De vreo două săptămîni am început să vă dau indicii, dar cum nimeni nu a ghicit secretul despre care e vorba în propoziţie, cred că e momentul să aflaţi cu toţii că exact peste o lună (+/- două zile), la Teatrul "Tudor Vianu" din Giurgiu, va avea loc premiera piesei mele "Secretul atomic".
Am scris piesa în anii 1997-1998, a fost publicată de mai multe ori, distinsă cu premiul pentru dramaturgie al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti pe anul 2000 (ca parte a volumului "Grand Hotel Europa"), a avut un excelent spectacol-lectură la Teatrul de Comedie în 2006, a fost prezentată la Teatrul Naţional Radiofonic, a apărut în franceză şi în engleză, versiunea franceză a fost prezentată anul trecut, în lectura unor actori francezi, la teatrul Le Funambule din Paris, versiunea engleză a figurat, ca spectacol-lectură, în programul unui festival de teatru din Chicago în 2008... dar pînă acum nu a fost reprezentată pe scenă.
Şi iată că se întîmplă! Distinsul dramaturg Mircea M. Ionescu, directorul teatrului din Giurgiu, mi-a oferit şansa unui spectacol.
Repetiţiile au început, la fel şi emoţiile mele.
sâmbătă, 25 ianuarie 2014
sâmbătă, 18 ianuarie 2014
Secretele meseriei de preşedinte
Aflaţi de la mine, meseria de preşedinte
e palpitantă! Ba o reuniune la vîrf, ba o mediere, un dineu, un mesaj, o
primire, o manifestaţie de protest, un atentat, un autograf, ce mai, n-ai timp
să te plictiseşti, de asta pot să vă asigur Sper că vă daţi seama, un preşedinte nu are voie să pară plictisit.
El trebuie să fie veşnic treaz, să vegheze asupra naţiunii şi să garanteze
Constituţia zi şi noapte, fără nici un moment de pauză.
E clar că nu e vorba de România. Dar despre ce e vorba? Despre cine? Secret, desigur.
Vestea bună este că mîine sau, în cel mai rău caz, luni sau poate marţi, dar sigur pînă joi, veţi afla secretul.
E clar că nu e vorba de România. Dar despre ce e vorba? Despre cine? Secret, desigur.
Vestea bună este că mîine sau, în cel mai rău caz, luni sau poate marţi, dar sigur pînă joi, veţi afla secretul.
vineri, 17 ianuarie 2014
Secrete şi raţiuni. De stat
Înainte de toate, trebuie să ştiţi că fiecare
stat are mai multe secrete şi mai multe raţiuni. De aceea se spune “secrete de stat” şi
“raţiuni de stat”. La raţiuni de stat te referi cînd dai un decret pe care nu-l
înţelege nimeni, cînd eliberezi un terorist sau cînd faci brusc o vizită într-o
ţară cu care te afli în conflict. Şi aşa mai departe. Secretele de stat sînt de
două feluri: temporare şi eterne. Cele temporare, e lesne de ghicit, la un
moment dat devin secrete simple, apoi se dau publicităţii în Jurnalul Oficial,
dacă nu cumva apar înainte în vreo gazetă, caz în care purtătorul de cuvînt dă
o dezminţire categorică. Secretele eterne, foarte rare, sînt atît de secrete,
încît nimeni nici măcar nu bănuieşte existenţa lor. Iar dacă din întîmplare le
află cine nu trebuie, totul se încheie nu cu o dezminţire, ci cu o înmormîntare
discretă sau, uneori, cu funeralii naţionale.
V-am dat aceste informaţii ca să vă ajut să descoperiţi secretul de care vorbeam în postarea precedentă. Primul care ghiceşte secretul primeşte un premiu. Ce premiu? Şi asta e secret.
V-am dat aceste informaţii ca să vă ajut să descoperiţi secretul de care vorbeam în postarea precedentă. Primul care ghiceşte secretul primeşte un premiu. Ce premiu? Şi asta e secret.
marți, 14 ianuarie 2014
Să vă spun? Să nu vă spun? E secret!
Deocamdată nu vă spun. E secret. Secret de stat aş putea spune, dar nu spun, pentru că e secret. Vreau să vă liniştesc, în caz că vă aşteptaţi la dezvăluiri senzaţionale în legătură cu un personaj sau altul din magnificul nostru peisaj politic, nu este cazul. Deşi secretul are o oarecare legătură cu politica. Dezvăluirile, mai mult sau mai puţin concrete, mai mult sau mai puţin senzaţionale, vor veni la timpul potrivit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)