Ziua de azi (7)

Ziua de azi este ziua votului.
Am votat.
Votați și voi!
Iar seara, votați „Moștenitoarea”. Dacă nu ați văzut spectacolul, mergeți în seara asta la Teatrul de Comedie, la ora 19,30. Se termină înainte de exit poll, dacă aveți vreo grijă :)

Ziua de azi (6)

Ziua de azi e ca şi cum n-ar fi fost. Am fost la cumpărături. Am luat şi apă plată. Băsescu va cumpăra apă plată mîine, că e zi de alegeri. Nici un scrutin fără shopping!
Deci, mîine votez.
Votăm!

Later edit:
A fost la shopping ieri. Noi votăm azi!

S-a terminat campania?

Aflu că s-ar fi terminat campania electorală. Și eu care nu am scris mai nimic pentru a-i convinge pe prietenii mei să voteze și pe cine să voteze! Dar, pe bune, nu prea aveam despre ce să scriu. Că ai noștri sunt buni și ai lor sunt răi? Se știe. Iar la televiziuni, toate tocșourile aveau ca unic subiect drobul de sare. Pe cine va numi Băsescu premier? Parcă n-am ști și n-ar ști! Pierdere de vreme.
Oricum, vom afla cu siguranță numele premierului desemnat pe la sfîrșitul săptămînii viitoare. După ce vom ști, și noi, și Băsescu, rezultatul alegerilor.

Pînă atunci, trebuie să mergem să votăm. Duminică, 9 decembrie.

Ziua de azi (4)

Ziua de azi e neinteresantă deocamdată, aşa că eu mă gîndesc la ziua de duminică, 9 decembrie. Nu numai pentru că este ziua în care vom merge la vot, ziua de care se leagă speranţa noastră de a trăi vremuri mai bune, ci şi pentru că tot duminică, la ora 19,30 la Teatrul de Comedie, are loc un nou spectacol cu piesa mea "Moştenitoarea", în regia lui Dan Tudor şi extraordinara interpretare a Mihaelei Teleoacă.
Pe scurt, duminică mergeţi la vot, apoi ne vedem la teatru!

Am votat, am cîştigat. Ce-am cîştigat?

Am votat, am cîştigat. Experienţă.
Da, sigur, şi primari, şi consilieri şi preşedinţi de CJ. Şi sondaje. (Mai mult sau mai puţin exacte, depinde cum le priveşti. Cîndva, de mult, de mult, cînd politica, jurnalismul şi institutele de sondaj erau încă la grădiniţă, adică în 1992, un om politic al vremii mi-a spus că la noi sondajele nu sunt bune, pentru că oamenii sondaţi nu spun adevărul. Sondaţii nu spun ce cred ei de-adevăratelea, ci ce cred ei că vor să audă sondorii. Mă tem că în 20 de ani lucrurile nu s-au schimbat prea mult în această privinţă. Am văzut asta în ochii sondoriţei de la secţia de votare, după răspunsul meu la primele întrebări.)
Şi o excelentă dezbatere parlamentară, urmată de o declaraţie prezidenţială foarte pavloviană.
Şi un nou director general al TVR. Interimar.
Şi Plăcintă.
Şi o mulţime de conversaţii la televiziuni şi pe Facebook. Pe Facebook, alături de poze cu pisicuţe sau inimioare. Avantaj Facebook.
Şi mă opresc, au trecut doar trei zile de la locale, unora încă nu le-a trecut euforia victoriei. Sper să le treacă repede, pînă la toamnă mai e foarte puţin.
P.S. Pe Sorin Oprescu nu l-a zăpăcit victoria de duminică. Luni s-a ocupat de combaterea ţînţarilor, azi de contracararea efectelor caniculei. Normal.

Deci, azi votăm

Mai pe seară vom afla pe ce lume ne aflăm. Adică în ce măsură realitatea votului uninominal pur şi dur, într-un tur, se apropie sau nu de rezultatele sondajelor şi, mai ales, de speranţele noastre.

De-a Frunzăverde

Evenimentul săptămînii a fost, fără îndoială, plecarea lui Frunzăverde de la PDL la PNL. Ca vicepreşedinte al PNL şi candidat la postul de preşedinte al CJ.  Nici măcar asta nu m-a făcut să mă uit la tocşouri. În schimb, am citit ce s-a comentat pe bloguri şi pe Facebook. Am mai şi vorbit cu  două-trei persoane care cunosc bine personajul.

Prin urmare, declar că:
Sunt de acord cu tot ce spune doamna Zoe Petre în postarea "Sfîrşitul erei Băsescu". Are perfectă dreptate.
Dar
Sunt de acord şi cu ce scrie Sibilla în postarea "”BUN” VENIT ÎN USL , Sorin-LACHE Frunzăverde !!" Şi Sibilla are dreptate.
Şi, pentru că nu vreau să fiu modestă,
Sunt de acord şi cu ce scriam eu în urmă cu 15 ani, în "Secretul atomic":

„La raţiuni de stat te referi cînd dai un decret pe care nu-l înţelege nimeni, cînd eliberezi un terorist sau cînd faci brusc o vizită într-o ţară cu care te afli în conflict. Şi aşa mai departe.” 

Şi eu am dreptate. Deşi acum ar trebui să vorbim nu de raţiuni de stat, ci de raţiuni de judeţ. Dar mă tem că, la tsunami-ul de "transferuri" ce se apropie, ne putem aştepta să fie invocate în curînd şi raţiuni de municipiu, raţiuni de oraş, raţiuni de comună...

Alegeri comasate

Poate vă veţi mira, să ştiţi că eu sunt de acord cu alegerile comasate. Dacă ar avea pagină pe Facebook aş da şi un like. Mă întreb însă de ce să se comaseze doar localele cu parlamentarele? E o risipă! Propun, deci, ca alegerile parlamentare şi locale să aibă loc în 2014, odată cu cele prezidenţiale, în ziua alegerilor europene. În aceeaşi zi să se ţină adunările generale de alegeri ale acţionarilor de la toate companiile din ţară, să fie aleşi noii preşedinţi ai uniunilor de creaţie şi ai asociaţiilor de locatari.
Sau, şi mai bine, să nu mai avem deloc alegeri. Să le înlocuim, cum scriam acum 12 ani în "Labirint obligatoriu", cu tragerea la sorţi. Ideea nu-mi aparţine, este a lui Montesquieu, care relua, de fapt, o remarcă a lui Aristotel: "În general, se admite că desemnarea în diverse magistraturi prin tragere la sorţi este de natură democratică, iar desemnarea  prin alegeri, de natură oligarhică".

La mulţi ani, copii!

Luni seara, în drum spre casă, m-am întîlnit cu Berlusconi. Pe la Piaţa Romană. El venea dinspre  Universitate sau poate de la Cotroceni. Nu l-am întrebat ce căuta în zonă, că mă grăbeam. Să prind ştirile.
Ştiri interne:
- noile criterii de internare în spitale
- primarii aleşi din primul tur de scrutin
- încă patru bănci străine se retrag din România.
Ştiri externe:
Bulgarii îşi cheamă acasă fregata din Libia
Bacteria E.coli nu provine de la castraveţii spanioli
Radko Mladic a fost extrădat şi expediat la Haga
Peştii-clovn îşi pierd auzul din cauza acidităţii apei oceanului.

Dar cele mai interesante ştiri ne vin din trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat:
- a fost descoperit bunicul lui Tutankhamon - mă rog, o statuie care-l reprezintă.
- pe insula Sfînta Elena, Napoleon învăţa limba engleză.

La mulţi ani, copii!

Despre vulnerabilitate numai de bine

Cu şapte luni în urmă, cîndva în momentul de speranţă dintre turul I al alegerilor prezidenţiale şi turul II, am scris "De ce NU Băsescu - un motiv personal". Era vorba despre o frază a lui Băsescu, neluată în seamă de ziarişti. Fraza în care se lăuda că "a îngăduit" libertatea presei. Pe mine, care am trăit vremurile cînd totul depindea de voinţa şi bunul plac al unui singur om, această frază m-a îngrozit. Dar atunci era mai interesant pixelul albastru. Acum, cînd CSAT defineşte presa ca pe o vulnerabilitate, toate tocşourile numai despre asta vorbesc. E tîrziu, copii! Trebuia să fiţi atenţi atunci, nu acum cînd bunul plac e pe cale să devină lege.

Tyrannosaurus reloaded

Numele complet ar fi Tyrannosaurus Rex, dar nu este valabil în cazul de faţă. Deşi cred că i-ar fi drag să devină monarh absolut şi că pentru a spune "l'état c'est moi" ar fi în stare să înveţe pînă şi franceza, Tyrannosaurus Dex (sau Flex sau Plex)  acceptă republica (prezidenţială, desigur) deoarece adoră competiţia, lupta, conflictul, puterea, dar mai ales sentimentul că este alesul poporului, că poporul îl votează şi îl iubeşte sincer. (A mai fost unul cu aceleaşi simptome, dispărut acum douăzeci de ani. Dar cei care vorbeau despre extincţia speciei s-au înşelat.)
Acum Tyrannosaurus Dex (Flex sau Plex), foarte sigur că verdictul Curţii Constituţionale va fi în favoarea lui, face apel la calm, vrea reconciliere naţională, iar pedeleii asaltează cu promisiuni şi /sau ameninţări oameni politici şi partide, doar-doar  vor pune de o majoritate, ceea foarte probabil se va întîmpla.
Apoi se va pogorî peste Lendovciois Pax Trajana şi va dura, va dura, va dura... Cinci minute va dura, apoi vom auzi din nou despre soluţia imorală, alegeri anticipate, DNA, CNA, bileţele, manele, turism ecumenic, Parlament unicameral, oiţe bîrsane şi năzdrăvane scriind pe dealuri, filmuleţe, casete, case... Un timp vom mai auzi de proteste, de tineri bătuţi de poliţie pentru că de Ziua Drepturilor Omului au îndrăznit să strige ceva împotriva Puterii, poate vom mai vedea la televizor cîteva tocşouri în care politicienii din opoziţie se vor plînge de abuzurile Puterii... Apoi tinerii nu vor mai protesta, politicienii nu se vor mai plînge în tocşouri, de fapt nu vor mai exista tocşouri decît cu aprobare de la Cabinetul 2. Membrii CNA vor viziona emisiunile înainte de difuzare şi nimeni - cu excepţia lui Tyrannosaurus Dex (Flex sau Plex, din păcate nu Ex) - nu va avea dreptul să apară în direct fără o temeinică verificare a mapei profesionale, a biografiei şi a arborelui genealogic pînă la a patra spiţă.
(Va urma. Mă tem de ce va urma)

Nu-i invidiez pe judecătorii de la Curtea Constituţională

În acest mare meci care încă se joacă, răspunderea Curţii Constituţionale este uriaşă.
Cel mai probabil, judecătorii vor opta, cum spune  Adrian Năstase, între a respinge şi a nu aproba cererea PSD de anulare a turului 2 al alegerilor prezidenţiale.
Există, totuşi, o mică şansă ca judecătorii să decidă repetarea turului 2. Asta ar fi destul de neplăcut pentru toată lumea, ar însemna reluarea campaniei, ar însemna cheltuieli noi, dar mai ales regăsirea elanului militanţilor şi votanţilor şi asta chiar în timpul sărbătorilor de iarnă. Atîtea eforturi pentru o nouă perioadă de incertitudine! Pentru că nu se ştie cîţi alegători vor găsi timp, printre sarmale şi ţuici, să meargă la vot şi nu se ştie cine ar cîştiga.
Neplăcut, cum spuneam.
Dacă însă judecătorii Curţii Constituţionale vor decide că alegerile au fost corecte şi vor valida alegerea lui Traian Băsescu, va fi mult mai rău. O asemenea decizie ar oficializa, ar legaliza frauda electorală şi ar desfiinţa statul de drept, pentru că în aceste condiţii orice scrutin ulterior va deveni inutil, precum cele de dinainte de 1989.
Cum spuneam, nu-i invidiez pe cei de la Curtea Constituţională.

Ciudăţenii electorale şi votatul ca hobby

Discursul lui Băsescu, la ora nouă fără zece, nu e o ciudăţenie. Este în spiritul personajului. Faptul că în respectivul discurs a precizat procentajul exact cu care a fost a doua zi declarat cîştigător intră, desigur, la categoria coincidenţe, ca şi indicaţiile date "echipei" de la BEC.
Dar mi s-a părut ciudat faptul că miracolul german, premierul ideal, omul  de care-şi legau speranţele milioane de votanţi ai lui Mircea Geoană, Klaus Johannis a renunţat la proiectul care-i purta numele încă înaintea anunţării rezultatelor definitive.
Ciudat este şi că abia ieri am aflat numărul celor care au votat multiplu la alegerile europene. Numărul celor care au votat de mai multe ori la turul doi al prezidenţialelor îl vom afla cînd va fi prea tîrziu.
Atitudinea lui Călin Popescu Tăriceanu e ciudată doar la prima vedere.
În rest, totul a fost normal, dacă nu luăm în seamă cîteva fleacuri: activitatea prodigioasă a deputatului William Brânză, modul de organizare a secţiilor electorale din străinătate, efervescenţa civic-turistică a unor cetăţeni onorabili care se deplasează cu autocarul şi practică votatul ca hobby.  La urma urmei de ce nu? Alţii colecţionează cutii de chibrituri.

Fifty-fifty

Şansele ca onorata Curte Constituţională să invalideze rezultatul turului doi al alegerilor prezidenţiale sunt cam aşa ca în imaginea de mai jos. Paharul e pe jumătate plin sau pe jumătate gol? Cine are dreptate? Cei 5000000 de alegători ai lui Băsescu sau cei 5000000 de alegători ai lui Geoană?
Plus/minus românii din străinătate, din autobuze şi din cimitire.

Brucan era optimist...

Brucan era optimist cînd spunea, la începutul anilor 90, că avem nevoie de 20 de ani pentru consolidarea democraţiei. Nu ştiu cîţi ani ne vor trebui. Acum avem pauză. Democraţia românească, atîta cît era, s-a autosuspendat, a intrat în concediu (fără plată, fireşte, pentru că e criză) pe termen nelimitat.
Dimensiunile fraudei sunt greu de evaluat. După unele surse, peste 1 milion de voturi.
Dar asta nu contează acum.
Mult mai grav este că milioane de oameni l-au votat pe Băsescu nu pentru că ar fi vreun zmeu în ale politicii sau că le-a promis alegătorilor o viaţă mai bună, ci pentru că este la fel ca ei, hăhăie ca ei, bea ca ei (faptul că el bea Chivas iar ei votcă din rumeguş trece neobservat), minte la fel ca ei şi plînge convingător şi oportun de câte ori situaţia o cere. Milioane de români l-au votat pentru că din sintagma panem et circensis au preferat circul.
Nu este vina lor. Poate într-o zi, dacă voi avea chef , voi scrie cine e de vină că o foarte mare parte din populaţia României a votat aşa cum a votat.

Deocamdată, vom mai avea cinci ani (poate chiar mai mulţi) la Cotroceni un saltimbanc, o marionetă, un prizonier al celor care au furat şi au fraudat pentru a-l menţine acolo.

Ce-o fi vrut să le spună Băsescu celor de la BEC?

Redau aici comentariul Casandrei la postarea mea anterioară:
"În discursul său de la ora 20,50, pentru a-şi încuraja susţinătorii, Băsescu a spus:
"la BEC este o echipă de oameni care TREBUIE sa dea un rezultat corect".
Stie cineva ce a vrut sa spună?"
Întreb şi eu: ştie cineva? Parcă îmi aduc aminte de o doamnă de la BEC... parcă a participat la un chef cu conducerea PD-L, după nişte alegeri...

Dar să nu fim răi: poate că Băsescu a vrut doar să-şi exprime sincera apreciere pentru activitatea "echipei" de la BEC.

Geoană preşedinte /Update

Da. E bine. Răsuflăm uşuraţi.
Dar să aşteptăm numărătoarea voturilor.

Offtopic şi absolut întîmplător, asta e postarea mea cu numărul 800.

UPDATE: V-am promis şi mi-am promis pentru seara asta Oda Bucuriei. Dar cred că e mai bine să sărbătorim cînd vom fi siguri de victorie.

Sper că vă uitaţi la emisiunea Gabrielei Firea!

Nu mai pot de rîs :))
=))
Uitaţi-vă, să-i vedeţi umăr la umăr pe Petre Roman şi Corneliu Vadim Tudor. Live! :))

Aţi votat? Dacă nu, mergeţi acum!

Mai sunt trei ore, 180 de minute în care puteţi vota. Votaţi ca să scăpăm de un preşedinte toxic pentru România, votaţi pentru un proiect care poate aduce linişte şi stabilitate, votaţi pentru ca să nu vă petreceţi următorii cinci ani regretînd că v-a fost lene să ieşiţi din casă azi. Votaţi!

P.S.
Eu am fost cuminte şi am votat pe la ora prînzului. Iar acum am volrbit cu o prietenă de la Paris, tocmai venise de la ambasadă, unde a stat două ore la coadă în ploaie ca să-l voteze pe Geoană! Din cîte povesteşte, erau foarte mulţi tineri la coadă şi toţi îl votau pe Geoană.

Celor care vor să stea acasă

E o postare cu dedicaţie. Pentru cei nehotărîţi. Pentru cinici. Pentru cei comozi. Pentru cei care cred că e totuna. Pentru cei care nu-l mai vor pe Băsescu, dar n-au încredere în Geoană. Pentru cei care nu mai au încredere în nimeni. Pentru cei care-şi bagă picioarele şi vor să plece din România. Am uitat pe cineva? A, da, pentru cei cărora le este lene să iasă din casă şi-i lasă pe alţii să decidă în locul lor. Pentru cei care, orbiţi de culoarea portocalie, dau vina pe tot spectrul solar.
Duminică vom alege un om care va fi, timp de cinci ani, şeful statului. Am mai scris ce trebuie şi ce nu trebuie să facă. Să recapitulăm:
Preşedintele are, prin Constituţie, prerogative în domenii ca politica externă, apărare şi securitate naţională, trebuie să medieze între instituţiile statului şi între acestea şi societate. El nu trebuie să fie charismatic, nici măcar simpatic. Nu-l alegem ca partener de şpriţ. Nu trebuie să fie neapărat bun de gură. Nu alegem un interlocutor pentru tocşouri.

Preşedintele nu are atribuţii în domenii ca tunsul oilor, culesul bujorului, hăhăitul, behăitul, număratul cuburilor de gheaţă din paharul cu whisky. Nici în ascultarea/fotografierea/înregistrarea adversarilor politici. Nici nu trebuie să dezbine naţiunea, pentru a o stăpîni mai cu folos pentru el şi familia lui.

Preşedintele Romîniei trebuie să fie un factor de coeziune, trebuie să construiască, nu să demoleze.

Continuăm după o scurtă pauză. E o hotărîre greu de luat.

Hotărîrea cu greu luată

Este titlul părţii a patra a unuia din ultimele cvartete beethoveniene, nr. 16, opus 135. Pe partitură, Beethoven a scris, sub titlu: "Muss es sein? Es muss sein!" Trebuie? Trebuie!
Ascultaţi muzica, apoi mai vorbim. A, uitasem: nu e pentru amatorii de manele. Politice sau muzicale.



De fapt, e chiar atît de greu? Mulţi dintre cei care azi nu sunt hotărîţi erau foarte vocali cu cîtva timp în urmă :"Oricine, numai nu Băsescu". Acum, zăpăciţi de jocul "Uite Popa nu e Popa" sau încercînd să-şi dea seama cum bate vîntul, nu mai au chef să meargă la vot.
Mircea Geoană nu este, poate, preşedintele ideal. Dar vine cu o propunere curajoasă de construcţie politică - o propunere sprijinită, la această oră, de toate partidele, cu excepţia PD-L, evident. O propunere care ne poate duce în zona normalităţii. O propunere care poate transforma România într-un stat funcţional, în folosul cetăţenilor.

Mă gîndesc la cei care, din varii motive, trăiesc în străinătate, majoritatea în ţări cu tradiţie democratică. Unul din aceste motive, în general nemărturisit, poate nici măcar conştientizat, este dorinţa de a trăi într-un sistem care funcţionează, nu într-unul atît de haotic şi bezmetic.

Social-democraţii s-au aliat cu liberalii pentru a-l susţine pe Mircea Geoană. Candidatura lui Geoană e susţinută de UDMR şi PRM. E ceva foarte interesant. Cei care cred cu convingere în ceva, într-o idee, se pot înţelege, pot găsi un numitor comun. Acest numitor comun se numeşte azi Mircea Geoană.

În schimb, cei care nu cred în nimic, care îşi schimbă doctrina ca alţii şosetele, nu se pot înţelege, pe termen lung, cu nimeni. Şi nimeni nu are încredere în ei.

Da, sigur, există în PSD oameni care nu plac unuia sau altuia. Ei, şi? Există şi în PNL oameni care nu plac. Şi în celelalte partide. Şi în PD-L, mulţi. Dar nu asta contează acum, pentru că nu alegem un partid, alegem un preşedinte, alegem un proiect naţional.

Proiectul Geoană-Antonescu-Johannis poate fi un succes. Încă un cincinal cu Băsescu ar fi sigur un dezastru.

Între certitudinea dezastrului şi posibilitatea succesului, eu zic că trebuie să alegem speranţa.

Au fost cinci ani irosiţi - mai rău, cinci ani în care s-a distrus o parte semnificativă din ceea ce se realizase în precedenţii 15 ani de după 1989. Nu e cazul să ne întoarcem de unde am plecat.