vineri, 29 ianuarie 2010

Blog de blog - Cele mai bune bloguri din 2009. Mai sunt doar două zile pentru nominalizări

Doar două zile ne despart de 1 februarie, data la care se încheie nominalizările pentru concursul "Blog de blog - Cele mai bune bloguri din 2009". Două zile în care mai aveţi timp să faceţi propuneri pe blogurile voastre şi să lăsaţi un link la postarea care a dat startul concursului.
Deci, pînă la 1 februarie, nominalizaţi, nominalizaţi, nominalizaţi :D

joi, 28 ianuarie 2010

NO BĂSESCU DAY

Azi e ziua apelului simultan lansat pentru susţinerea proiectului "Mişcarea violet. NO Băsescu Day -02.04.2010". Despre proiect citiţi pe blogul violet.
Lucrurile mi se par clare. Cum am mai spus cu altă ocazie:
La movuri, cetăţeni!
Şi o poză, ca să vedeţi că avem susţinători şi la Paris:

miercuri, 27 ianuarie 2010

O leapşă, două lepşe, ba chiar trei

E sezon de lepşe? Epidemie? Ceva este, că prea circulă multe.
Una e leapşa-premiu, primită personal de la Neliniştitu'. Cică aş fi Scrib Superior... Mai ştii? Poate chiar sunt. Oricum, după ce am citit, m-am simţi instantaneu slabă, frumoasă şi deşteaptă. :D


Hai să mă conformez parţial, adică să spun că trebuie pusă poza, transcris regulamentul - asta încerc să fac, dat un link spre o pagină cu linkuri zisă Mr. Linky List unde fiecare ar trebuji să-şi treacă numele şi linkul (no way!), evident un link spre cel de la care a venit leapşa-premiu, ceea ce am făcut şi de transmis premiul leapşă altor scribi. Superiori, desigur. OK, toţi prietenii mei care se ştiu Scribi Superiori (adică toţi) să se considere premiaţi, dacă vor, să ia leapşa şi s-o dea mai departe, eu am destulă treabă cu concursul "Blog de blog". Şi cu alte lepşe.
La Cody e o leapşă despre cărţi. E interesantă, luaţi-o cu încredere, dar îmi creează mici probleme. Ce să răspund la întrebarea nr.8: "Ce părere aţi avea despre o întîlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?" Aici am două variante, cam naşpa amîndouă: 
  1. nu vreau să destăinui aici ce spun cînd mă văd în oglindă
  2. cînd îmi întîlnesc colegii le spun bună ziua
Deci e clar, leapşa asta nu e pentru mine, nu pentru că mi-aş da aere sau m-aş crede prea importantă, sper că mă cunoaşteţi destul de bine ca să nu mă bănuiţi de aşa ceva, ci pentru că acest punct opt mă face să-mi pierd necesara seriozitate lepşească :D
Şi uite că am ajuns la a treia leapşă. Sună sorescian, ca "A treia ţeapă".
E leapşa cu ieşitul în stradă, luată de la Mădălina.  De ce - pentru ce - aş ieşi în stradă?
Pentru un prieten aş ieşi. Chiar şi pe gerul ăsta.
De fapt, persoana care a inventat această leapşă vrea să afle ce i-ar scoate în stradă pe români, ce i-ar face să protesteze.
Nimic.
Motivele sunt lehamitea, fatalismul mioritic şi capra vecinului.
Ne plîngem de absenţa spiritului civic. Ne plîngem de precaritatea societăţii civile.
Ceea ce nu înţeleg mulţi este că spiritul civic începe cu noi, cu atitudinea noastră faţă de ce se întîmplă nu neapărat pe scena politică, ci chiar acasă la noi sau în vecinătatea noastră imediată.
Am mai povestit, poate chiar pe blog, despre prima mea întîlnire cu spiritul civic în acţiune. Era în 1981, cred. Mă aflam pentru prima dată - şi deocamdată singura - la Roma. Într-o după-amiază am ajuns la celebra Fontana din Trevi, pe care o cunoşteam din "La dolce vita" lui Fellini.


Ei, bine, acolo era un fel de grevă.
Ştiţi că toţi turiştii aruncă un bănuţ în apă şi-şi pun o dorinţă. Dar ce se întîmplă cu bănuţii? Pe vremea aceea - nu ştiu ce s-a mai întîmplat de atunci - puştanii din cartier adunau monedele. Ca bani de buzunar sau, uneori, ca sursă de venit pentru cîte o familie mai săracă. Dar cu o zi înainte de vizita noastră, municipalitatea din Roma, în marea-i înţelepciune, luase hotărîrea de a colecta banii pentru urbe, interzicînd accesul tinerilor din cartier. Pe vremea aceea nu exista telefon mobil, nici twitter, dar asta nu i-a împiedicat pe locuitorii cartierului să organizeze de pe-o zi pe alta un protest: puştii din cartier erau căţăraţi pe statuile fîntînii, în timp ce toţi comercianţii din zonă - anticari, vînzători de suveniruri, patroni de cafenele şi restaurante au pus afişul "Închis". Oamenii aceia, care trăiau din turism, au renunţat la cîştigul unei zile în semn de solidaritate cu copiii lor şi ai vecinilor lor.
Nu e mare lucru? E un fleac? Citez din înţelepciunea chineză: chiar şi un drum de o mie de li începe cu un singur pas.

luni, 25 ianuarie 2010

Test. Punctul 18 din concursul "Blog de blog - cele mai bune bloguri din 2009"

Răspund aici celor care nu au nominalizat pe nimeni drept "Cel mai bun traducător din română în română", ca şi celor care, fără să citească pînă la capăt (am precizat că premiul va fi acordat în urma unui test), au nominalizat pe cine au crezut ei.
Textul care urmează a mai apărut pe blogul meu, tot sub formă de concurs, în septembrie 2009. Atunci nu am avut niciun cîştigător. Poate vom avea acum.
Deci, să se găsească toate tîmpeniile din textul de mai jos, toate greşelile de traducere, de limbă, de cultură generală, toate insultele la adresa limbii române. Atenţie, nu orice neologism este greşit! Nu sunt neaoşistă, ştiu că limba evoluează. Dar nu întotdeauna noul reprezintă o evoluţie.
Şi acum, porniţi la vînătoarea de greşeli. Cine găseşte cele mai multe erori va fi declarat cel mai bun traducător din română în română.

Sunt confident că discuţia pe această topică va revela oportunităţi incredibile şi va conduce la un mai mare suport din partea celor care, atât de departe, au agreat relocarea în altă locaţie, iar pe termen mai lung, vor permite accesarea fondurilor pentru care vom aplica, mi-a spus bossul. Făcea sens, aşa că am luat jobul, aveam expertiză, era destul de OK. M-a trimis la un training în Monaco di Baviera, unde a trebuit să rostesc şi un speech ca tribut pentru organizatori. Fiind ultimul tip din bloc, nu prea am oportunităţi de distracţie, noroc că o colegă a acceptat să fie escorta mea la un film despre care citisem că este „chiar inspiring prin atmosfera pe care o creează şi feelingul pe care îl transmite, ca şi prin ideile lui balansate”. După film am intrat într-o cafenea, unde ea a servit decît un negru mic, iar eu un ceai gri, apoi am condus-o acasă, locuia într-un apartament proaspăt redecorat, foarte luxurios, cu un pian grandios în colţul încăperii. Am luat un drink şi ne-am apucat de gătit. Eu am scos din buzunar cuţitul din armata elveţiană şi am tăiat baconul, iar ea s-a apucat să facă o tartă. Nu mai ţin minte toţi ingredienţii, pentru că eram uşor intoxicaţi, dar ştiu că avea praf de tartar, safran şi ginger. Când am plecat, ea mi-a spus cu senzitivitate: „Ai grijă de tine!”.
Desigur, textul ar putea continua, dar cred că vă ajunge.
Toţi cititorii blogului, bloggeri sau nu, sunt invitaţi la acest test de dificultate medie. E drept, ştiu cîţiva bloggeri pentru care e prea uşor. Dar sunt mult mai mulţi cei care mă vor considera sadică. Îi înţeleg.

duminică, 24 ianuarie 2010

The show must go on

Cîteva zile voi fi, probabil, mai puţin prezentă aici. Am să postez cîte ceva, dar nu ştiu cît timp voi avea pentru blog, de aceea scot moderarea şi vă voi răspunde la comentarii cînd voi putea. (Sper ca asta să nu le dea celor care semnează anonim impresia că-şi pot face de cap! Comentariile anonime vor fi şterse fără excepţie!)

Concursul blog de blog îşi urmează cursul. The show must go on! Vă rog, continuaţi să nominalizaţi, mai e doar o săptămînă pînă la 1 februarie.
Pe blogul lui Geocer găsiţi un cod pentru bannerul concursului.

N-aş fi scris postarea asta, dar am constatat azi după-amiază că mi-am pierdut simţul umorului. Sper că temporar.

Leapşa cu radetu'

Am primit de la Cody o leapşă care a pornit de la Mana: "Cît poate radetu' meu".
Păi, radetu' meu e destul de potent sau cred că mai e. Dar de doi ani, de cînd avem în bloc repartitoare, nu mai ştiu ce să zic. Factura mea nu e mai mică, toate caloriferele sunt date la maximum, dar nu e foarte cald. Nu e ca în alţi ani, cînd stăteam cu fereastra de la dormitor şi cea din bucătărie deschise toată iarna. Şi asta pentru că, deşi eu nu fac economii, vecinii mei fac. Apartamentul de lîngă al meu e gol, cu caloriferele închise, desigur. În apartamentul de sub al meu e o firmă care funcţionează doar cîteva ore pe zi. Caloriferele, la fel.
Nu ştiu cui să dau leapşa asta, s-o ia cine vrea.

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Iarna

de Vivaldi. Să nu spuneţi că e un pleonasm!

Ce se discută la PSD

Media şi blogurile prezintă situaţia din PSD exclusiv ca pe o  bătălie pentru putere, ca pe o luptă între grupuri (de oameni sau de interese). Nu spun că nu există şi acest aspect. Dar am văzut ieri că lupta poate exista şi pe planul ideilor, am văzut PSD-ul ca partid, nu ca gaşcă. Desigur, există acolo păreri diferite, chiar diametral opuse, ceea ce e foarte bine.
Conferinţa "Perspective ideologice pentru stânga românească" a fost organizată de Institutul "Ovidiu Şincai" şi  fundaţia "Friedrich Ebert". Discuţiile, moderate de Adrian Severin, au avut ca temă nu numai principiile şi valorile social-democraţiei şi evoluţia lor, ci şi organizarea democratică a statului, politica fiscală, reglementarea pieţelor. După introducerea făcută de Adrian Severin şi Stefanie M. Moser (reprezentanta Fundaţiei Friedrich Ebert în România, au vorbit Ion Iliescu, Adrian Năstase (iniţiatorul acestei conferinţe - se pare că ideea i-a venit în urma unor discuţii de pe blogul său), Cristian Diaconescu, Miron Mitrea, Cristian Dumitrescu, Elena Dumitru, Dan Darabont, Octavian Ştireanu, Marian Sârbu, Victor Ponta şi alţi parlamentari sau simpli membri ai PSD.
Au lipsit doar cei care s-au retras în munţi.
P.S. Voi reveni asupra conţinutului discuţiilor peste cîteva zile, cînd voi avea transcrierea, pentru că vreau să dau nişte citate.

vineri, 22 ianuarie 2010

Blog de blog - noutăţi de la şi despre juriu

Vestea bună este că juriul lucrează. Vestea şi mai bună este că juriul lucrează la regulamentul concursului. În mod firesc, acesta se va modifica frecvent pînă la data anunţării premiilor. Iată aici două puncte din regulament. Sunt importante, de aceea am să vă rog pe toţi să le respectaţi:
- membrii juriului nu pot primi premii, de aceea nu are rost să-i nominalizaţi. Mai ales, vă rog, nu mă nominalizaţi, nu pot să mă autopremiez. Ştiu că se practică asta la alte concursuri de bloguri, dar nu aici.
- propunerile se fac la leapşa cu nominalizări, în care prezint categoriile şi spre care trimite bannerul. Nu la postări despre politică sau alte teme. Vă mai dau încă o dată linkul.
- Dacă nu înţelegeţi despre ce este vorba la o categorie sau alta, întrebaţi. Nu încercaţi să ghiciţi, nu veţi reuşi :)

Cum am mai spus, conform tradiţiei, componenţa juriului nu va fi fixă, modificările fiind posibile pînă în ziua decernării premiilor. Iată lista membrilor juriului, aşa cum arăta azi dimineaţă. Vor fi alături de mine Ştefania şi  Mădălina (amîndouă au făcut parte anul trecut din juriul premiilor "Fără canguri"), Elisa, Lilick Oana, CrinaAdi Hădean. (laureaţi ale premiilor "Fără canguri" - nota bene, aştept şi alţi laureaţi de anul trecut în juriu), Lulutza (foarte activă  şi competentă cititoare de bloguri), Valive (blogger entuziast).
În cursul acestei zile, a acceptat să facă parte din juriu un alt laureat al premiilor "Fără canguri" - doamnelor şi domnilor, cel mai bun blogger dintre politicieni, Adrian Năstase!

joi, 21 ianuarie 2010

Arma vomitivă

Am citit despre tunul cu laser care produce ameţeli, greaţă şi vomă, pe site-ul Realitatea
Cică raza de acţiune e de 4 km, dar "bate" sigur la 1,5 km. A fost născocit de scoţieni pentru a fi folosit împotriva piraţilor somalezi. Stelian Munteanu, eşti pe recepţie?
Constat însă că românii, cu ajutorul unor obiceiuri populare precum tunsul oilor şi, desigur, cu sprijinul flăcării violete, au perfecţionat invenţia, obţinînd rezultate şi mai spectaculoase: ajunge să ne uităm la televizor că se şi produce efectul.

Blog de blog - Cele mai bune bloguri din 2009. Leapşă cu nominalizări! Update

UPDATE: Marea gală online este joi, 25 februarie, ora 21,30  la cea mai recentă postare !
Update: Pentru că deja sunt 210 comentarii şi, oricum, faza de nominalizări s-a încheiat, închid comentariile la această postare. Cei care doresc să voteze sau/şi să comenteze sunt invitaţi la postarea dedicată referendumului.

Din acest moment puteţi face nominalizări pentru cele mai bune bloguri din 2009. Puteţi să vă şi autonominalizaţi, autodenunţaţi, autodemascaţi. Puteţi să vă nominalizaţi, denunţaţi, demascaţi prietenii şi, desigur, duşmanii.
Asta se va întîmpla sub formă de leapşă. Dacă doriţi să participaţi, preluaţi cu copy-paste categoriile din concurs şi purcedeţi la nominalizări pe propriile voastre bloguri, apoi pasaţi leapşa cui doriţi. Nu uitaţi să lăsaţi aici cîte un link, să ştie juriul de unde să vă ia.
Desigur, cei care vor să nominalizeze doar la o categorie sau două, ca şi cei care nu au bloguri, îşi pot exprima preferinţele aici.
Iată, din nou, lista categoriilor la care se vor acorda premii:
  1.  Marele premiu - Pentru ca-mi place
  2.  Cel mai bun blogger dintre scriitori
  3.  Cel mai bun scriitor dintre bloggeri
  4.  Blogul cu cel mai mult umor
  5.  Cel mai bun critic literar
  6.  Cel mai bun cititor
  7.  Cel mai bun blogger dintre politicieni
  8.  Cel mai bun politician dintre bloggeri
  9.  Cel mai informat blogger
  10.  Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă
  11.  Cel mai gustos blog
  12.  Cel mai bun blog al unui ziarist
  13.  Cel mai bun blog anti-băsist
  14.  Cel mai fericit blogger
  15.  Blog de criză sau blogger crizat
  16.  Cel mai artistic blog
  17.  Cel mai bizar blog
  18.  Cel mai bun traducător din română în română (pe baza unui test la care poate participa oricine, blogger sau nu)
  19.  Cel mai bun comentator politic
  20.  Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri - nu neapărat despre politică
  21.  Premiul Voltaire (Să ne cultivăm grădina)
  22.  Cel mai cunoscut dintre bloggeri
  23.  Cel mai bun blogroll
  24.  Cel mai bun blog de sport
  25.  Cel mai schimbător blog
  26.  Cel mai luptător dintre bloguri
  27.  Cel mai bun blog de modă şi/sau vintage
  28.  Cel mai activ blogger
  29.  Cel mai prost blog
  30.  Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri
  31.  Premiul "Pixelul albastru şi flacăra violetă"
  32.  Premiul de popularitate
Gata! Liber la nominalizări! Termenul-limită este 1 februarie.

miercuri, 20 ianuarie 2010

Blog de blog - Cele mai bune bloguri din 2009. Categoriile

Aşa cum am mai spus, am decis în unanimitate, unilateral, uninominal şi de capul meu să încep anul bloggeristic cu un mare concurs de bloguri. Sau un top, daca vreti, dar democratic. Adica un top alcătuit pe baza propunerilor voastre. Desigur, vom avea şi un juriu.
Componenţa juriului se va putea modifica oricînd pînă la data anunţării premiilor, la fel şi regulamentul concursului. Fraudele vor fi permise şi chiar încurajate cu acordul Curţii Constituţionale juriului. Juriul va selecta cele mai bune bloguri, apoi eu voi da premii cui voi avea chef. Sper că nu aveţi nimic împotrivă.
Premiile? Deocamdată, surpriză!


Iată categoriile la care se vor acorda (sau nu) premii. Ordinea este întîmplătoare, toate premiile vor avea aceeaşi valoare,

  1. Marele premiu - Pentru ca-mi place
  2. Cel mai bun blogger dintre scriitori
  3. Cel mai bun scriitor dintre bloggeri
  4. Blogul cu cel mai mult umor
  5. Cel mai bun critic literar
  6. Cel mai bun cititor
  7. Cel mai bun blogger dintre politicieni
  8. Cel mai bun politician dintre bloggeri
  9. Cel mai informat blogger
  10. Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă
  11. Cel mai gustos blog
  12. Cel mai bun blog al unui ziarist
  13. Cel mai bun blog anti-băsist
  14. Cel mai fericit blogger
  15. Blog de criză sau blogger crizat
  16. Cel mai artistic blog
  17. Cel mai bizar blog
  18. Cel mai bun traducător din română în română (pe baza unui test la care poate participa oricine, blogger sau nu)
  19. Cel mai bun comentator politic
  20. Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri - nu neapărat despre politică
  21. Premiul Voltaire (Să ne cultivăm grădina)
  22. Cel mai cunoscut dintre bloggeri
  23. Cel mai bun blogroll
  24. Cel mai bun blog de sport
  25. Cel mai schimbător blog
  26. Cel mai luptător dintre bloguri
  27. Cel mai bun blog de modă şi/sau vintage
  28. Cel mai activ blogger
  29. Cel mai prost blog
  30. Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri
  31. Premiul "Pixelul albastru şi flacăra violetă"
  32. Premiul de popularitate

Cam multe, nu? Staţi liniştiţi, nu vom da premii numai de dragul de a le da. Dacă nu găsim blogul cel mai bun la o categorie, nu dăm premiul, aşa cum s-ar putea ca la unele categorii să avem mai mulţi premianţi, mai ales că membrii juriului vor avea posibilitatea de a acorda premii speciale.

Iar acum, pentru că am un puseu democratic, vă rog să vă uitaţi pe lista de categorii şi să-mi spuneţi dacă lipseşte vreuna esenţială. Grăbiţi-vă, după miezul nopţii nu mai adaug nicio categorie.

luni, 18 ianuarie 2010

Blog de blog - Cele mai bune bloguri din 2009. Despre juriu şi categorii

Daaaa... Se apropie momentul.
Vă anunţ oficial că mai aveţi la dispoziţie numai două zile pentru a mai propune categorii. Miercuri, 20 ianuarie, voi publica lista completă de categorii. Deci, grăbiţi-vă! După această dată, nu mai primesc propuneri de categorii decît în mod cu totul excepţional. Iar de joi va fi liber la propuneri, autopropuneri, denunţuri, autodenunţuri şi alte nominalizări.
Şi acum, juriul.
Conform tradiţiei, componenţa juriului nu va fi fixă, modificările fiind posibile pînă în ziua decernării premiilor. Deocamdată, şi-au confirmat prezenţa în juriu, alături de mine, Ştefania şi  Mădălina (amîndouă au făcut parte anul trecut din juriul premiilor "Fără canguri"), Elisa, Lilick şi Oana  (laureate ale premiilor "Fără canguri" - nota bene, aştept şi alţi laureaţi de anul trecut în juriu) şi Lulutza (foarte activă  şi competentă cititoare de bloguri).
P.S. Chiar în timp ce postam şi-a confirmat prezenţa în juriu un alt laureat al premiilor "Fără canguri" - Adi Hădean.

Augustin Frăţilă

Ştiam că e bolnav, ştiam că nu are scăpare... Dar vestea plecării lui m-a şocat.
Nu pot să scriu mai mult.

Bine v-am găsit!

De data asta n-am venit cu Blogger Force 1, ci cu Tarom. Am aterizat în Lendovciois şi am fost întîmpinată de o entuziastă delegaţie de bloggeri. Şampanie.
Voi reveni cu amănunte şi cu răspunsuri la comentariile de azi. Şi cu poze!.

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Epidemia de gripă porcină s-a terminat

În Franţa.
S-a anunţat oficial că numărul cazurilor de gripă A (aşa i se spune aici gripei porcine) a scăzut sub pragul epidemic în ultimele două săptămîni. Dar virusul continuă să circule şi nu se ştie dacă nu va izbucni un nou val epidemic, avertizează medicii, care insistă pentru vaccinare. Însă francezii nu prea se lasă vaccinaţi.
Ei, şi cum s-a terminat epidemia de gripă, a început cea de gastroenterită. În ultimele două săptămîni, 557000 de francezi, adică peste jumătate de milion, au fost la medic cu cazuri de diaree acută, mult peste pragul epidemic. (După părerea mea, multe din aceste cazuri nu sunt decît banale toxiinfecţii alimentare şi indigestii aproape fireşti în perioada sărbătorilor, dar e doar o părere).
Singurul sfat al medicilor: Spălaţi-vă pe mîini! Da, se pare că există un vaccin în farmacii, dar...

Vă întrebaţi ce va  fi la noi cînd se va termina gripa porcină?
Spălaţi-vă pe mîini! :D

vineri, 15 ianuarie 2010

Complexul Desdemonei

Nu ştiu dacă a fost descris de psihologi, dar el există. Ce-a păţit sărmana Desdemona din cauza batistei ştim prea bine. Cei mai apropiaţi de vîrsta mea îşi amintesc desigur cîntecelul "Am pierdut o batistuţă"... Iar la şcoală, învăţătoarea ne controla dacă aveam batiste curate la noi.
Vremurile s-au schimbat, puţini mai sunt cei care spală, calcă şi poartă batiste de pînză. Batistele de hîrtie, de unică folosinţă, sunt mult mai igienice şi mai practice.
Dar iată că o prietenă (cititoare de bloguri) m-a rugat să-i aduc de la Paris nişte batiste. Violete. Batiste violete? Da, violete, mov sau liliachii, să le fluture pe sub nasul portocaliilor. Un scop nobil, deci.
Şi am pornit pe străzile Oraşului Lumină, în căutare de batiste.
N-am găsit.
Nu mai există.
Nici la Printemps, nici la Galeries Lafayette n-am găsit batiste de damă. Totuşi, la Galeries Lafayette mi s-a spus că au batiste bărbăteşti. O fi şi asta un soi de discriminare?
În concluzie, n-am găsit batiste. Nici liliachii, nici de altă culoare.
În schimb, în vitrina unui magazin din rue du Faubourg Saint Honoré, am găsit tee-shirt-uri pentru căţei. La 270 de euro bucata.Îmi sunt dragi cîinii, dar...

joi, 14 ianuarie 2010

Ce am învăţat în 2009? (Leapşa de la Adrian Năstase)

Leapşa asta circulă de vreo săptămînă pe bloguri. La mine a ajuns de la Adrian Năstase. Şi asta pentru că, în opinia lui Adrian Năstase, aş fi unul dintre cei care "înţeleg regulile jocului". Fără nicio legătură cu leapşa, mi-am amintit instantaneu de extraordinarul film al lui Jean Renoir, "La regle du jeu". Ar trebui să-l revăd. Ar trebui să-l (re)vedeţi.
Dar, de fapt, totul se leagă. Primul lucru pe care l-am învăţat în 2009 a fost tocmai "regula jocului" în blogosferă. Chiar dacă blogul meu exista înainte, 2009 a fost anul în care el, blogul, a devenit pentru mine un nou mod de exprimare, de comunicare. Se spune "La Roma, fă ce fac romanii". Pe blog, fă ce fac bloggerii. E prima regulă.
Ce-am mai învăţat în 2009? Multe, dar majoritatea foarte personale.
- Am învăţat că, deşi 2009 a fost anul în care am împlinit 60 de ani, mai sunt în stare să învăţ, ceea ce e foarte bine.
- Am învăţat că, deşi am împlinit 60 de ani, pot să comunic foarte bine cu oameni mai tineri şi chiar foarte tineri, ceea ce e minunat.
- Am învăţat că blogul este nu doar un mijloc de comunicare, ci şi unul de socializare (nu-mi place termenul, dar asta e) şi mă bucur să pot spune că anul 2009 mi-a adus mulţi prieteni foarte buni - online şi offline.
- Am învăţat că unele proverbe şi zicători sunt adevărate, de exemplu "Cine nu riscă, nu cîştigă".
- Am învăţat că unele proverbe şi zicători nu sunt adevărate, cum ar fi "Tot răul spre bine", "Mai rău de-atît nu se poate" şi "Noaptea e un sfetnic bun" (dacă vă gîndiţi la noaptea de 6 spre 7 decembrie, îmi veţi da dreptate).
- Am învăţat că singura lege respectată în România este legea lui Murphy.
- Am învăţat că o leapşă trebuie transmisă mai departe, aşa că o transmit Oanei, Matildei, Renatei, lui Mihai Mălaimare , lui Adi Hădean şi lui Neliniştitu'.

miercuri, 13 ianuarie 2010

Zile pariziene

Nu prea am timp de scris - nici chef, recunosc. Iar dacă este adevărat ce spun unii că o imagine face cît o mie de cuvinte, aveţi mai jos cîteva mii de cuvinte condensate sub formă de poze. Dacă vreţi vederi din Paris, le găsiţi în altă parte, e plin Internetul. Eu am fostografiat fix ce m-a interesat. Sper să vă intereseze şi pe voi.

 
 
 
 
 

marți, 12 ianuarie 2010

Evita din lendovciois

Nu Margaret Thatcher, nu Hillary Clinton, nu Angela Merkel.
Pentru un electorat imbecilizat anesteziat cu telenovele, Eva Peron, Evita, e un model mai accesibil.
Dar, mă gîndesc eu, poate că e mai bine aşa. În ciuda imensei ei popularităţi, Eva Peron, a doua soţie a preşedintelui argentinian Juan Peron, n-a avut destulă influenţă în cercurile politice pentru a depăşi statutul de primă doamnă. Mulţi ani mai tîrziu,  succesoarea ei, a treia doamnă Peron, a devenit vicepreşedinte al ţării şi apoi preşedinte. Dacă-mi aduc bine aminte, Isabel Martinez Peron era în bune relaţii cu o altă soţie de dictator, vreau să spun cu o altă Elenă de tristă amintire.

Nora Iuga are blog

Dacă este adevărat că ziua bună se cunoaşte de dimineaţă, atunci azi ar trebui să am o zi minunată, pentru că prima veste pe care am primit-o a fost aceea că scriitoarea Nora Iuga are blog. Şi ca şi cum asta nu ar fi de ajuns, Nora Iuga a iniţiat şi un concurs literar foarte interesant adresat elevilor de liceu, după cum se poate vedea aici.
Nora, bine ai venit în blogosferă!

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Scriitorii protestează

Uniunea Scriitorilor din România își exprimă îngrijorarea în legătură cu introducerea CAS pentru drepturile de autor

Uniunea Scriitorilor din România își exprimă îngrijorarea în legatură cu inițiativa Guvernului privind ridicarea excepției de la plata contribuției de asigurări sociale pentru sumele provenite din drepturile de autor.
Introducerea CAS în cuantumul drepturilor de autor va însemna o reducere semnificativă, de aproape 30%, a veniturilor creatorilor români, rezultate din creația artistică. Aceasta în condițiile în care, chiar și fără această impozitare suplimentară, drepturile de autor aveau, cel mai adesea, o valoare simbolică.
Socotim că argumentul potrivit căruia în acest fel se elimina evaziunea fiscala rezultată din utilizarea abuzivă a acestei modalități de plată este netemeinic. Nu înțelegem de ce ținta luptei împotriva evaziunii fiscale, în loc să fie marii evazioniști, ajung să fie scriitorii români.
Uniunea Scriitorilor din România își exprimă susținerea pentru acele amendamente la Legea Bugetului de Stat pe anul 2010 care prevăd o majorare a bugetului Ministerului Culturii și Patrimoniului Național. O tentativă de creștere substanțială a impozitării drepturilor de autor, în condițiile în care finanțarea culturii scade, în termeni reali, cu aproape 10% față de 2009, ajungând la 0,12% din PIB (!?) reflectă o atitudine cel puțin stranie, una care nu acordă respectul cuvenit creației artistice românești.
----
Am primit acest comunicat de la Horia Gârbea. Nu ştiu dacă ar mai fi de adăugat ceva. Doar să facem aritmetică. Dacă un scriitor primeşte 20-30 lei pentru un articol în presa literară şi 500-1000 lei pentru o carte (puţini primesc mai mult), să se calculeze... Ce să se mai calculeze?

Peisaj de iarnă

Prea mult de scris n-ar fi la titlul ăsta. Am ales cîteva fotografii făcute din trenul Thalys sau la Paris. La unele am dat şi explicaţii, altele au rămas fără cuvinte, pentru că mi s-a părut inutil să explic inexplicabilul. Dacă nu înţelegeţi rostul vreunei poze, întrebaţi! :))

Iarna europeană

Coadă la supă. Nu încetez să mă mir. Hotelul unde stau se află într-o zonă împînzită de restaurante japoneze, cambodgiene, coreene. Dar mai ales japoneze. Vreo 10, cred. Şi totuşi, la unul singur e coadă şi la prînz şi seara, pe orice vreme. Da, au o supă bună, dar nu chiar atît de bună încît să stai o oră în frig pentru ea.

Sine qua non.

Am mîncat la un restaurant indian din rue d'Orsel, în Montmartre


Am făcut poza asta şi următoarele de la fereastra camerei de hotel. Stau la etajul 4.



Recunoaşteţi personajul?


joi, 7 ianuarie 2010

Live blogging cu 300 km pe oră

Am plecat din Köln spre Paris. Cu Thalys, de unde scriu această postare. Şi nu e glumă: Thalys, acest tren de navetişti pentru funcţionarii europeni, merge cu 300 km pe oră şi parcurge distanţa Köln-Paris în 3 ore şi 15 minute, oprind doar de trei ori pe traseu. 
Chiar acum se pregăteşte să oprească la Aachen, alb tot de zăpada căzută peste noapte, care sclipeşte în lumina soarelui.  Şi la Köln ningea de dimineaţă cînd am ieşit din hotel, deşi ninsoarea era prevăzută abia pentru vineri. S-a grăbit. Nici alertele meteo nu mai sunt ce-au fost...
Iar prietena mea Rodica spune că la Paris e polei. Merde! Acum şi-a găsit!
Am plecat din  Aachen. Următoarea oprire, Liege.
Ora locală 11,54 - trenul intră în gara Liege-Guillemins. Am trecut din Germania în Belgia ca din sectorul 1 al Bucureştiului în sectorul 2. Şi plecăm din gară, linia de tren trece pe sub o atostradă suspendată. Conductorul apare în vagon, întrebînd dacă are nevoie cineva de rezervare de taxi la Bruxelles, următoarea oprire. Cele două stewardesse vin din nou cu căruciorul de băuturi.
UPDATE de la Paris: În restul drumului am dormit, am mîncat, am răspuns la cîteva comentarii. Cînd să mai postez ceva, se terminase bateria laptopului. Iar Paris m-a primit cu soare, deşi urmele ninsorii de dimineaţă se mai văd pe alocuri. 

miercuri, 6 ianuarie 2010

Moda la Köln

Mă aflu pentru o zi la Köln, de fapt, de după-amiază  pînă mîine dimineaţa, cînd plec spre Paris. Despre ce.-am mîncat seara cu vărul meu la un restaurant argentinian, Maredo, nu vă povestesc, pentru că n-am apucat să fac poze, dar vă dau un link, aşa, de poftă :)
În schimb, după-amiază, după ce am lăsat bagajul la hotel, m-am dus la shopping. Fără chef, doar aşa, ca să nu spun că n-am încercat.. N-am luat mai nimic. Dar am putut observa în vitrine tendinţele modei :D




Ca să fiu în ton, am cumpărat nişte mănuşi mov, pentru mine şi două din susţinătoarele online ale acestei culori. 

marți, 5 ianuarie 2010

O mică (dar semnificativă) schimbare de look

Poate aţi observat că am schimbat poza de pe blog, iar titlurile şi linkurile au devenit mov. Nu, nu-mi schimb culoarea politică, în niciun caz. Iar poza nu e recentă, are patru sau cinci ani. Dar e singura în care port mov. Deci, pe scurt, blogul meu a virat spre mov în semn de adeziune la propunerea lui Lilick de a-i spune NU lui Băsescu pe 2 aprilie, la cîteva zile după ce francezii, pe 27 martie, îi vor fi spus NU lui Sarkozy. În acest scop, pînă la 2 aprilie, poate şi mai apoi, blogul meu va arbora violetul în toate nuanţele.sale. Iar pe 2 aprilie, vom purta cu toţii, care pe unde vom fi, ceva mov, violet, liliachiu: o eşarfă, o bluză, o cravată, o poşetă... Toţi, în afară de cei care poartă portocaliu, desigur.

La movuri, cetăţeni! Să se vadă că suntem mai mulţi!

luni, 4 ianuarie 2010

O părere în legătură cu reforma presei

Sub titlul "Hai să facem reforma presei pe net", Victor Ciutacu ne cere (n-am folosit pluralul majestăţii, staţi liniştiţi, e vorba de noi, cei care citim blogul lui Ciutacu) părerea despre ce şi cum ar trebui făcut în lendovciois pentru ca presa să supravieţuiască şi să fie mai altfel - mai profesionistă, mai onestă, mai normală.
Sigur că am păreri despre presa dîmboviţeană, despre ziariştii copy-paste şi despre patronii de presă... Dar e inflaţie de dat cu părerea, pentru că toată lumea se pricepe la presă şi la reforma ei. La fel ca la politică şi la fotbal. Asta pentru că tot românul e născut poet...
De aceea prefer să vin cu o propunere concretă: instituirea cărţii de jurnalist (legitimaţie, card, nu contează numele) pe modelul aplicat din 1935 în Franţa. Cine şi în ce condiţii acordă această carte de identitate jurnalistică puteţi afla de aici.
Desigur, modelul francez nu poate fi aplicat tel-quel, ci adaptat la condiţiile noastre, de aceea cred că solicitanţii ar trebui să depună, odată cu cererea şi celelalte documente, şi un dosar profesional (nu o mapă profesională!) din care să reiasă că sunt alfabetizaţi şi au mai mult de un sfert de neuron.
Ah, da, ar trebui să existe şi o organizaţie profesională a jurnaliştilor. S-au tot înfiinţat şi desfiinţat. Mai există vreuna?

duminică, 3 ianuarie 2010

Blog de blog – categorii în concurs

Au început să vină ideile şi propunerile de categorii pentru marele concurs cu premii „Blog de blog – cele mai bune bloguri din 2009”. Cele mai multe sunt preluate cu copy-paste din concursul „Fără canguri”, dar au apărut şi unele noi. Iată-le, înşirate mai jos:
Marele premiu - Pentru ca-mi place
Cel mai bun blogger dintre scriitori
Cel mai bun scriitor dintre bloggeri
Blogul cu cel mai mult umor
Cel mai bun critic literar
Cel mai bun cititor
Cel mai bun blogger dintre politicieni
Cel mai bun politician dintre bloggeri
Cel mai informat blogger
Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă
Cel mai gustos blog
Cel mai bun blog al unui ziarist
Cel mai bun blog anti-băsist
Cel mai fericit blogger
Blog de criză sau blogger crizat
Cel mai artistic blog
Cel mai bizar blog
Cel mai bun traducător din română în română
Cel mai bun comentator politic
Cel mai bun grădinar din blogosferă
Lista nu este definitivă, aştept în continuare sugestii şi propuneri. Unele categorii sunt foarte clare, la altele va fi nevoie de explicaţii. Vor veni şi ele la momentul potrivit.
Deocamdată, atrag atenţia asupra unui punct din regulament: blogurile pe fond negru vor fi privite cu mai puţină simpatie decît celelalte, din simplul motiv că nu pot să le citesc. 
Încă ceva: nu exclud posibilitatea de a da premii laureaţilor de anul trecut, dar aş prefera să-i premiez pe cei care încă nu au luat premii. De aceea îi rog pe cei care au fost premiaţi anul trecut să facă parte, dacă doresc, din juriul de anul acesta.

vineri, 1 ianuarie 2010

Anonimi de ziua întîi

Un an nou nu înseamnă şi obiceiuri noi.
Cu regret, pentru că azi voiam să scriu numai despre lucruri bune şi frumoase, sunt nevoită să postez din nou acest anunţ:
NU ACCEPT COMENTARII ANONIME.
În acest moment aşteaptă la moderare vreo şapte mesaje semnate anonim, de la cinci comentatori diferiţi. Şi vor tot aştepta, pînă le şterg. Sau pînă cînd autorii lor vor binevoi să şi le asume, semnînd cu un nume, un pseudonim sau cu iniţiale. E chiar atît de greu?
Aşa cum am mai spus, nu ideea de anonimat mă deranjează, ci dificultatea de a deosebi un anonim de alt anonim.

REVELIONLINE sau REVELI-ON-LINE

LA MULŢI ANI!
Şi două poze modeste, de lucru :)


Click pe poză!