Proprietate intelectuală, facultăţi mintale şi alte subiecte de actualitate

Pentru început, un mic vot: Toţi cei care nu folosesc şi nu au folosit niciodată vreun soft piratat, nu au descărcat filme şi muzică fără să plătească să ridice piatra mîna. Se abţine cineva? Bun, cu proprietatea intelectuală ne-am lămurit.

Mai departe. Ar fi fraza aceea a pictorului Apelles, transmisă posterităţii de Pliniu cel Bătrîn: "Sutor, ne ultra crepidam". În traducere, cizmarul să nu judece mai sus de sanda. Mai simplu, dacă n-avem încotro şi admitem că la fotbal şi la politică se pricepe toată lumea, la medicină, astronomie, macroeconomie, drept, arhitectură, sculptură, chimie, geologie etc. ar trebui lăsaţi să vorbească experţii în medicină, astronomie, macroeconomie, drept, arhitectură, sculptură, chimie, geologie etc. Mai ales etc. 

Încolo, eu tot nu am învăţat drept penal internaţional, aşa că tot nu ştiu dacă Ponta a plagiat sau nu. Aştept părerea experţilor. Iar cînd citesc că "orice analfabet îşi dă seama că Ponta a plagiat", încep să mă cred în anii 50, cînd cei incomozi erau înfieraţi cu mînie proletară şi primeau eticheta de "duşmani ai poporului".

Aşa. Acum s-o plagiez un pic pe Maria Barbu, care zicea pe fb... o clipă, să fac copy-paste. "S-au tampit ziaristii sau mi se pare mie? In loc sa se ocupe de realizarile lui Ponta la Consiliul European ei cad in capcana lui Basescu? Cum naiba sa il suspende Basescu pe Ponta? In ce tara ne aflam, in Uganda?"

Nu ştiu cum e cu Uganda, însă ţin minte că în ianuarie sau februarie 2007, cînd România tocmai intrase în UE, a vrut Tăriceanu să facă un lucru bun şi necesar, o strategie naţională pentru integrarea europeană. În acest scop, i-a invitat la Palatul Victoria pe liderii tuturor partidelor parlamentare. Ce s-a întîmplat? Nimic. În aceeaşi zi a apărut afacerea "Bileţelul". Toate televiziunile şi ziarele s-au ocupat săptămîni în şir de bileţelul cu pricina şi nimeni nu a mai pomenit de strategie. Strategiile nu fac rating. Bileţelele, da. La fel se întîmplă şi acum. Unde sunt jurnaliştii specializaţi în probleme europene? De ce nu vin ei în tocşouri,  să vorbească despre ce s-a întîmplat la Consiliul European de la Bruxelles? Asta a fost o întrebare retorică, desigur. Ieri am auzit în neştire ce-a zis Ponta, ce-a zis Băsescu, ce-a zis CCR, ce-a zis unul sau altul despre cine trebuia să meargă. Azi, tema e plagiatul. Industria diversiunii funcţionează la întreaga capacitate. Dar o contrazic pe Maria. Ziariştii nu s-au tîmpit. S-au tabloidizat doar, fac emisiuni pentru rating, nu pentru telespectatori.

În încheiere, vă mai avertizez o dată: dacă scrieţi "fair play" fără ghilimele, vă acuz de plagiat.

Ce-are natura cu prefectura?

Din prima clipă mi s-a părut bizar ("bizar? Aţi spus bizar?") că acuzaţia de plagiat împotriva lui Victor Ponta a apărut în revista "Nature". Ce are natura cu justiţia? Ce are cu dreptul penal internaţional? 
Cum la dreptul penal internaţional mă pricep aproape la fel de bine cum mă pricep la natură (adică foarte puţin spre deloc) sau cum se pricepe revista "Nature" la dreptul internaţional (idem), nu ştiu dacă doctorandul Victor Ponta şi-a plagiat profesorii. Ar fi o a doua bizarerie. Adică, scriind despre ceva ce ştie foarte bine, Tribunalul Penal Internaţional, şi ştie pentru că "a participat la discutiile privind infiintarea CPI, in 1999, la New York, ca reprezentant al Romaniei, din partea Ministerului Public, in cadrul Comisiei pregatitoare privind redactarea regulilor de procedura si a definitiilor infracţiunilor", ar fi fost o prostie fără margini să plagieze. 

Dacă autorii demersului chiar ar fi crezut că e vorba de un plagiat, ar fi avut la dispoziţie diverse şi prestigioase reviste de drept internaţional. Dar este clar că nu credeau. Atunci? "Ce-i mîna pe ei în luptă?"

Sigur, e o şicană. O încercare de a pune beţe-n roate guvernului USL. 

Pentru că unii chiar sunt dispuşi să creadă. Puţini. Lumea a început să nu mai înghită gogoşile prăjite în bucătăria de la Cotroceni. Dar locatarul de la Cotroceni a învăţat metoda "Calomniaţi, calomniaţi, întotdeauna rămâne ceva!" Şi o foloseşte cu succes din 2004. Şi chiar dacă "regula jocului" s-a schimbat, noţiunea de "fair play" îi e străină. Asta, veţi zice, nu-i o crimă. "E mai rău decît o crimă, e o greşeală". Pentru că apare din cînd în cînd cîte un om care, cînd i se spune "Pac, la Răsboiu!", răspunde "Publică şi du-te dracului!". 

Aş mai avea ce scrie, dar e "căldură mare". 

Şi da, în original nu natura are sau n-are treabă cu prefectura. 

Bibliografie:
• Beaumarchais, Pierre-Augustin Caron de
• Boulay, Antoine (apud Wikipedia) 
• Caragiale, I. L. 
• Eminescu, Mihai
• Năstase, Adrian
• Prévert, Jacques
• Shakespeare, William
• Wellesley, Arthur, primul duce de Wellington

Sper că am pus toate ghilimelele şi nu am uitat pe nimeni. 

Şi să mai prind pe vreunul că scrie "fair play" fără ghilimele! Plagiatorilor!

Pierdut senator. Îl declar...

2008, noiembrie. Am ales, uninominal, un senator. Un senator PSD. Un om politic destul de tînăr, inteligent, cu experienţă ministerială, considerat de o anumită parte a presei "un pesedist frecventabil". Nu l-am votat pentru că era frecventabil, ci pentru că era de la PSD. Aşa sunt eu, votez stînga. (Nu că PSD ar fi idealul meu de partid de stînga, dar cum nu avem altul pe-aici...)
2008, decembrie. S-a format guvernul mezalianţei de tristă amintire PDL-PSD. Senatorul pe care l-am ales a devenit ministru.
2010, din primăvară pînă-n 2012. Senatorul pe care l-am ales a candidat, fără succes, la preşedinţia PSD. Senatorul pe care l-am ales a plecat din PSD. A plecat convins că, din moment ce l-am ales uninominal, poate să mă reprezinte din ce partid vrea el. Eu sunt de altă părere, dar...

2012, iarnă grea, spre primăvară la fel. În urma demisiei unui membru al cabinetului Boc 5, senatorul pe care l-am ales uninominal a devenit ministru. După două zile, guvernul Boc 5 demisiona în bloc. Sau în vilă? Zece zile mai tîrziu, senatorul pe care l-am ales uninominal persevera ca ministru în guvernul Boc 6 Ungureanu.
2012, o zi rece şi ploioasă de mai. Rămas fără postul de ministru în urma căderii guvernului Ungureanu, senatorul pe care l-am ales uninominal şi-a dat demisia din Senat. Din motive de incompatibilitate cu noua funcţie, nu are rost să mai spun care.

Deci, rămîne cum spuneam în titlu.

Adevărata listă a noului guvern

De vineri seara, de cîte ori dau drumul la televizor, telecomanda se opreşte, fără voia mea, vă asigur, asupra unei liste a viitorului guvern Ponta. Lista e mereu alta. De fiecare dată, lista e comentată de jurnalişti, analişti, editorialişti, oameni politici, oameni de afaceri, oameni de bine, oameni de rău, oameni de aşa-şi-aşa. Fiecare dintre aceste distinse persoane publice ştie mai bine ca oricine - şi în orice caz mai bine decît Ponta - ce are de făcut viitorul guvern. Acelaşi fenomen, fără telecomandă, doar cu mouse, se petrece pe bloguri, dar mai ales pe Facebook. Numai din cele zise în tocşouri şi cele scrise pe fb ar ieşi un program de guvernare pentru următorii 40 de ani.
În aceste condiţii, împreună cu prietenii mei, în decorul mirific (!) al grădinii Centrului Cultural de la Ogrezeni, am alcătuit, în urma unor negocieri foarte serioase, lista viitorului guvern şi am schiţat programul de guvernare.
Aveţi aici decorul:

Structura şi componenţa guvernului de la Ogrezeni sunt, deocamdată, secrete. Ce rost ar avea să le anunţăm acum, cînd la televizor se prezintă a treizeci şi şaptea listă a cabinetului Ponta?
Premierul desemnat Victor Ponta a spus că va face publică lista viitorului guvern mîine seară.
Răbdare!
Lista guvernului de la Ogrezeni va fi anunţată ulterior.

Mărțișoare 2012

Aniversez o săptămînă de cînd am pornit într-o călătorie inițiatică la capătul căreia, precum lupul din „Scufița roșie”, voi putea mușca mai bine.
Între timp, de pe bloguri  și de pe Facebook, mai aflu una-alta despre ce se petrece în spațiul mioritic. Ah, dar ce se mai petrece!
-  În spitale (cele care au rămas nedesființate) lipsesc citostaticele și morfina, motiv pentru oprirea emisiei la Antena 3. O foarte absconsă legătură cauză-efect.
- Multă lume supărată pe numirea lui Teodor Meleșcanu la conducerea SIE, în locul lui MRU, detașat la Palatul Victoria. N-am înțeles prea bine motivele supărării. Probabil că ele există, dar nu le știu eu. Ce văd eu, de la distanță, este că portocaliii nu au un om care  să poată fi numit la SIE (adică să fie acceptat de colegii din NATO, că nu suntem de capul nostru).
- Marele scriitor israelian Amos Oz a fost în România și a participat, pe scena Ateneului, la un monolog al editorului său.
- Parlamentul sau o parte din el a adoptat legea lustrației. Situația se va îmbunătăți peste noapte, vom ieși din criză, recesiune și căcat și vom trăi bine cu toții, așa cum ne învață...
- Spațiul mioritic virtual e invadat de mărțișoare. Mai muzicale, mai desenate, mai cu poze, cu vorbe, cu șnur sau fără, cu talent sau doar cu bune intenții (Le știți, acele dale de pavaj. A nu se confunda cu bordurile).
- În spațiul mioritic virtual se fură. Poze, muzici, texte. Un dobitoc autointitulat „martor ocular” (Nu-i dau linkul, ca să nu-i fac trafic) fură sistematic postările lui Constantin Gheorghe și le postează pe propriu-i blog, fără indicarea sursei; aici întrebarea este dacă sucitul gîtului este cea mai bună cale de pedepsire a vinovatului sau, cum zice Mordechai, putem găsi și alte metode, de la „cremenal” la băgatul în mă-sa și invers.

Astea au fost mărțișoarele. E an de criză și de alegeri.

În atenţia guvernului: nu trebuie schimbate paturile

Intelectualul Guverneanu, cu rîvnă de funcţionar cu mînecuţe ajuns director, a decis că toţi bugetarii trebuie să lucreze fix de la ora 8 la ora 16 (să vedem cine va plăti orele suplimentare) şi s-a apucat să-i caute pe angajaţi la tablourile şi icoanele de pe birou. Nici calendarele nu dau bine, după părerea lui - cel puţin aşa am înţeles eu, care nu mă uit la ştiri şi am aflat toate astea de pe Facebook. Deci nu ştiu dacă i-a căutat şi de batiste şi la unghiuţe, nici dacă a prevăzut un import de coji de nucă pentru cei recalcitranţi.
Îi amintesc noului şef al guvernului o vorbă din bătrîni: ca să funcţioneze bordelul, nu trebuie schimbate paturile, ci curvele.

Sporturi extreme: mersul la spa

E periculos să mergi la spa. S-a convins Mircea Geoană. Acum s-a convins şi Emil Boc.
N-am să vorbesc despre porcăria televizată, nici despre ipocrizia unora sau altora, nici despre încălcarea Constituţiei, nici măcar despre tabloidizarea spaţiului public. Nici despre faptul că posibilitatea de a fotografia/ filma cu telefonul mobil trezeşte în unii instincte de paparazzi sau de Big Brother.
Mult mai grav este că, în România de azi, ţară europeană, oricui i se poate întîmpla acelaşi lucru. Oricui, demnitar sau simplu cetăţean. Şi nu neapărat la spa.

Nu discursul lui Ponta e important...

Să zicem că acesta e un guest post. Nu-l cunosc pe autor, semnează Bordelezu şi comentează destul de des pe blogul meu. De vreo doi ani. Cred că acest comentariu merită mai mulţi cititori. Silvu ple. Citiţi!

"Mor oameni cu zile, te rog să mă crezi, Lucia, televiziunile nu au ajuns până acolo unde tragedia trăită de concetăţenii noştri nu poate fi povestită. Cuvântarea lui Victor Ponta din Parlament are puţină importanţă. Ce e mai important este că în această perioadă primăriile, consiliile judeţene din zonele calamitate nu au resurse pentru a face faţă dezastrului produs de evenimentele meteorologice, mor oamenii în case, le mor animalele din bătătură, pagubele sunt deja enorme iar conducătorul se joacă în zăpadă, fâcând guvern de clone.

Am simţit pe propria-mi piele cum e să rămâi, câteva zile, fără posibilitatea de a comunica telefonic (antene GSM pline de gheaţă , fixul mort), fără curent electric, am văzut cu ochii mei oameni cu centrale termice moarte pentru că nu s-au gândit să-şi cumpere şi generator electrogen – le-a căzut curentul, le-a căzut şi centrala termică – fără butelie. Fără ţigări, fără pâine, pentru că nişte miniştri „deştepţi” au interzis în totalitate circulaţia pe drumurile publice, chiar şi pe acele drumuri pe unde se putea circula, de nu mai aveau voie să circule nici distribuitorii de pâine şi nici, culmea!, cei din consiliul judeţean care ar fi trebuit să se ocupe de dezăpeziri, în parohia lor. Buzăul şi Vrancea sunt două exemple pe care le am acum la îndemână. Ne mor concetăţenii, Lucia, adineauri am aflat că mi-a murit o cunoştinţă, văduvă tânără, avea doar 73 de ani, undeva între Râmnicu Sărat şi Brăila. Dumnezeu s-o ierte. Lucia, oare Dumnezeu îi va ierta şi pe cei care astăzi, când ar fi nevoie să facă pe dracu-n patru pentru a pune la dispoziţia autorităţilor locale bănişorii pe care îi strâng pentru alegeri, ca să angajeze companii private pentru salvarea oamenilor, se dau în stambă la televiziuni cu predarea ştafetei? Care ştafetă? Ştafeta mortii? Poate Dumnezeu îi va ierta, eu nu."

Cele două posibilităţi ale cabinetului Ungureanu

Cu şeful spionilor (aşa zice BBC) prim-ministru, o blondă de fier la Ministerul Economiei şi nişte cvasinecunoscuţi la celelalte ministere, cabinetul compus de premierul desemnat (compus e o figură de stil, mai degrabă e vorba de un patchwork, o însăilare de petice mai mult sau mai puţin colorate,  dar, desigur, cu o mapă profesională impecabilă, pe măsura exigenţei comandantului de navă), deci, ziceam, cabinetul Ungureanu are două posibilităţi:

1. Să pice la votul de investitură, pentru că parlamentarii nu apreciază arta însăilării şi nici ochii albaştri ai premierului desemnat.
2. Să obţină votul de investitură, să treacă la treabă şi să demonstreze cît de tare greşesc cei care spun că guvernul Boc a fost cel mai catastrofal din istoria postdecembristă a României. Întotdeauna e loc de mai bine rău.

O cratimă pentru premierul desemnat

Mihai-Răzvan Ungureanu, nu Mihai Răzvan Ungureanu. Parcă aşa ştiam. Surse bine informate mi-au povestit că în 1998, imediat după numirea sa ca secretar de stat în MAE, actualul premier desemnat a făcut turul birourilor, anunţîndu-i pe toţi angajaţii că numele lui se scrie cu cratimă.
Şi Cratimă i-a rămas numele.

Se caută un premier

Două săptămîni au trecut de la demiterea lui Baconschi. Scriam atunci că guvernul demisionează în rate. Azi a ajuns la scadenţă a doua rată.
Pe la televiziuni, în presă, pe bloguri şi pe Facebook, toată lumea îşi dă cu părerea despre viitorul premier. Va fi politic? Tehnocrat? De-al lor? De-al nostru? Se lansează diverse nume: Tănăsescu, Croitoru, Băsescu, Blănculescu, Maior, Ungureanu, Boagiu, Geoană etc.
Eu propun un premier tehnocrat, care cunoaşte situaţia reală a României mai bine decît majoritatea românilor: Jeffrey Franks.
Sau etc.

Dacă tot s-a amînat sfîrşitul lumii, măcar să aflaţi care este hormonul anului 2011

De fapt, titlul original vorbeşte de glanda anului, dar sună mai bine hormonul şi, oricum, despre el este vorba. Aici, în Foreign Policy.
Dar nu e singurul articol interesant din revistă. Citiţi!

O întrebare despre fostul ministru al muncii

Crede cineva dintre cititorii acestui blog că premierul Emil Boc l-a mătrășit revocat pe Sebastian Lăzăroiu fără să fi primit ordin de la se fi consultat anterior cu președintele Băsescu?

Alegeri comasate

Poate vă veţi mira, să ştiţi că eu sunt de acord cu alegerile comasate. Dacă ar avea pagină pe Facebook aş da şi un like. Mă întreb însă de ce să se comaseze doar localele cu parlamentarele? E o risipă! Propun, deci, ca alegerile parlamentare şi locale să aibă loc în 2014, odată cu cele prezidenţiale, în ziua alegerilor europene. În aceeaşi zi să se ţină adunările generale de alegeri ale acţionarilor de la toate companiile din ţară, să fie aleşi noii preşedinţi ai uniunilor de creaţie şi ai asociaţiilor de locatari.
Sau, şi mai bine, să nu mai avem deloc alegeri. Să le înlocuim, cum scriam acum 12 ani în "Labirint obligatoriu", cu tragerea la sorţi. Ideea nu-mi aparţine, este a lui Montesquieu, care relua, de fapt, o remarcă a lui Aristotel: "În general, se admite că desemnarea în diverse magistraturi prin tragere la sorţi este de natură democratică, iar desemnarea  prin alegeri, de natură oligarhică".

Mulțimi pe litoral

Duminică după-amiaza, la Mangalia, am văzut
o mulțime de noduri marinărești,

o mulțime de pescăruși

o mulțime de iahturi bine priponite la țărm

și foarte puțini oameni...

Amendamente la Constituţie

După cum ştim (iar dacă nu ştim, citim pe Wikipedia), Constituţia Statelor Unite a fost (şi mai poate fi) modificată numai prin amendamente. Amendamentele, adoptate de Congres cu o majoritate de două treimi în fiecare dintre cele două Camere, sunt - sau nu - ratificate de statele componente ale SUA cu o majoritate de trei pătrimi. Simplu, nu?
27 de amendamente, astfel adoptate de-a lungul timpului, fac parte integrantă din Constituţia SUA. Alte 6 amendamente, deşi aprobate de Congres, nu au fost ratificate. Patru dintre acestea mai pot, teoretic, să fie ratificate, după cum puteţi vedea aici.
Cum se apropie 4 iulie, mă gîndesc că ar fi bine ca americanii să se grăbească să ratifice (sau să respingă definitiv) amendamentele în chestiune. Măcar două dintre ele. Unul, din septembrie 1789, privind norma de reprezentare în Camera reprezentanţilor şi altul, care interzice titlurile nobiliare, adoptat de Congres în 1810. Celelalte două, mai noi, din 1861 şi respectiv 1924, pot să mai aştepte.
Aceasta este modesta mea contribuţie la dezbaterea constituţională de pe axa Bucureşti-Londra-Washington.
Despre modificările care trebuie aduse Constituţiei britanice, cu altă ocazie.
Cum? Regatul Unit nu are Constituţie? Se bazează numai pe suveranitatea Parlamentului şi domnia legii? Ţţţţţ!

Ce aveţi cu Lăzăroiu?

De cînd a fost numit ministru al muncii, familiei şi protecţiei sociale, dl. Sebastian Lăzăroiu a devenit principalul subiect de discuţie în tocşouri, pe bloguri şi pe Facebook. Ba că ar fi Terminatorul, ba că ar fi primit premiul Goebbels... Cîte şi mai cîte.
Cel mai bun articol pe tema asta e semnat de Roxana Iordache şi sună aşa:

 

(La drept vorbind, articolul este mai lung, vreau să spun că imaginea se repetă de unsprezece ori)

Sunt absolut de acord cu opinia mai sus citată. Asta a fost şi reacţia mea cînd am aflat ştirea.

Dar mă gîndesc că, de fapt, avem noroc. Putea fi domnul care, din cîte am auzit, va fi ambasador în Estonia...

Bucureştenii, proşti sau deştepţi?

Cînd l-au ales pe el, erau deştepţi.
Cînd nu vor s-o aleagă pe ea, sunt proşti.

Couscous tunisian (nici un cuvînt despre B&B)

Cînd a aflat că vin tunisienii, Tanti Jeni a început să se agite: le vor plăcea sărmăluţele? Musacaua? Varza a la Cluj? I-am promis că voi posta o reţetă de couscous. Dar cum nu prea am timp, iată aici un link spre o pagină cu mai multe reţete de couscous. Inclusiv tunisian. Am luat o poză de pe un site turistic :





Iată şi alte reţete tunisiene, pe un site franţuzesc cu reţete din toată lumea. Mi-a atras atenţia reţeta de coarne de gazelă cu pastă de migdale. Liniştiţi-vă, nu trebuie să plecaţi la vînătoare de gazele!  Trebuie să fie delicioase cornuleţele! :))))

Am aflat de ce se închid spitalele

Pentru binele nostru, desigur.

Azi, uitîndu-mă la televizor, mi-am dat seama că spitalele colcăie de infractori, că în spitale se petrec crime şi alte fapte reprobabile. Asta am aflat din serialul "Diagnostic: crimă" de pe AXN Crime. Deci, bine face guvernul că închide aceste locuri atît de periculoase.

Sigur că, în centrul Capitalei, rămîn neatinse magazinele "Amsterdam", le ştiţi, au pe firmă o frunză... Sănătate curată!