Mari proiecte: Statuia lui Traian

Am aflat (pe surse) că spre sfîrşitul acestei săptămîni se vor reuni în mare taină membrii Comitetului pentru statua lui Traian.
Oare ce au de gînd? Şi de ce atîta mister?

O lege anti-Oprescu?

Mi se pare numai mie sau chiar e interesant faptul că, a doua zi după ce Sorin Oprescu a dat de înţeles că ar putea candida, PD-L şi PSD au pus de-o comisie pentru modificarea legii nr. 370/2004 pentru alegerea preşedintelui României?
Am citit în diagonală legea şi mă întreb dacă modificările nu vor viza cumva numărul de semnături necesare pentru depunerea candidaturii sau introducerea altor articole menite să descurajeze candidaţii independenţi.
Pentru a veni în ajutorul susmenţionatei comisii, am cîteva sugestii:

• nu pot candida aleşii locali
• nu pot candida absolvenţii Facultăţii de Medicină
• nu pot candida persoane cu titluri universitare
• nu pot candida persoane cu iniţialele S.O.

La nevoie, mai găsim:)

Ce vom face în următorii 5 ani? Vom rîde?

Recent, mi-am adus aminte de piesa „Dragonul” de Evgheni Şvarţ şi am recitit-o pe net, în engleză, într-o variantă apropiată de original, fără note sau interpretări, fără tentative de actualizare. Piesa, scrisă prin 1943-44, mi s-a părut, de data asta, de o profunzime pe care nici mai celebrul Orwell nu o egalează. Citiţi-o!

Există deja români care regretă perioada Ceauşescu, acea „dictatura caricaturală”, ca să reiau o sintagmă lansată de presa franceză a anilor 80. Caricaturală, dar nu mai puţin reală, nu mai puţin dictatură. Rîsul ne-a ajutat să supravieţuim, bancurile, hazul de necaz au fost supapa de siguranţă; presiunea dictaturii devenea mai suportabilă. Poate aşa sau şi aşa se explică lipsa unei disidenţe/opoziţii mai serioase la regimul Ceauşescu.

Hazul de necaz, zeflemeaua, băşcălia, mişto-ul, caterinca - şi probabil mai există sinonime pentru acest element de specific naţional chiar mai frate cu românul decît codrul - domină viaţa politică, mass-media, blogosfera. Hăhăitul prezidenţial este pretext pentru editoriale şi analize politice pline de haz, pentru tocşouri şi emisiuni satirice, pentru postări de succes pe bloguri. Hăhăitul face rating.

În locul „dictaturii caricaturale”, avem acum o democraţie nu mai puţin caricaturală, cu şanse de a deveni o nouă dictatură sau, ca să fim mai blînzi, un nou regim autoritar. Tot caricatural, se înţelege. Şi suntem complici cu toţii, de data asta. Pentru că ne lăsăm atraşi în această capcană facilă şi refuzăm temele importante, ne e teamă de orice abordare serioasă, confundăm subiectele într-adevăr importante cu cele parazitare, avem politichie în loc de politică şi ne îndreptăm spre alegeri fără un proiect de viitor pentru România, dar cu multă veselie.

Mai crede cineva dintre noi în deviza comediei clasice „Castigat ridendo mores”? Eu nu. Ca autor de comedii, pot spune că rîsul nu schimbă lumea, chiar dacă ne face să ne simţim bine, mai ales cînd rîdem de alţii. Dar cred că ar trebui să reflectăm la replica primarului din „Revizorul” lui Gogol: „De cine rîdeţi? De voi rîdeţi!”.

Lumea se întreabă, pe bloguri, ce-am mai scrie, dacă am avea un preşedinte diferit? Sau ce s-ar face televiziunile? Iar răspunsul este „Ar fi o plictiseală...”
Declar solemn, aici şi acum: vreau plictiseală! Vreau normalitate.
Mă gîndesc cu groază că ne-am putea petrece rîzînd şi următorii cinci ani.

Au învăţat "de la cel mai bun"

A, nimic nou, mi-au căzut ochii pe un afiş de-acum doi ani, cu cei care "au învăţat de la cel mai bun". Au învăţat bine!

Tată de fată

"Ma fille... ma cassette"
Molière

De ce era ieri atît de iritat tatăl fetei lu' tata? Chiar ieri, cînd micuţa independentă şi-a luat locul printre membrii Parlamentului European. Ar fi trebuit să fie fericit, să lase deoparte subiectele minore şi să dea şampanie la tot guvernu'. Cum? La remaniere nu se dă? Dar ce, asta a fost remaniere?

Foarte bine scrie despre discurs Mircea Badea, aşa că nu reiau povestea. Sau, dacă vreţi să fiţi siguri că aţi auzit bine ce-aţi auzit la televizor, puteţi citi discursul. Eu l-am citit, pentru că nu mi-a venit să cred. Nici acum, după ce am citit, nu cred.
Nu vi s-a părut că e un om care nu ştie ce spune?

Jurnalişti mici şi mijlocii

Rog pe prietenii mei din blogosferă să dea greutate subiectului şi să mă ridice pe culmi înalte în Zelist prin preluarea acestei, să-i zicem leapşă deşi nu e, manifestare plenară a curiozităţii chinezăreşti.

(din înţelepciunea chineză)

Nu vreau cu tot dinadinsul să-i supăr pe prietenii mei ziarişti sau să-l contrazic pe Chinezu, dar chiar nu cred că avem, la această oră, mari ziarişti. Şi a-l alege pe cel mai mare dintre cei mici şi mijlocii nu ştiu cît este de util.
Evident, am ziarişti preferaţi. Şi cred că există în România ziarişti buni, cîţiva poate chiar foarte buni. Nu neapărat dintre cei din sondajul chinezesc.
Dar este un subiect de dezbatere. Cu argumente, desigur.

Coţofana hoaţă

Se reia ad libitum pînă la demisie.

Lecturi obligatorii

Ce voi recomanda aici nu trebuie să înlocuiască alte lecturi. Citiţi tot ce vă face plăcere, citiţi poezie, romane poliţiste, SF - tot ce aveţi chef. Şi eu voi face la fel.
Dar cînd

• se dau ordonanţe prin care guvernul poate abroga legi,
• acordul cu FMI devine o operaţiune tip "Bani pentru partid" (de fapt, pentru realegerea lui Băsescu),
• dreapta extremă, xenofobă cîştigă teren în toată Europa,
• criza devine pretext şi mijloc de îmbogăţire pentru unii, în timp ce numărul celor marginalizaţi continuă să crească,

Mi se pare de domeniul evidenţei că trebuie să citim sau să recitim cărţile din lista de mai jos:

Jonathan Swift (opere complete)
Franz Kafka (opere complete)
Bertolt Brecht (opere complete, dar mai ales "Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită")
Eugene Ionesco (opere complete, dar în primul rînd "Rinocerii")
George Orwell (opere complete)
I.L.Caragiale (opere complete)
William Golding ("Împăratul muştelor")

Dacă aveţi de propus şi alţi autori, alte cărţi, le putem adăuga pe listă. Pînă mai e timp.

Update: lista continuă cu următoarele titluri, în urma propunerilor venite de la comentatori:
Cernâşevski - ¨Ce-i de făcut¨, Lenin - ¨Un pas înainte, doi paşi înapoi¨ şi, pentru copii, varianta romaneasca Ilf&Petrov, adică Băsescu&Daniel Morar - ¨Uite flota, nu e flota¨, editie princeps. (propuse de George Şerban)
Brave New World de Aldous Huxley şi Fahrenheit 451 a lui Ray Bradbury, propuse de Casandra.
Dan Mihu propune şi el Huxley (Minunata lume nouă + Insula) si Ray Bradbury (Fahrenheit 451), dar adaugă şi Gabriel Garcia Marquez ("Toamna patriarhului")

Lista rămâne deschisă, desigur. Dar cred că ar fi bine să le citim/recitim măcar pe acestea.

Primul gînd constructiv după alegerile de ieri

Ideea a apărut noaptea trecută, în chat-ul găzduit de Lilick, iar dimineaţa l-am citit pe Mordechai.
Ca urmare, am decis să întreprind ceva şi am procedat la o scurtă căutare şi găsire.
Deci, pentru cei dornici să fugă pe o insulă pustie, iată un link util. Să ştiţi că un atol de corali în Polinezia Franceză costă mai puţin decît un apartament în Bucureşti.

Ultima zi înainte de duminică

Sunt deprimată. Iar ajung la concluzia că totul e zadarnic. Da, ştiu, există nişte oameni care au nevoie de mine şi asta mă face să rezist. Deocamdată.
Nu, nu vă speriaţi (sau nu vă bucuraţi!), n-am să-mi şterg blogul. Ce rost ar avea? La ce mi-ar ajuta? Oricum, starea mea nu este cauzată de blog. Sau de bloguri. Am mai trecut prin aşa ceva şi înainte de inventarea blogului, ba chiar şi înainte de inventarea calculatorului.
Am învăţat, de mulţi ani, că nevroza este o boală şi primul pas spre vindecare este s-o recunoşti. Asta te ajută să pui lucrurile în ordine, să le vezi proporţiile exacte - apoi iei o doză de ciocolată (neagră, obligatoriu neagră) şi gata. Trece. Pînă data viitoare.
Acum însă ciocolata nu mă ajută. Nu ştiu ce ajută. Poate votul. M-am speriat cînd am văzut acel exit-poll din Olanda, cu dreapta extremă pe locul doi. Într-o ţară tradiţional tolerantă, liniştită, bogată. Ce va fi la noi? Ce va aduce votul de mîine, după o campanie în care au trecut în prim plan aspectele marginale, frivole, folclorice, în care au zăngănit epoleţii societăţii civile şi s-a dansat independent pe ritm de manele, iar temele europene şi politica în general au fost absente? Este şi vina noastră, dar poate este şi vina Europei, care a abandonat politica în favoarea economiei. Poate că temele europene ar trebui să fie altele, mai aproape de noi. Aş vrea să cred că votul nostru de mîine ajută.

*

Dar, ca să închei într-o notă mai puţin pesimistă, vă provoc să ghiciţi cine a spus această frază - un adevăr pe care-l ştim, dar care ne uimeşte de fiecare dată.
„Oglinda e cea mai mare minciună. Ne vedem aşa cum vrem, nu cum suntem cu adevărat.”
Update: o găsiţi aici. La vîrsta ei, mi se pare cu totul remarcabil.

Referendum nocturn

Referendum pentru că vă cer părerea, iar nocturn - gata, nu mai explic.
Deci.
Nu se poate candidatură fără slogan. Iar Mădălina, cînd a văzut titlul "Să vă simţiţi bine", a crezut că-mi lansez sloganul electoral.
Deci.
Înseamnă că e cazul.
Deci.
Alegeţi între următoarele propuneri de slogan electoral:

1. "Să vă simţiţi bine!"
2. "Mai bine decît mai rău!"
3. "N-am Vuitton, dar mă tratez!"

Sau altă idee, dacă aveţi vreuna.

Între timp, lucrez în continuare la programul electoral. Voi crea un colectiv de specialişti care să studieze problema modificării spectrului. Solar. Spectrul politic îl tot modifică alţii. Dar spectrul solar trebuie modificat şi anume prin eliminarea culorii portocalii. Pentru un echilibru între culorile calde şi cele reci, poate că ar fi oportună introducerea culorii roz. Dar vom vedea ce vor spune specialiştii.
Nu pot încheia înainte de a vă da trei veşti importante:

• Savanţii au descoperit de ce rîd hienele. Se pare că e semn de frustrare. Ele rîd pe tonuri diferite, iar hiena-şefă se hlizeşte mai puţin decît restul clanului, îşi păstrează demnitatea, e o doamnă, ce...
  
• Savanţii (alţii, desigur) au descoperit legătura dintre inteligenţa emoţională şi orgasm. Ştirea asta mi-a bulversat sistemul de valori şi ca să-mi revin am făcut un test care măsoară I.Q-ul emoţional. Nu, nu insistaţi, rezultatul e secret.
  
• Mergem în finală la iurovijăn. "La Moscova, la Moscova...!"

Să candidez? Ideea îmi place tot mai mult... (3)

Ştiu că trebuia să postez o declaraţie de presă, dar azi am avut tot felul de treburi complet neprezidenţiale. Mai degrabă literare şi jurnalistice. Şi casnice. Iar în restul timpului, recunosc, am dormit. Şi preşedinţii dorm, nu-i aşa? Dar vă asigur că şi în somn am vegheat la respectarea Constituţiei!

În aceste zile m-am gîndit intens la program, şi am ajuns la concluzia că, în cazul alegerii mele, datorită viziunii mele novatoare privind conducerea ţării va fi nevoie de o masă mult mai mare şi de multe scaune în plus în sala de la palatul Victoria unde se ţin şedinţele de guvern. Şi în sala de consiliu de la Cotroceni, fireşte. Am mulţi prieteni, să-mi trăiască şi nu vreau să nedreptăţesc pe nimeni. Numai în domeniul culturii cîte ministere ar trebui create! Ministerul Poeziei, Ministerul Muzicii Simfonice, Ministerul Rock-ului, Ministerul Gramaticii, ca să numesc doar cîteva. Şi, desigur, viaţa ne va arăta de ce ministere ar mai fi nevoie pentru ca ţara noastră să nu fie numai demografic a şaptea din Europa. Dar problema mesei de guvern şi a scaunelor este de maximă importanţă şi cum nu va fi timp pentru achiziţionarea prin licitaţie publică, eu propun să fie aleasă calea încredinţării directe. Nu se poate ca printre bloggeri să nu fie cineva care are în familie sau cunoaşte vreun producător de mobilă!
Aş mai putea spune multe despre program şi despre campanie, dar, după ce am văzut recentele sondaje, cred că pot să-mi permit să mă relaxez un pic, să mă ocup de proiectele mele literare. Dar nu abandonez ideea candidaturii mele independente, vă asigur!
Vreau să vă mulţumesc din nou pentru încrederea pe care mi-o acordaţi şi pentru entuziasmul cu care aţi primit ideile mele - spuneam eu că trebuie să trec limba de lemn în CV :))- şi vă promit că n-am să vă dezamăgesc.

P.S. V-am spus că azi, printre alte îndeletniciri, am dormit. Şi am visat. L-am visat - n-o să vă vină să credeţi - pe Traian Băsescu. Plîngea. Şi plîngea...

Să candidez? Ideea îmi place tot mai mult...

Am aruncat o vorbă cînd cu siviul (pardon, cu CV-ul) şi am primit cîteva încurajări. Interesant! Va trebui să mă gîndesc bine dacă să mă arunc în lupta electorală sau să rămîn în turnul meu de fildeş. Turnul de fildeş mă atrage mai mult, dar o candidatură independentă la prezidenţiale ar fi o experienţă pe care aş putea s-o folosesc într-o carte. Hm! Spuneţi şi voi, grea dilemă!
Le mulţumesc celor care mi-au acordat încrederea lor şi promit să nu-i dezamăgesc.
V-a plăcut fraza asta? Uite că am şi învăţat limba de lemn, pot s-o trec în CV.
Apropo de CV, v-am rămas datoare cu explicaţii privind studiile mele.
Deci, în afară de Conservatorul din Bucureşti, pe care l-am absolvit cu mulţi ani în urmă, am mai trecut pe la următoarele înalte şcoale:
- Conservatorul din Viena (Wiener Hochschule fur Musik)- am studiat meniul de la cantina-restaurant a Conservatorului, cred că pe Johannesgasse. Se mînca foarte bine şi ieftin.
- Oxford, New College (de fapt, cel mai vechi, de pe la 1200)- am studiat arhitectura şi istoria. Ca turist, o jumătate de zi.
- Universitatea din Padova (cea mai veche din Europa)- La fel ca la Oxford, doar că am acordat două zile studiului. Cafeaua de la cafeneaua Pedrocchi este excelentă.
- Jussieu, Sorbonne 6, Paris - Am fost pe-acolo, chiar m-am înscris la un curs.
- Universitatea Bucureşti, (Litere, Geologie) La Litere am fost o dată, înainte de 1989, să-i dau unui profesor o revistă Esprit trimisă de un scriitor de la Paris. Iar la Geologie, ceva mai recent, prin anii 90, cînd prietena mea Antoneta şi-a susţinut teza de doctorat. Magna cum laudae.
- Facultatea de Medicină din Bucureşti. Da, am fost, pe vremea cînd eram studentă. Am vrut să văd cum arată sala unde se fac autopsiile. Morga, adică. Am văzut.

Gata, asta e tot ce am de completat la CV. Sigur, dacă mă decid să candidez, va trebui să mai povestesc despre mine. Dacă mă decid.
Ei, şi acum, ajutaţi-mă, vă rog, să iau hotărîrea. Să candidez sau nu?

Pe surse. Adevăratul motiv al demisiei lui Băsescu

Sursa este tot reporterul nostru special, care, cu ajutorul aparaturii de ultimă generaţie din dotare, a reuşit să asculte şi chiar să înregistreze monologul interior al actualului locatar de la Cotroceni, "Deci Adi Năstase nu mai candidează... Ce-o fi cu el? Doar nu-i e frică de mine, hă, hă! Nu-i e, dacă nu-l sperie pe el DNA-ul, n-o să-l sperii eu... Oricum, de termopane nu mai discutăm, subiectul e închis. În general, nu mai vreau să aud de afaceri imobiliare... Dar dacă... Da, o fi aflat el că e groasă rău cu criza asta şi nu vrea să se bage... Mă lasă pe mine... Nasol moment... Da' ce, scrie pe mine fraier? Mai bine să-mi iau jucăriile şi să plec frumuşel pe mare... mai un port, mai o... Şi-i las pe Boc şi pe Geoană să se contracandideze! Caraghioşii!"
Desigur, acest monologl interior este în realitate mult mai lung, cu pauze, cu onomatopee, cu diverse zgomote specifice şi cu unele expresii care ar putea ofensa sensibilitatea cititorilor noştri, de aceea am editat textul în vederea publicării.
Înregistrarea va fi păstrată şase luni, conform legii.

Breiching niuz! S-a aflat de ce demisionează Băsescu!

Redacţia noastră se află în posesia unei incredibile şi unice confesiuni. Iat-o, aşa cum a auzit-o reporterul nostru special:
- Are dreptate Alina Mungiu-Pippidi, a oftat tatăl fiicelor sale. Nepotismul în politică e ca apa în whisky. Dar cine sunt eu, să stau în calea fericirii copilului meu? Mai bine îmi dau demisia în cinci minute, decît să devin un obstacol în cariera ei politică. Mă retrag, deci, cu demnitate, pentru a face loc unei noi generaţii de oameni politici, care n-au fost nici comunişti, nici securişti. Vă mai spun un singur lucru, înainte de a mă întoarce pe mare: susţin candidatura Elenei ca independent la alegerile pentru Parlamentul European. Votez EBa. Votaţi EBa! Nica, vezi cum numeri voturile!

Breiching niuz! A fost anunţată demisia lui Băsescu

Am aflat pe surse că în această seară Traian Băsescu îşi va prezenta demisia în direct şi la oră de vîrf (înainte de meci). Citiţi toată ştirea la Roxana Iordache.

PD-L-EB-AM-P-TB=?

Bibliografie:
Interviul cu Alina Mungiu-Pippidi, apărut în Academia Caţavencu.
Pentru că ieri n-am avut chef de politică, abia azi dimineaţă l-am citit. Merită să vă uitaţi peste el.
Declaraţiile lui Traian Băsescu pe aceeaşi temă
Declaraţiile recente ale Elenei Băsescu

Eu am ajuns la ecuaţia din titlu. Numai minusuri. Poate cineva să anticipeze rezultatul?

Aritmetica este o ştiinţă tare complicată.

UPDATE FOARTE IMPORTANT! Merita o postare nouă, dar merge şi-aşa. Uite ce ne spune Ziare.com: "Paradoxal, să ştiţi, am să vă dau o analiză a Academiei, să vedeţi că e corect şi 'succesuri'. Chiar a fost o analiză şi, într-un anumit context de fraza e corect", a spus Videanu, citat de Realitatea Tv.
Mai trebuie doar sa ni se spună care Academie. Că azi, venind spre casa, am văzut, strecurate pe sub ştergătoarele de parbriz ale maşinilor parcate, bileţele pe care scria "Academia Dany - cursuri de hair-styling".

EBamboo!

Ăsta e sloganul căutat, nu?

Constituţia. Bibliografie obligatorie /1

CAŢAVENCU
(foarte ameţit, împleticindu-se-n limbă, dar tot îngrăşându-şi silabele)

Fraţilor! (toţi se-ntorc şi-l ascultă.) După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de Crimeea? Am luptat şi am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! Ieri bigotismul, azi liber-pansismul! Ieri întristarea, azi veselia!... Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituţional!

PRISTANDA

Curat constituţional! Muzica! Muzica!

---------------
Daţi un click aici, ca să şi vedeţi/auziţi cum stau lucrurile. Cu mulţumiri Moşului. Moş Călifar.

La vremuri noi, independenţi noi

De dragul continuităţii, desigur. Pentru că are proiecte începute care trebuie continuate. Sigur că da, vom crede cu toţii acest lucru. Iar dl. Cătălin Predoiu, ministru (în exerciţiu) al justiţiei, membru al PNL, din partea căruia a candidat foarte uninominal, îşi va da demisia din partid, se va da de trei ori peste cap şi va deveni independent. Iar ca independent, va deveni ministrul justiţiei. Aha.