Din nou pe val(uri)

Valuri de şampanie, că aşa e obiceiul pământului în noaptea dintre ani. Pentru că în 2011 am fost cam leneşă la blog, vă invit să recitiţi postarea de fix acum un an. Se potriveşte la virgulă, la muzici şi la situație. Plus că e gata scrisă, ceea ce, trebuie să recunoaşteţi, e un avantaj. Doar unele cifre trebuie schimbate, desigur.
Gata, nu mai scriu, trebuie să mă pregătesc de Revelion. Ne vedem/auzim/citim în 2012.

LA MULŢI ANI!

Nu este totul pierdut (leapşă de sărbători)

Situaţia, carevasăzică, e albastră. În România, e de un albastru închis, din ce în ce mai opac, prin care rareori mai pătrunde o rază de soare. În Europa... Hm, aici există două şcoli de gândire: optimiştii, care susţin că Europa se duce dracului şi pesimiştii, care zic că Europa e moartă-n coteţ. Nici America nu se simte prea bine. E o lume rea, o lume urîtă, tot mai urîtă.
În aceste condiţii, nu numai că nu am chef de scris pe blog, dar îmi amintesc din ce în ce mai des anecdota cu tipul care voia să emigreze şi nu ştia unde, iar cînd i s-a dat un glob pămîntesc să-şi caute ţara ideală, l-a învîrtit îndelung, după care a spus: "Alt glob nu aveţi?"
 Şi totuşi, zic eu, nu este totul pierdut. Se mai întîmplă, la noi şi în alte ţări, lucruri care mă fac să sper că nu e totul degradat iremediabil, că viitorul este posibil. Hai să înşir câteva, relativ recente.
  De la musique avant toute chose! Muzica înainte de toate, spunea Dinu Lipatti.
Deci:
1. Am văzut (ascultat, trăit), la sfîrşitul lui august, un spectacol cu "Aida" la Arena din Verona. Am mai văzut spectacole mari la viaţa mea, la Staatsoper din Viena, la Covent Garden din Londra... Nu şi în Italia. Acum a fost prima dată. O experienţă copleşitoare uluitoare. Sigur, Arena di Verona, cu istoria ei de aproape 2000 de ani, e impresionantă. Iar "Aida" este, dintotdeauna, opera mea preferată. Mai mult, mi-a marcat destinul sau, ca să nu fiu prea emfatică, drumul în viaţă. Dar nu despre asta vreau să scriu.
- Aproape 20000 de spectatori au ascultat, într-o linişte desăvîrşită, opera care durează patru ore. Cei mai mulţi erau italieni. Adică oameni care ştiu ce înseamnă opera. Care ştiu pe dinafară "Aida" şi n-ar ierta nici o notă falsă. Din cînd în cînd, la finalul unei arii, se auzea o voce de la galerie: "Bravissimo"! Iar cînd, la marşul triumfal din actul II, cîţiva turişti rătăciţi, recunoscînd muzica auzită în cine ştie ce împrejurări (la noi, de obicei, se aude la petreceri, cînd se stinge lumina şi se aduce tortul), au început să aplaude ritmic, s-a auzit doar un "Ssst" uşor, şoptit, care i-a potolit instantaneu.
 - Cîntăreţii erau excelenţi, voci mari, tehnică perfectă. Nu erau cele mai mari vedete internaţionale, dar publicul nu venise pentru vedete. Tenorul era cam mic, soprana era grasă... Doamnelor şi domnilor, stimaţi bloggeri, era operă, nu Hollywood. Era autentic, adevărat.
- În pauze, vînzători de răcoritoare circulau printre spectatorii de pe gradene. Spectatorii de la parter ieşeau la bufet, unde luau un suc sau o cupă de prosecco. Se întorceau la locurile lor cu paharele în mînă. La plecare, pe sub scaune era plin de pahare. De sticlă, nu de plastic.
- După spectacol, aproape 20000 de oameni au ieşit în linişte, fără să se înghesuie. Toate restaurantele din piaţa Bra erau deschise.
2. Cîteva zile mai tîrziu, la Bucureşti, a început Festivalul Enescu. 100000 de bilete s-au vîndut pentru cele 90 de concerte şi spectacole din cele trei săptămîni ale Festivalului şi concursului George Enescu. S-au cîntat toate simfoniile enesciene, iar muzica secolului 20 a fost mai bine reprezentată ca oricînd - Mahler, Şostakovici, Bartok, dar şi Schoenberg, Berg, Stockhausen, Berio, ca şi opere ale compozitorilor români. Este adevărat, la concertul de deschidere unii au aplaudat între părţile simfoniei, iar alţii au fost acolo doar ca să fie văzuţi. Se întîmplă. Am aflat însă că la primul concert de muzică contemporană din festival nu numai că a fost public mult, dar a şi rămas în sală pînă la sfîrşit, ceea ce înseamnă că există oameni pentru care muzica e altceva decît ceea ce "gîghilă plăcut urechile".
3. Cam în acelaşi timp, oamenii stăteau ore în şir la coadă la Muzeul Antipa. Aşa cum se stă ore la intrarea la Luvru.
4. În ziua de 19 noiembrie, sala Ateneului Român s-a dovedit neîncăpătoare pentru cei aproape 1000 de oameni veniți la recitalul de poezie contemporană "Lista lui Manolescu".

 Iar dacă asta nu e de ajuns, mai am o veste bună: s-a descoperit, nu departe de noi, la doar 600 de ani lumină, o planetă care seamănă cu Pământul. O cheamă Kepler 22-b şi face ocolul Soarelui ei în 290 de zile. Temperatura medie: 22 de grade. Deci, mai există şanse.

Cum spuneam în titlu, aceasta este o leapşă.  Scrieţi despre acele lucruri care ne fac să ne păstrăm sau să ne regăsim bucuria (sau măcar puterea) de a trăi. Care ne fac să spunem că nu este totul pierdut. 
Leapşa  merge la Lilick, Matilda, Mădălina, Oana, Renata, Chinezu, Cody, George Şerban, Horia Gârbea, Mordechai, Neliniştitu'.

Ziua scriitorilor bucureşteni

Joi, 15 decembrie, în Sala Oglinzilor de la Uniunea Scriitorilor s-a întîmplat Ziua ASB, ediţia a doua.Ziua noastră, a scriitorilor bucureşteni. Scriitori prezenţi: Lucian Vasilescu, Dan Mircea Cipariu, Vasile Poenaru, Ioan Es. Pop, Nicolae Prelipceanu, Marian Drăghici, Cornelia Maria Savu, Ioana Drăgan, Ioana Diaconescu, Daniel Bănulescu, Gh. Stroe, Florea Burtan, Mariana Filimon, Lucia Verona, Ștefan Dorgoșan, Emil Mladin, Vasile Tărîțeanu, Mariana Petrescu, Catia Maxim, Sterian Vicol, Aurel Maria Baros, Olga Delia Mateescu, Horia Gârbea. A fost o zi a bucuriei, care a încheiat anul literar 2011. Ne-am bucurat de prilejul de a fi împreună, ne-am bucurat să citim din scrierile noastre şi să ascultăm poeziile şi proza colegilor noştri, ne-am bucurat că au venit să ne asculte mulţi tineri, elevi ai liceelor bucureştene. Poate, cîndva, ne vor fi colegi.
  După cum puteţi vedea în fotografii, întîlnirea a continuat la un pahar de suc şi un fursec, poze, autografe, discuţii. Şi toată lumea a fost de părerea că asemenea întîlniri ar trebui organizate mai des, nu doar o dată pe an. Poate reuşim. Ar fi frumos.

A fost un vis frumos...

Ieri, la Clubul Dramaturgilor. Lume multă. Succes mare. Studenţii de la UNATC, clasa colegei noastre Olga Delia Mateescu, au citit excelent fragmente din "Vis de-o noapte în miezul verii” de William Shakespeare, în româneşte de Horia Gârbea. O traducere fluentă, exactă, plină de strălucire şi de farmec. Apoi un nou moment de spectacol la lansarea volumului "Poema Desnuda" de Crista Bilciu. Şi lansarea volumului 4 din integrala Shakespeare publicată la Paralela 45. A vorbit George Volceanov, coordonatorul ediţiei, iar Horia Gârbea ne-a făcut o surpriză, citind un monolog din "Richard al treilea", proaspăt tradus. Apoi, la un pahar de vin, am stat de vorbă pînă seara tîrziu. Despre Shakespeare.
Am făcut şi cîteva poze:

Vis de-o noapte în miezul verii (n-am greşit, ştiu că e decembrie)

"Vis de-o noapte în miezul verii" este titlul sub care a apărut noua traducere a piesei "A Midsummer Night's Dream". Traducătorul este Horia Gârbea şi, din cele cîteva fragmente apărute pe blog, pot să vă spun că e o versiune excelentă, deosebit de savuroasă. Piesa a apărut în volumul W. Shakespeare Opere vol. IV, recent publicat la editura Paralela 45 şi lansat la Gaudeamus. În acelaşi volum au mai apărut "Îmblînzirea  scorpiei", în traducerea Violetei Popa şi "Regele Ioan", traducere de George Volceanov, care este şi coordonatorul acestui vast program de re-traducere a integralei Shakespeare. Dar despre integrala Shakespeare vom mai vorbi...

Deocamdată vă anunţ că piesa „Vis de-o noapte în miezul verii” va fi prezentată luni, 5 decembrie, ora 18, la sediul Uniunii Scriitorilor, Sala Oglinzilor, în spectacol-lectură, la CLUBUL DRAMATURGILOR.
Sunteţi invitaţi, evident.
 Lectura va fi susţinută de studenţii-actori de la UNATC, anul 3, clasa prof.univ.Olga Delia Mateescu,-Paul Chiribuţă,-Irina Ungureanu. Ei sunt: Bianca Popescu, Anda Tămăşanu, Ella Prodan, Alina Mihai, Anamaria Maier, Alexandra Vrabie , Oana Pușcatu, Lucian Ionescu,Cosmin Pana, Vlad Drăgulin, George Rotaru, Alex.Ştefănescu, Vlad Trifaş, Andrei Gheorghe. Trebuie să vă spun că tinerii actori sunt foarte, foarte buni, i-am văzut într-un spectacol-studiu cu "Zbor deasupra unui cuib de cuci" (v-o amintiţi pe Olga Delia Mateescu în Miss Ratchett?).

 Reuniunea CLUBULUI DRAMATURGILOR va cuprinde şi două lansări de carte: volumul Shakespeare de care am vorbit, în prezenta traducătorilor George Volceanov, Violeta Popa şi Horia Gârbea, şi volumul de versuri "Poema Desnuda" de Crista Bilciu, apărut la editura Cartea Românească.

Am spus că sunteţi invitaţi? OK, ne vedem luni!