Ce-am făcut în ultimii 40 de ani...

Nu-mi vine să cred! 40 de ani de cînd am terminat Conservatorul!

Iată aici un fragment din textul pe care l-am scris pentru cartea a cărei copertă o vedeţi alături. "Destine muzicale" a apărut, cum e firesc, la Editura Muzicală; o carte scrisă de noi, promoţia 1972 a Conservatorului bucureştean. Mîine, 1 septembrie, ne vom întîlni la Conservator, vom cînta Gaudeamus şi un cîntec scris special pentru acest eveniment de fostul nostru profesor Iovan Miclea. Apoi vom petrece şi vom povesti. Avem ce, doar au trecut 40 de ani...

Ne vom întîlni, cei mai mulți dintre noi pensionari, fiecare cu probleme personale, probleme de sănătate, de familie – dar cu amintiri comune, amintiri despre locul și timpul în care ne-am format, în care a început, practic, viaţa noastră de adulţi. Chiar şi acum, după patru decenii, după o viaţă plină de evenimente, unele extraordinare, cei cinci ani de Conservator rămîn un moment de vîrf, perioada de acumulare maximă. Cursurile, seminarele, orele de studiu, profesorii, colegii, dar şi concertele, spectacolele, lecturile, expoziţiile, filmele din acei ani sunt temelia a ceea ce am devenit ulterior. Sună a limbă de lemn? N-am ce face, e adevărat.
Orchestra simfonică din Bamberg la Ateneu, Ionel Perlea, la repetiţia cu simfonia a V-a de Beethoven, Sergiu Celibidache la Sala Radio, dirijînd „Tablouri dintr-o expoziţie”, cu orchestra din Stockholm, „Regele Lear” la Teatrul Naţional, aflat pe atunci în sala Majestic, „Troilus şi Cresida” la Teatrul de Comedie, „Don Giovanni” la Operă, în regia lui Hero Lupescu... Expoziţia Brâncuşi la Muzeul de Artă, expoziţia de sculptură în sticlă de la Ateneu... Şi filmele... Am văzut în acei cinci ani toate filmele făcute vreodată, de la Lumière la Ingmar Bergman şi Akira Kurosawa. De cele mai multe ori la Cinematecă sau la cinematografele din centru, dar nu ezitam să merg, chiar şi iarna, pe ger, la un cinematograf de cartier să văd ultimul Jancso sau Wajda. În acei ani am descoperit „În căutarea timpului pierdut” de Proust, piesele lui Sartre şi Ionesco, noul roman francez, cartea lui Jan Kott „Shakespeare, contemporanul nostru” şi terasa Monte Carlo din Cişmigiu.
Ah, dar întrebarea era alta. Ce-am făcut în ultimii 40 de ani? 

Revin, cu imagini şi poveşti, după întîlnirea de mîine. Vreau acum doar să menţionez aici strădania unor colege - Mihaela Doboş, Carmen Marino, Doina Dacian. Datorită lor va avea loc evenimentul de mîine. Mulţumesc.

Ce îţi doreşti de la viitorul tău deputat sau senator? Leapşă de la Lilick

În primul rînd, vreau să-i mulţumesc lui Lilick că m-a făcut să scriu. Am cam stat deoparte în ultima vreme, e prea mult zgomot în jur, toată lumea ţipă, e o isterie generală. Desigur, explicabilă, chiar justificată. Am reuşit să-mi păstrez, deocamdată, calmul. Altfel riscam să mă cert cu prea mulţi dintre prietenii mei. Deci, citind doar cîte ceva pe fb, mai mult în treacăt, cu televizorul doar pe AXN şi nici asta prea mult, am reuşit să mă păstrez la o oarecare distanţă de "lumea dezlănţuită". Depresia, în schimb, nu o pot ţine departe de mine. Şi nu pot să tac prea mult timp. Face rău la fengşui.
Aşa că postarea lui Lilick a picat la ţanc. Nu sunt eu de acord cu tot ce scrie acolo, mai ales că eu sunt de stînga şi sută la sută republicană, chiar dacă nu de la Ploieşti. Dar prietenia înseamnă şi să poţi să nu fii de acord cu unele lucruri. Fundamental are însă dreptate: trebuie să ne gîndim bine ce deputaţi şi senatori alegem în toamnă.
Ce vreau eu de la viitorul parlamentar din colegiul meu? Foarte simplu: presupunînd că USL va decide ca în colegiul meu să candideze un mebru al PSD, doresc ca acesta să fie de stînga, adică să facă parte din PSD nu pentru că are un prieten în partid, ci pentru că îl atrage doctrina Partidului Social Democrat. (De altfel, adeziunea la o doctrină mi se pare singura justificare a oricui pentru a adera la oricare partid. Evident, vorbesc de partidele serioase, cu doctrină clară, ca PSD şi PNL.)
Aş mai dori să fie o persoană care citeşte, care ştie ce se întîmplă în lume şi de ce, o persoană onestă şi bine alfabetizată. Şi pentru care contează mai mult principiile decît banii. (Sigur, în condiţiile votului uninominal, banii contează foarte mult. Prea mult.) Un om care nu se lasă şantajat şi, indiferent de sex, are cojones.

Dar, mai ales, doresc să nu mă trădeze ca senatorul pe care l-am votat în 2008. Mai pe larg despre asta, într-o postare mai veche:  "Pierdut senator, îl declar...".

Iar leapşa merge mai departe...

Dacă aş fi în locul preşedintelui Crin Antonescu...

12 septembrie a devenit 21 august (după o mică haltă la 31 august). Probabil expiră chiria la garaj sau aşa ceva. Brusc, e urgent. Problema listelor electorale e mai confuză ca oricînd. Şi erata la fel. De cvorum, ce să mai vorbim.
În acest timp, procurorii fac ore suplimentare, anchetîndu-i pe cei care şi-au exercitat dreptul constituţional de a vota, iar CSM ar vrea şi anchetarea.unor parlamentari pentru declaraţii politice. Menţionez, pentru uzul celor care folosesc Constituţia doar ca tapet, că articolul 72, alineatul 1, spune clar:

Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

Este singura imunitate pe care o au parlamentarii. Dreptul de a se exprima.

Dar să trecem la cestiune şi am să vă rog să fiţi foarte atenţi.
Eu am încredere în statul de drept, am încredere în instituţiile democratice, am încredere în justiţie. Sunt convinsă că toţi judecătorii şi procurorii, ca şi judecătorii Curţii Constituţionale, sunt obiectivi şi nepărtinitori, indiferent cine i-ar fi numit. Doar în acest scop au primit inamovibilitatea, nu-i aşa? Ca să nu fie coruptibili, să nu fie influenţabili, să nu fie şantajabili, pe scurt, să nu joace cum le cîntă altcineva. Deci, cum spuneam, eu sunt sigură că aşa şi sunt. Nu iau decizii bazate pe prietenie, pe reciprocitate, pe avantaje materiale, pe simpatii politice, erotice sau de altă natură.
Dar oameni suntem... Oameni sunt şi ei/ele, pînă la proba contrară. Şi oamenii mai greşesc, mai păcătuiesc cu vorba sau cu... În fine, înţelegeţi. Am citit pe Facebook că la DNA ar exista nişte dosare de corupţie şi filme erotice cu personaje din zona justiţiei. Evident, eu nu cred una ca asta. Cum să mă autosesizez de la un comentariu de pe Facebook?
Dar dacă, totuşi... Cum ziceam, oameni sunt şi ei...
Şi uite-aşa mi-am amintit din nou de Arthur Wellesley, primul duce de Wellington, care, fiind şantajat, a spus replica devenită celebră:

Publish and be damned!

În traducere, ca să înţeleagă toată lumea, "Publică şi du-te dracului!".
Ceea ce e greu, trebuie portocale maaaari şi nu e sezonul.
De aceea, în locul preşedintelui interimar Crin Antonescu, aş da o amnistie în alb. Pentru cei/cele care, ca judecători, procurori, judecători ai Curţii Constituţionale, se ştiu cu o musculiţă cît de mică pe căciulă şi bănuiesc/ştiu că undeva, la DNA sau în altă parte, cineva colecţionează muşte. O amnistie pentru orice fapte, oricît de grave (şi pentru posibilele consecinţe ale acestora), care ar împiedica respectivele persoane inamovibile să decidă aşa cum le dictează conştiinţa, obiectiv şi nepărtinitor.
Ah, ce mi-aş dori să apară un Wellington în România! Sau mai mulţi.

Mai este timp. O săptămînă fix.
Dacă nu se schimbă din nou termenul.

Toamna va veni devreme

E multă încrîncenare, multe capete înfierbîntate, multe vorbe aruncate aiurea, cu patimă, cu îndîrjire, asta e, canicula nu este prea potrivită pentru reflecție, pentru moderație, pentru decizii bine cumpănite.
E vara vrajbei noastre, ca să-l parafrazez pe SHXPR, și orice-am face, nu ne putem relaxa complet. Oriunde-am fi, pe plajă sau în vîrful muntelui, avem un televizor sau un calculator gata să ne furnizeze noi motive de enervare.
Toamna va veni devreme anul acesta, la 31 august. De fapt, bine-ar fi să vină toamna, nu iarna...
Pînă atunci, să profităm de vacanță, cît mai e.

Sine ira et studio despre Curtea Constituţională

Toată lumea se întreabă ce decizie vor lua judecătorii de la CCR, se numără cîţi sunt de o parte, cîţi de alta, cine cu cine e priete, rudă, fost coleg de partid...
Toate astea le-am aflat de pe Facebook pentru că eu nu mă uit la Antena 3 (şi nici la alte posturi de ştiri), prefer, cum am mai spus, programele educative de pe AXN şi AXN Crime. Spre deosebire de tocşouri, în filme personajul negativ nu este demis, ci...
Dar eu vorbeam de Curtea Constituţională, care va avea o misie teribil de grea. Cîteva procente lipsă dintr-un total fictiv, un boicot la care au participat şi morţii de pe listele electorale, alt boicot la instigarea premierului Ungariei, contra 7400508 de voturi pentru demiterea lui Băsescu.
Nu-i invidiez pe cei nouă judecători ai CCR. Le va fi extrem de greu să ia o decizie. Dar mă gîndesc că fac şi ei parte din cei peste 18.000.000 de pe listele "oficiale", din cei 16.527.971 de la INS (rezultat "provizoriu" al recensămîntului din 2011) şi din cei 16.568.476 de la CNAS. Şi mă întreb: oare au votat la referendum?