se numără doar 1800.
---
Deci, pentru lectură sau pentru scenă? Discuţia continuă. După părerea unor critici de pe la noi, dramaturgii nici nu sunt scriitori. Am auzit şi regizori care spuneau cu dispreţ "asta nu e piesă, e literatură".
Mă întreb însă, cum de-a avut un succes enorm pe scenă o piesă scrisă numai pentru lectură ca "Nepotul lui Rameau" de Denis Diderot? Vorbesc de spectacolul de la Teatrul Bulandra, în regia lui David Esrig, cu Gheorghe Dinică şi Marin Moraru. Premiera a avut loc în anul 1968.
Asfaltul care produce
Cînd această tehnologie va fi introdusă şi în spaţiul mioritic, firmele de asfaltări îşi vor da frăţeşte mîna cu "băieţii deştepţi" din energie. Desigur, pentru binele nostru şi al autostrăzilor. Care nu sunt şi nu se ştie cînd vor fi.
Cine ne critică
Acum zece ani, întrebat de revista Lire care este cel mai neglijabil fenomen literar al secolului 20, Philippe Sollers răspundea: "Toată critica literară".
E un punct de vedere.
Mai mult, citiţi în Le Monde.
Premierul zilei. Azi: tot Boc
În schimb a demisionat Stere Farmache, de la Bursa de Valori Bucureşti, care părea etern ca Mugur Isărescu.
miercuri, 17 decembrie 2008
Lupta pentru pace
Urez succes celor ce-şi vor sacrifica siesta duminicală pentru a participa la acest eveniment. Eu recunosc că voi prefera emisiunea culinară a lui Jamie Oliver.
Trăiască lupta pentru pace!
marți, 16 decembrie 2008
Premierul zilei. Azi: Emil Boc
Azi, 16 decembrie, Traian...
Update: emisiunea se difuzează în reluare pe la miezul nopţii.
Apdeit la apdeit: am văzut şi eu emisiunea. Ce mi-am spus cu această ocazie e mai bine să nu ştiţi.
Oameni şi bloguri /2
Am mai vorbit şi voi mai vorbi despre scriitorii de pe Internet. Despre cei autentici. Data trecută am scris despre un tînăr blogger de succes, a cărui primă carte sper s-o putem citi în curînd. De data asta va fi vorba de un scriitor cu experienţă care, din motive de el ştiute, a renunţat să mai publice pe hîrtie, preferînd să-şi dăruiască scrierile cititorilor de pe Internet.
Ştiţi cât de înspăimântători sunt ochii în apele cărora nu se ascunde nicio poveste ? întreabă, aproape acuzator, Daniel Octavian. Pentru că lui Daniel Octavian îi plac poveştile şi are un dar de a le spune nu foarte des întîlnit în zilele noastre.
Continuarea articolului o puteţi citi pe Tamada.ro
luni, 15 decembrie 2008
Nici un moment de plictiseală
duminică, 14 decembrie 2008
sâmbătă, 13 decembrie 2008
Decret
AZI NU ESTE ZIUA MEA
Totuşi, prietenii sunt bineveniţi la celebra salată de peşte cu curry, specialitatea casei. Acum într-o nouă prezentare! Şi şniţele, made by Eszti.
Dacă nu mi-e prea lene, meniul va fi completat cu două feluri în premieră - salată de quinoa cu pastă de susan şi creveţi cu avocado. Dezlegare la peşte şi ficat gras. De raţă. Surprize, surprize!
Iar la urmă, Tirami su. Vero. Totul creat în laboratoarele proprii.
Şi, desigur, şampanie. Rece şi seacă. Niciodată prea multă.
Update: marele succes al serii a fost salata de quinoa, o noutate absolută pentru mine. Şi pentru musafirele mele. Tirami su a fost ca de obicei, adică excelent.
Doamna cu inorogul
vineri, 12 decembrie 2008
La Bruxelles s-a întîmplat ceva de-a dreptul istoric
joi, 11 decembrie 2008
S-a furat jurnalul lui Tolstoi!
Dar la Tîrgul Gaudeamus din noiembrie 2008, Editura Adevărul Holding expunea cartea, sub titlul Memorii şi semnătura altui traducător. Din varianta editată de Adevărul Holding a fost eliminat întreg corpus-ul de comentarii: Notă asupra ediţiei, studiul introductiv Tolstoi şi tolstoismul, notele de subsol explicative continue, Tabelul cronologic şi Indicele de nume.
Într-un memoriu trimis din partea editurii Ideea Europeană, doamna AuraChristi, scriitor şi editor, se întreabă: cum putea un alt traducător, în câteva luni, să selecteze, să organizeze şi să traducă un material imens, de aproape o mie de pagini, din cele 13 volume câte cuprinde jurnalul tolstoian în ediţia de 90 volume, Moscova-Leningrad, 1928-1958, iar selecţia şi organizarea materialului să fie identică cu cea făcută de profesorul Ion Ianoşi?!
Comparaţi cele două texte:
Ediţia Ideea Europeană, Bucureşti, 2005
Lev Tolstoi, Jurnal (2 vol.)
Traducere din limba rusă Janina Ianoşi
Studiu introductiv şi note Ion Ianoşi
Ediţia a III-a, revăzută
„1889
1 ianuarie ’89. Moscova. Ieri am fost la Bogoiavlenski, şi nu l-am găsit. În continuare slăbiciune şi proastă dispoziţie. Seara au venit doi medici de plasă. Rojestvenski şi Dolgopolov. Foşti revoluţionari, şi cu aceeaşi mărginită încredere de sine, dar foarte cumsecade. Era să mă înfierbânt, însă pe urmă am stat frumos de vorbă. Timkovski – tare mic. În plus, Stratov şi Klopski. Am cinat împreună, prieteneşte, cu dragoste. M-am sculat târziu, am terminat scrisoarea pentru Hilkovski, mă duc să mă plimb. Am fost cu Poşa1 la Golţev. Un om blajin şi cinstit. Dejunul, apăsător ca întotdeauna. Am vrut să scriu despre biberon, dar n-am reuşit.”
Ediţia Adevărul Holding, 2008
Lev Tolstoi, Memorii (2 vol.)
Traducere de Ghenadi Strungar
„1889
1 ianuarie. Moscova. Ieri am fost la Bogoiavlenski, şi nu l-am găsit. În continuare, slăbiciune şi proastă dispoziţie. Seara au venit doi medici de plasă. Rojestvenski şi Dolgopolov. Foşti revoluţionari, şi cu aceeaşi mărginită încredere de sine, dar foarte cumsecade. Era să mă înfierbânt, însă pe urmă am stat frumos de vorbă. Timkovski, tare mic. În plus, Stratov şi Klopski. Am cinat împreună, prieteneşte, cu dragoste. M-am sculat târziu, am terminat scrisoarea pentru Hilkovski, mă duc să mă plimb. Am fost cu Poşa Biriukov la Golţev. Un om blajin şi cinstit. Dejunul, apăsător ca întotdeauna. Am vrut să scriu despre biberon, dar n-am reuşit.”
1 Pavel Ivanovici Biriukov.
DNA RESEARCH
miercuri, 10 decembrie 2008
marți, 9 decembrie 2008
Tratament pentru cei dependenţi de sex
Se pare - aşa zic doctorii şi cine sunt eu să-i contrazic? - se pare că există o dependenţă de sex, la fel ca dependenţa de alcool, de droguri sau de jocuri de noroc. Americanii au studiat fenomenul şi au ajuns la concluzia că 3-5 % din populaţia SUA suferă de această, să-i zicem, boală. Există şi clinici specializate, unde pacienţii (de ambe sexe, dar în majoritate bărbaţi) plătesc 20 000 de dolari ca să scape de suferinţă.
20000 de parai nu-i puţin... dar dacă punem mînă de la mînă, o chetă, un teledon, o sponsorizare, o finanţare ceva, poate strîngem suma necesară să-i trimitem pe politicienii noştri la tratament... Pe toţi.
Update: De fapt, mai bine să-şi plătească singuri tratamentul. Adică, de ce să rămînem noi şi cu banii luaţi?
luni, 8 decembrie 2008
Poetul Curţii şi bufonul regelui
În aceste zile, cînd se pune la cale noua guvernare, mi se pare oportun să sugerez cîteva posibile portofolii, pornind de la experienţa altor ţări.
Postul de poet de curte, numit Poet Laureat, este pe cale de a deveni vacant şi se caută un succesor pentru actualul titular. În Marea Britanie. Ben Johnson, John Dryden, William Wordsworth, lordul Alfred Tennyson sunt printre cei care au ocupat, de-a lungul secolelor, această demnitate, în timp ce Walter Scott a refuzat-o. Din 1999, poetul laureat este Andrew Motion, al cărui mandat de 10 ani se apropie de sfîrşit, iar presa britanică dezbate tema succesiunii. Sunt vehiculate mai multe nume, dar mai ales se discută despre viitorul acestei instituţii. Există voci care cer desfiinţarea, altele care cer redefinirea postului, mai în acord cu spiritul vremurilor. Însuşi Andrew Motion n-a scris prea multe versuri aniversare pentru familia regală, ci a preferat să pledeze pentru poezie în şcoli şi universităţi şi s-a implicat în mod deosebit în crearea Arhivei de Poezie pe Internet. Pe de altă parte, trebuie spus că instituţia Poetului Laureat există nu numai în Marea Britanie, ci şi în SUA, Noua Zeelandă, Canada, Africa de Sud.
Dar să vedem şi alte funcţii, alte sugestii. Există, fireşte, muzicieni, pictori şi sculptori ai Curţii, un istoric şi un astronom, dar mai puţină lume e la curent cu funcţii ca botanistul reginei, cimpoierul suveranei şi harpista oficială a prinţului de Wales.
Cîndva, funcţia de bufon al regelui era la mare cinste în toate ţările Europei. Bufonul era...
Vedeţi în continuare pe Tamada.ro cu începere de marţi.
Luni
Numai la noi, în loc de veşti, sunt bîrfe: cine cu cine? care pe care?
sâmbătă, 6 decembrie 2008
Moneda unică mondială
Dar după părerea analistului economic al acestui blog, este de fapt o reactie nu la succesul Euro şi situaţia dolarului, cît mai ales la decizia marilor bănci şi companii multinaţionale de a adopta o monedă unică mondială. Aceasta, menţionează analistul, este moneda naţională din Botswana.
Negocieri
vineri, 5 decembrie 2008
Ileana nu se lasă păcălită
Pînă la urmă, după mai multe intervenţii, cînd Ileana s-a convins că nu e o farsă, discuţia de politică externă a avut loc. Obama nu s-a supărat. Nici nu i-a cîntat "Ilenuţo, nene!"
Test de alcoolemie pentru parlamentari
Dacă vreţi tot articolul, click aici.
joi, 4 decembrie 2008
Fără canguri
Ştiam eu ce ştiam! Cangurul este un animal deosebit de periculos, iată dovada. Un simplu cangur pe tricou şi omul ajunge la puşcărie. Poate de aceea austriecii au postere şi tricouri cu "No kangaroos in Austria". Niciodată nu poţi fi prea prevăzător.
Consecinţă logică, volumul de proză scurtă care trebuie să-mi apară foarte curînd se va intitula "Fără canguri". Ca să fie clar că n-am de-a face cu aceste vietăţi. Şi nici n-am avut vreodată, cu o excepţie, dar nu era chiar un cangur viu.
Trebuie să recunosc aici şi acum, (se poartă autodenunţurile, nu?) că am mîncat o dată, acum opt-nouă ani, tocăniţă de cangur cu mămăligă. La restaurantul Woolloomooloo din Paris, pe boulevard Henri IV, aproape de Place de la Bastille. Încolo, cum am zis: Fără canguri!
Dura lex
Justiţia franceză s-a pronunţat în cazul manuscriselor lui Cioran, aflăm din Le Monde/Livres. Negustoreasa de vechituri Simone Baulez, cea care a descoperit 34 de manuscrise inedite pe cînd debarasa locuinţa văduvei lui Emil Cioran, a cîştigat procesul. Ea poate să dispună cum doreşte de preţioasele manuscrise disputate de cancelaria universităţilor pariziene, reprezentant legal al bibliotecii Jacques-Doucet. Mai mult, cancelaria trebuie să-i plătească doamnei Baulez 4500 Euro, deci şi fără manuscrise şi cu banii luaţi. Dacă nu cumva cîştigă la recurs...
Din anul 2005, cînd Simone Baulez a vrut să vîndă la licitaţie manuscrisele, care includ şi un jurnal inedit din perioada 1972-1980, preţul estimativ a crescut de la 150000 de Euro la un milion, scrie Alain Beuve-Méry. Dă cineva mai mult?
miercuri, 3 decembrie 2008
Galileu scoate-o sinteză
Morala: Pelicanul sau babiţa.
marți, 2 decembrie 2008
luni, 1 decembrie 2008
La teatru, ca la carte
Azi mă îndepărtez puţin de literatură pentru a merge la teatru. Mai precis, la teatrul Universităţii din Osaka, Japonia, unde se joacă piesa „Hataraku Watashi” (Eu, muncitor) de Oriza Hirata. Cunoscut în Japonia, dar şi în Europa, pentru spectacolele sale experimentale, Oriza Hirata a scris un text pe tema relaţiei dintre oameni şi roboţi, dintre umanitate şi tehnologie, avînd în rolurile principale pe actriţa Minako Inoue şi un robot - da, aţi citit bine, un robot umanoid tip Wakamaru, fabricat de Mitsubishi. Roboţii Wakamaru sunt galbeni de felul lor, au un metru înălţime şi 30 de kilograme. Sunt deja folosiţi ca însoţitori pentru vîrstnici (le amintesc să ia medicamentele şi, la nevoie, cheamă doctorul), ca secretare şi chiar ca dansatori. Este prima dată că - datorită unui program conceput la Universitatea din Osaka - un robot devine actor. De fapt doi, pentru că piesa are două personaje umane şi două personaje-roboţi, dintre care unul (numele interpretului-robot este, după unele surse, Momoko) suferă deoarece şi-a pierdut motivaţia pentru a munci. Da, suferă, pentru că trebuie să ducă gunoiul, să dea cu mopul şi să facă alte treburi neplăcute. Eh, de-ale roboţilor.
Dar nu pentru roboţi sufăr eu. Observ că sub aparenţa de amuzament cu care este dată ştirea în diferite publicaţii culturale se ascunde şi un grăunte de îngrijorare: oare roboţii chiar vor înlocui actorii pe scenele teatrelor, aşa cum imaginile virtuale ameninţă să înlocuiască actorii de film? Ar fi mai ieftin, plus că ar dispărea intrigile de culise, vorbele, zvonurile, cabalele, grevele, capriciile vedetelor, îmbolnăvirile...
Cine numără voturile? (2)
Numărarea voturilor în direct, la toate televiziunile, ar fi o soluţie. Ar dura cîteva zile şi nopţi, timp în care politicienii şi analiştii de tocşou s-ar putea odihni.
sâmbătă, 29 noiembrie 2008
E ceaţă. Şi pentru că avem de ales...
Asta a zis-o Alexandre Dumas tatăl în urmă cu peste 150 de ani. Aşa că să mergem la vot. Dacă vrem. Avem de ales. Mă rog, "à ce qu'on dit". Aşa se zice.
Ar trebui să fie simplu şi firesc, o alegere stînga-dreapta uşor de făcut, dar nu e chiar aşa. Există şi partide-cameleon, partide-scandalagii, partide-fumigene care tulbură peisajul şi derutează electorii. Nu mai este clar care e stînga, care-i dreapta, o ceaţă foarte convenabilă pentru unii.
Acum, cu votul zis uninominal, situaţia se complică şi mai mult. Între un om politic despre care ştiu şi bune şi rele, o cîntăreaţă cunoscută despre a cărei pricepere la politică nu ştiu nimic şi o mulţime de "no-names" de la alte partide, ce să aleg? Dar între doi "no-names" de la două partide diferite, pentru care garantează unul şi acelaşi primar? (Sau se pare că garantează, din moment ce nu a dezminţit ştirea. ) Pînă la urmă oamenii vor vota, dacă vor vota, tot pentru partide. Sau pentru spectrul solar, dacă vreţi. Roşu-portocaliu-galben... La alegere. Indigo şi violet nu aveţi?
Iar redistribuirea voturilor ne va duce iarăşi la o reprezentare proporţională, ca şi cum am vota pe liste. Ceea ce, cum am mai spus şi suţin, ar fi fost mai cinstit şi mai ieftin.
Dar oricum am vota, pe oricine am alege, mai devreme sau mai tîrziu vom ajunge tot la concluzia lui Dumas: "comment avons-nous choisi celui-là?".
joi, 27 noiembrie 2008
Recensămîntul viermilor şi rîmelor
Ştirea asta am citit-o pe site-ul Antena3: în Marea Britanie s-a purces la primul recensămînt al viermilor şi rîmelor. Pentru a afla obiceiurile acestor fiinţe subpămîntene, guvernul britanic alocă 500 000 de lire sterline. Ieftin. Pentru că sunt folosiţi voluntari. Aceştia sunt rugaţi să toarne pe pămînt muştar diluat. Cum simt mirosul de muştar, rîmele ies la suprafaţă şi pot fi numărate.
Dacă nu avem muştar, merge şi o campanie electorală?
miercuri, 26 noiembrie 2008
Domnule Onţanu, pe cine recomandaţi?
Domnule primar Neculai Onţanu, am primit astăzi două materiale electorale în care aveţi un rol important. Unul este un pliant al PSD, în care garantaţi pentru Pop Georgian, candidatul PSD în colegiul 5. Celălalt, primit într-un plic alb lipit, fără vreo siglă, dar venit odată cu alte pliante de la PD-L, este o scrisoare cu antetul primăriei sectorului 2, în care îl recomandaţi cu căldură pe candidatul PD-L în acelaşi colegiu 5, Cătălin Edmond Tălmăcean. Cu semnătura dumneavoastră (în măsura în care nu e plastografiată).
Nu vă întreb "Eu cu cine votez", ci pe cine recomandaţi, domnule primar?
Nu cred că dumneavoastră, cu bună ştiinţă, vreţi să-i derutaţi pe alegătorii din colegiul 5. Poate altcineva.
Puteţi vedea mai jos imaginile.
luni, 24 noiembrie 2008
Oameni şi bloguri (1)
Continuarea, marţi 25noiembrie, pe Tamada.ro, comentarii aici.
Cu întîrziere
M-am luat cu scrisul, cu cititul, cu blogul, cu tîrgul, cu lansări şi premiere şi am uitat cu totul de evenimentul care a avut loc joia trecută, pe 20 noiembrie, adică, important de precizat, a treia joi a lunii noiembrie.
A SOSIT!
Cine? Simplu, doar v-am spus că a fost a treia joi a lunii noiembrie. Adică ziua lansării noului Beaujolais. N-am să fac acum teoria vinului de Beaujolais, vă spun doar că e un vin care se bea nou şi, mai ales, se bea la crîşmă. La bistro. Nu e un vin de fiţe. Sau, cum spune Bernard Pivot: «un vin de copains, de café, de casse-croûte, de petite bouffe sur des nappes en papier, sans manière».
Iar unii fac şi baie în vin de Beaujolais, dovadă această imagine din Japonia, de la lansarea de anul trecut.
sâmbătă, 22 noiembrie 2008
Bacovia says:
Coboară-amândouă;
Şi plouă, şi ninge -
Şi ninge, şi plouă.
Eu ce să mai zic?
vineri, 21 noiembrie 2008
Fără buric
q.e.d.
Update: cei care nu au citit "Don Juan şi ceilalţi" şi vor să afle metoda de clonare să mă contacteze, le pot pune la dispoziţie un exemplar.
joi, 20 noiembrie 2008
Simone Veil academician
Mai multe puteţi citi în Le Monde.
miercuri, 19 noiembrie 2008
Addenda pe un ton mai frivol la "Lupta de clasă"
Trece încă-o noapte şi-ncă-o zi,
lupta se ascute între clase,
iar chiaburii se arată-a fi
elemente tot mai duşmănoase.
Nu mai ţineam minte cu exactitate versurile, aşa că am dat o căutare pe Google, cu vorbele-cheie "se ascute lupta între clase". Patru sau cinci pagini de rezultate - poate şi mai multe, dar n-am mai avut răbdare şi am schimbat cuvintele-cheie - erau numai titluri sau citate din presa noastră liberă şi independentă, cu referire de obicei la luptele interne dintr-un partid sau altul.
Cu chiaburii ne mai descurcăm. Cu ziariştii iubitori de clişee, mai greu.
Lupta de clasă
Ruffin se întreabă de ce a dispărut termenul "luptă de clasă" din dezbaterea politică şi mai ales din discursul oamenilor politici de stînga, deşi este în mod evident, mai mult ca oricînd, de actualitate.
Ar fi de citit cartea... sau măcar comentariul din Le Monde.
luni, 17 noiembrie 2008
Va urma
Dacă vreţi să aflaţi toate variantele acestei poveşti de amor, citiţi continuarea pe Tamada.ro
O carte pentru viitorul guvern
duminică, 16 noiembrie 2008
Uluiala uninominală
Ce avem de fapt? Ziarişti, artişti, sportivi. Cîţiva. Nume mari, de a căror faimă speră partidele să profite. Ce mai avem? Oameni de afaceri, care nu se mulţumesc cu rolul de finanţatori ai partidelor, ci vor să participe la luarea deciziilor. Şi o mulţime de tineri fără „carte de vizită”, deci practic fără şanse, aruncaţi în luptă acolo unde e mai greu, adică în colegiile unde candidează cîte un lider important sau măcar cunoscut de la alt partid.
Prima condiţie a succesului în alegeri, se ştie, este notorietatea. Iar eu habar nu am cine sunt candidaţii pentru Camera Deputaţilor în colegiul meu. Nu este niciunul mai cunoscut. Din pliante şi afişe nu pot afla prea multe. (La Senat e mult mai bine, cunosc chiar doi candidaţi.)
Presupun că în multe colegii alegătorii sunt la fel de derutaţi. Ce vor alege, dacă, evident, se vor duce la vot? Probabil că vor vota după „eticheta” politică.
Şi atunci, nu era mai simplu şi mai ieftin să rămînem la votul pe liste?
joi, 13 noiembrie 2008
Campania audio-video
Mai nou, am început să primesc daruri de campanie. Nu vă gîndiţi la sacoşe. Nimic de mîncare. Nimic de băut. Doar daruri, cum să spun, spirituale. Într-una din zilele trecute, o candidată la Senat mi-a trimis un CD audio cu muzică lejeră. De la un candidat la Camera Deputaţilor am primit azi un DVD cu un film după Jack London. Ghinion, nu-mi place muzica lejeră, nici la filme nu mă uit.
Am primit şi un dar mai puţin spiritual, dar util şi necesar: o brichetă. Scrie pe ea cu cine votez. Dar e bună şi la aprins ţigara.
marți, 11 noiembrie 2008
Oameni şi calculatoare
1. Scriam despre doi autori ai vremurilor noastre, Brutus, programul de calculator care scrie proză şi despre PC Writer 2008, programul-romancier care a scris „Adevărata dragoste”. Desigur, asta m-a dus cu gîndul la maşinăria de scris descoperită în secolul 16 de Jonathan Swift în insula zburătoare Laputa, în timpul vizitei lui Gulliver la Academia din Lagado. Iată-i imaginea alături. „The literary engine” se cheamă ea, ceea ce s-ar traduce motorul literar sau maşinăria literară. „Prin intermediul acestei invenţii, la preţuri modice şi cu minim efort fizic, chiar şi persoana cea mai ignorantă poate să scrie cărţi de filosofie, poezie, politică, drept, matematici şi teologie, fără a avea nevoie de geniu sau de studiu”, i se explică lui Gulliver. Inspirată, se pare, din Ars Magna a lui Ramon Llull (1232-1315), maşinăria este, de prisos să precizăm, strămoaşa calculatorului de astăzi, care prezintă, după cum ştim, aceleaşi avantaje...
Aşa începe editorialul meu de astăzi de pe Tamada.ro. Citiţi!
vineri, 7 noiembrie 2008
Consilieri
“Acest preşedinte nu doreşte o suită de yes-men. Ceea ce ne dorim sunt oameni integri şi independenţi care să fie de acord cu toate deciziile pe care le luăm”.
Oh, yes.
miercuri, 5 noiembrie 2008
Obama. President Obama
Din răspunsurile la exit poll am aflat că 60 la sută dintre americani sunt preocupaţi de situaţia economică şi doar 9 la sută cred că duşmanul nr.1 este terorismul.
Dar de analize vom mai avea timp, măcar patru ani.
Ca să ne şi distrăm, vă spun că astă-noapte, în timp ce navigam pe valurile Internetului, am găsit o foarte simpatică reclamă pentru teste de inteligenţă:
“Sarah Palin’s IQ = 116
Are You Smarter than Sarah Palin? Take Our IQ Test Now!”
:)
luni, 3 noiembrie 2008
În căutarea unui roman
Ce ştim despre „Adevărata dragoste”? Subiectul este inspirat - de ce nu mă mir? - din „Anna Karenina”, scris în maniera lui Haruki Murakami, dar cu vocabular şi elemente stilistice „împrumutate” din diferite cărţi ale unor scriitori (ruşi sau nu) din secolele 19-20. Personajele se numesc Anna, Kitty, Vronski etc., trăiesc undeva pe o insulă şi sunt, se pare, amnezice. Nu ni se spune nici o vorbă despre mersul trenurilor.
Aşa începe articolul meu din această săptămînă. Îl găsiţi cu începere de marţi la aceeaşi adresă, pe tamada.ro. Iar comentariile le aştept aici.
joi, 30 octombrie 2008
Traduceri
Despre alţi traducători/trădători pregătesc un articol pe care-l veţi putea citi la tamada.ro peste vreo două săptămîni. Deocamdată voi reveni la maşinăriile literare - nici o legătură cu maşinaţiunile din lumea literară.
duminică, 26 octombrie 2008
Cinste şi gramatică
Dar la mulţi tineri gazetari de azi, fie că scriu la un cotidian, fie că lucrează la o televiziune sau la un site de ştiri, superficialitatea devine un viciu, de obicei rămas nepedepsit. Ei nu ştiu nimic despre nimic şi abordează orice subiect cu rîvna, voioşia şi ignoranţa unui nou-născut. Reinventează bicicleta, redescoperă America - dar oare de cîte ori trebuie descoperită America, n-are şi ea problemele ei?
Citiţi tot articolul la www.tamada.ro cu începere de marţi, 28 octombrie. Apoi mai vorbim.
sâmbătă, 18 octombrie 2008
Şi tu, Brutus?
Din aproape în aproape, folosind mai multe motoare de căutare, pe atunci Google abia făcea primii paşi, am reuşit să găsesc site-ul unde s-a publicat prima povestire artificială, creată de un program de calculator. A nu se confunda cu povestirile artificiale create de fiinţe umane. Numele autorului, adică al programului, este Brutus, iar povestirea are ca temă, logic, trădarea.
Pentru că, nu-i aşa, despre asta este vorba. Trădare. De trei ori trădare, stimabililor. Şi stimabilelor.
Citiţi întreg articolul cu începere de marţi, 21 octombrie 2008, la adresa www.tamada.ro
vineri, 10 octombrie 2008
Romanul solubil
Dar roman solubil sună mai interesant, mai original şi duce cu gîndul la o altă invenţie a omenirii, mult mai aromată. Autorul lui, al romanului solubil, este ceea ce americanii numesc instant novelist, adică romancier instantaneu sau instant, că e mai scurt şi cuprinzător, ce sa fac, asta e, sună a instant coffee, cafea solubilă sau instant, pui o linguriţă de nes, adaugi zahăr, puţină apă, freci cu nădejde, completezi cu apă şi iese o bunătate de băutură cu spumă.
Romancierul instant, spre deosebire de cafeaua instant, nu produce spumă, ci proză. Mă rog, e un fel de a spune. Ştim doar, de la domnul Molière, că tot ce nu e vers e proză.
(Citiţi tot articolul, cu începere de marţi, la http://www.tamada.ro. Este o librărie virtuală, care de luni, 13 octombrie 2008, va publica zilnic, de luni pînă vineri, în revista literară online SUPRA, cîte un editorial semnat - desigur şi scris - de un scriitor. Editorialul meu va apărea în fiecare marţi. În celelalte zile îi veţi putea citi pe Traian T. Coşovei, Cornelia Maria Savu, Octavian Soviany şi Dan Mircea Cipariu.)